EXCLUSIV Are și acum de luat bani de la Sportul Studențesc, dar nu îi poartă pică fostului patron: "Vorbesc cu Șiman aproape în fiecare zi"
Fotbal intern
Fostul membru al "Găștii Nebune" spune că nu vrea să trăiască în trecut și încearcă să uite de traumele petrecute la echipele unde a evoluat.
- Acum este antrenor la Agricola Borcea, în Liga 3
- "Unii au scăpat mai repede de la Sportul, alții mai târziu. Eu, printre ultimii"
- "Cu salariile de la Sportul puteai doar să-ți asiguri traiul lunar"
- "Nu pot să trăiesc în trecut, altfel îmi fac mai mult rău"
- Ascensiunea sa, oprită de o entorsă cu ligamente rupte
- "Am făcut meningită, am stat o lună și jumate în spital, cu perfuzii"
- "Nu am rămas cu resentimente față de Craiova sau de domnul Rotaru"
- "Nu am amintiri prea frumoase cu Ionuț Chirilă"
- Proiectul de la Tg. Mureș, blocat de probleme financiare și de DNA
Considerat unul dintre cei mai talentați mijlocași ofensivi din România, în anii 2000, Viorel Ferfelea a avut ghinion să prindă falimentul clubului lui Vasile Șiman, o accidentare gravă, îmbolnăvirea de meningită și probleme contractuale la Craiova și colapsulul cluburilor la Tg. Mureș și Snagov. Fostul fotbalist a strâns peste 300 de meciuri și 70 de goluri în Liga 1, Cupa României și Liga 2, dar și alte câteva sute la nivelul ligilor inferioare.
Acum este antrenor la Agricola Borcea, în Liga 3
Viorel Ferfelea (37 de ani) a jucat la Sportul Studențesc (2004-2013), CSU Craiova (2013-2016), ASA Tg. Mureș (2017), Sportul Snagov (2018), CSM Tg. Mureș (2018-2019), Viitorul Domnești, CS Corbeanca și Gloria Băneasa. Ca antrenor, a fost secund la CSM Tg. Mureș, Concordia Chiajna, Metaloglobus și Poli Iași, dar și principal la Gloria Băneasa și Agricola Borcea, ambele formații din Liga 3. A reușit o promovare în Liga 1 cu Craiova și un loc patru în prima divizie cu Sportul (2005-2006), într-un sezon în care "Gașca Nebună" a lui Gigi Mulțescu a fost la trei meciuri distanță de titlul de campioană.
"Unii au scăpat mai repede de la Sportul, alții mai târziu. Eu, printre ultimii"
"La Sportul tot timpul au fost probleme, ba se dădeau banii cu întârziere, ba se dădea la ceva timp. Dar au fost probleme majore după 2010, culminând cu falimentul din 2013. A venit retrogradarea din 2006, apoi a venit criza financiară din 2008-2009, nu au mai fost nici bani așa de mulți de transferuri. Cred că acolo s-a stricat situația.
Treaba e că, în momentul când nu mai primești bani, parcă nu mai poți să mai funcționezi. Adică până la urmă te raportezi și la traiul zilnic. O parte dintre noi nu mai eram chiar juniori, erau alte cheltuieli. Ne-am băgat memorii, ne-am judecat la Federație, cam asta a fost. Unii au scăpat mai repede, alții mai târziu. Dacă-mi aduc aminte, cred că am scăpat cam ultimul. Am avut oferte, dar degeaba aveam oferte. Oricum, de obicei, jucătorul află ultimul.
Sunt niște discuții pe care le au președinți între ei. Dacă le convine, merg mai departe, discută sume. Mai ales cum eram noi tineri și fără experiență, nu ne implicau. 'Hai, vezi că te duci la Rapid!'. 'Gata, am plecat la Rapid!'. Oricum, oriunde te duceai era mult mai bine ca la Sportul.
"Cu salariile de la Sportul puteai doar să-ți asiguri traiul lunar"
La Sportul nu erau salarii mari, erau salarii decente, doar cât să-ți asiguri traiul lunar. Adică nu puteai să pui deoparte, că nu erau salarii mari. A fost un pic și ghinionul meu, pentru că am prins cele mai bune momente ale fotbalului românesc din punct de vedere financiar, când noi eram la Liga 2. Salarii de 30-40.000 de euro pe lună la Vaslui, la Timișoara. La Dinamo, Steaua, Rapid, Urziceni, Oțelul, Brașov erau salarii mari.
Erau echipe senzaționale, cu bugete extraordinare. Vorbim de Adailton, vorbim de de Wesley, nu știu dacă mai putem atrage jucători de nivelul ăla. După aia, încet-încet a venit criza din 2008. Noi am promovat, jucam bine, dar nu mai erau aceiași bani. Poate dacă prindeam mai devreme un contract, aveam șansă să plec și afară. Nu sunt milionar, clar.
Chiar vorbeam cu Farmache, fostul coleg de la Sportul. Am niște prieteni în Germania, care au și ei câteva sute de meciuri pe la Liga 1. S-au mutat în Germania, muncesc acolo și mai joacă de plăcere pe la ligile inferioare. Îi întreabă colegii cum de joacă pe la amatori, cu atâtea meciuri în Liga 1. Nu cred că nu sunt milionari. În orice țară unde ai avut meciuri multe în prima divizie, ar trebui să fii realizat, cel puțin până te apuci de altă meserie. Dar noi trăim în România, cluburile intră în insolvență și faliment, rămâi cu salarii neplătite. Ai impresia că faci bani mulți, te duci la o echipă cum a fost CFR Cluj. Câștigi 30-40.000 pe lună, dar intră în insolvență, nu mai primești niciun ban. Ce faci? Rămâi cu ei neluați.
"Nu pot să trăiesc în trecut, altfel îmi fac mai mult rău"
Eu am rămas cu bani de luat de la Sportul. Nu mai știu câți, pentru că tot ce s-a întâmplat la Sportul în ultima perioadă am încercat să șterg din memorie. Nu mai pot să trăiesc în trecut, nu mai pot să schimb nimic, îmi fac mai mult rău. Încerc să iau lucrurile bune, chiar dacă clubul a rămas cu datorii la mine. Eu vorbesc aproape zilnic cu Vasile Șiman. Am încercat să mă pun și în pielea lui. Era patron, băgase niște bani, interesul lui era să vândă niște jucători, ca să-și recupereze banii, a avut socoteala lui. A rămas cu datorii către mine, dar ce pot să mai fac? Au fost vremuri când a fost rău. Nu mă mai pot bucura de prezent, dacă trăiesc în trecut și îmi fac sânge rău. Nu mă ajută cu nimic să retrăiesc trecutul.
Ascensiunea sa, oprită de o entorsă cu ligamente rupte
La Craiova am stat trei sezoane. Am început foarte bine. Din păcate, așa a fost să fie traseul meu fotbalistic, să fie presărat cu ghinioane. La Sportul am fost golgheterul Ligii 2, cu 23 de goluri date. Am fost cel mai bun jucător din Liga 2, dar ultimele meciuri le-am stat într-un picior, pentru că am avut o entorsă de gradul 3, o entorsă cu ligamente rupte. Nu am făcut recuperare absolut deloc, am jucat cu piciorul umflat. Am promovat, am dat gol în ultimul meci, apoi a fost distanța scurtă între Liga 1 și Liga 2.
M-am dus în pregătire și, la un moment dat, am cedat. Am zis că nu mai pot. Echipa a făcut pregătirea pentru Liga 1, iar eu eram la recuperare, am pierdut cantonamentul. Am pierdut pregătirea aia și tot ce făcusem bun, linia mea ascendentă, s-a oprit. M-am dus în jos. Poate am gestionat rău situația atunci, poate și doctorul a greșit. Așa a fost să fie. Am stat vreo trei săptămâni, dar am pierdut toată pregătirea de vară. A început campionatul și eram total nepregătit. În loc să mă duc pe un trend ascendent, să mă duc și să continui seria golurilor, nepregătit fiind, de abia mi-am revenit pe la sfârșitul anului.
"Am făcut meningită, am stat o lună și jumate în spital, cu perfuzii"
Când a venit la Craiova echipa era pe locul 9 sau 10, n-au avut nicio victorie. Am intrat, am jucat după 2-3 zile de pregătire, am câștigat în minutul 80 și ceva, am dat gol cu Satu Mare, prima victorie din istoria clubului în campionat, după revenire. Al doilea meci am jucat cu UTA Arad, am dat gol și pasă de gol, am bătut 3-0. Am început foarte, foarte bine.
După aia am făcut meningită, am stat o lună și jumătate în spital, cu perfuzii. M-a scos din circuit o bucată bună de timp și mi-am revenit aproape de finalul campionatului. La finalul sezonului am promovat, dar s-au schimbat lucrurile. Au venit alți antrenorii la Craiova, acolo era presiune, noi am fost obișnuiți într-un fel, ei nu erau obișnuiți cu noi.
"Nu am rămas cu resentimente față de Craiova sau de domnul Rotaru"
Au fost niște discuții. Au vrut să ne reducem salariul, deși nu erau probleme financiare. Că renunță toată lumea... Dacă era o problemă financiară a clubului înțelegeam. Nu știu care a fost motivul, așa s-a vrut. 'Ferfelea, Curelea și Varga, jucătorii de la Sportul, să-și scadă salariile!'. Niciun alt jucător nu a fost în situația asta, e clar că au fost niște chestii care țin de relația Sportului cu Craiova. Din ce înțeleg, probabil că au fost ceva clauze, nu știu exact, și noi am căzut iar la mijloc. Am considerat că nu e normal, nu am renunțat, ne-au trimis la echipa a doua. Adică au făcut un fel de discriminare. Știți foarte bine că au fost articolele prin ziare, dar și din aia am învățat ceva.
Cu domnul Rotaru nu am vorbit la telefon, dar m-am mai întâlnit cu el acum un an. Am stat de vorbă. Nu am rămas cu resentimente față de club sau de domnul Rotaru, chiar îl apreciez foarte tare. M-a ajutat foarte mult după perioada Sportul și chiar nu am ce să-i reproșez. Poate dacă momentul ăla îl gestionam mai bine, această neînțelegere cu salariile, o chestiune care nu a ținut de relația dintre mine și el, probabil că eu și acum eram la Craiova. Antrenor sau ceva, făceam parte din club. Dar ce a fost a fost.
La Craiova m-am simțit foarte bine. Eu am rămas cu prieteni de la Craiova, ne-am simțit bine de tot cât am locuit acolo. Avem prieteni, cunoștințe, oameni cu care și acum vorbesc. Știam orașul, înțelegeam orașul, fanii ne iubeau. Și nu am avut parte de condițiile pe care le au cei de acum, noi ne antrenăm pe niște terenuri execrabile la 20 kilometri de oraș. Dar așa e peste tot, când e greu în Liga 2, nu vine nimeni, dar la Liga 1 se bate lumea să vină. Per total, a fost o experiență foarte bună la Craiova.
"Nu am amintiri prea frumoase cu Ionuț Chirilă"
După aceea am fost la Tg. Mureș, sezonul imediat după ce au terminat pe locul doi. Trebuia să ne salvăm de la retrogradare, dar s-a schimbat situația. A venit Ionuț Chirilă, nu am amintiri prea frumoase cu el, am avut niște contre cu el. Lucrurile nu erau în regulă, adică felul cum pregătea jocurile, felul cum ne pregăteam la antrenamente. Eu am spus ceva la un interviu, el s-a simțit jignit. Am avut un schimb de replici de la distanță. Fiecare om vede lucurile în felul său, nu poți să... La Tg. Mureș eu am fost de două ori, la ASA și la CSM. Alt oraș și alți oameni minunați, alte cunoștințe foarte mișto. Ne-am simțit foarte bine în oraș, Tg. Mureș este un oraș minunat pentru un fotbalist.
Proiectul de la Tg. Mureș, blocat de probleme financiare și de DNA
Dar au fost probleme cu banii. De obicei, dacă stai să te uiți pe statistica ultimelor echipe retrogradate din Liga 1, toate au la bază problema cu bani. Așa s-a întâmplat și acolo, au fost blocate conturile. Judecată, DNA... Sportul a rămas cu datorii la mine, Tg. Mureș a rămas cu datorii, de la Snagov am bani de luat. Și acum are domnul Cătălin Rufă să-mi dea niște bani. Craiova e singura echipă unde am primit toți banii. Am cam lăsat banii pe la fotbal... La Turnu Măgurele nu m-am dus, nu mi s-a părut proiectul... A fost în perioada în care am avut oferta de la Tg. Mureș. M-am dus acolo pentru că aveam deja experiența orașului și a oamenilor.
Deja cunoșteam și am intrat direct. Începusem să facem performanța. Am promovat de la Liga 4 la Liga 3. Era un proiect foarte tare. A fost singura echipă care am câștigat absolut toate meciurile, și meciuri de baraj, și absolut tot, am promovat en-fanfare, cu o echipă de senzație. Cu Astafei, Candrea, jucători buni. Acolo am început și meseria de antrenor, la Tg. Mureș. Aveam o grupă de copii, eram și antrenor secund la seniori. Deja eu începusem să mă axez pe chestia asta, avea licențele luate și începusem să mi le așez, să-mi așez pași.
Și cam ăsta era ciclul nou. Voiam să promovez la liga a doua, după aia să rămân antrenor, acesta era planul meu. Să rămân în cadrul clubului, pentru că Tg. Mureș este un oraș cu un potențial mare fotbalistic, sunt jucători talentați, dar tot timpul au fost probleme cu banii", a declarat Viorel Ferfelea pentru Sport.ro.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
