Fotbalul românesc pierde, treptat, componenții echipei care a câștigat cel mai important trofeu din istoria noastră, Cupa Campionilor Europeni. Vorbim despre o performanță irepetabilă la care Helmuth Duckadam a avut o contribuție decisivă.
Grație celor patru intervenții salvatoare pe care le-a avut la loviturile de la departajare, Duckadam a devenit „Eroul de la Sevilla“. Iar Steaua a învins Barcelona, pe „Ramón Sánchez Pizjuán“. În acel meci memorabil, cu Barcelona, integralist în echipa roș-albaștrilor a fost și marele Ladislau Bölöni. Acesta a răsuflat ușurat, după prestația fabuloasă a colegului său la loviturile de departajare, întrucât Loți ratase de la punctul cu var, la fel ca și primul executant al bucureștenilor, Mihai Majearu. Ratările lor n-au mai contat, după intervențiile magice ale lui Duckadam.
Chiar dacă anii au trecut, iar drumurile lor s-au despărțit, Bölöni și Duckadam au rămas în relații apropiate. Mai ales că Loți a fost o prezență constantă la reuniunile Stelei ’86, la Cheile Grădiștei. Tocmai de aceea, astăzi, când a aflat că încă un membru marcant al echipei din 1986 s-a stins, Bölöni a avut un șoc. Și cu greu și-a găsit cuvintele, în dialog cu iamsport.ro, înainte de a fi nevoit să pună capăt dialogului din cauza lacrimilor.
„E greu să-mi găsesc cuvintele. El (n.r. – Helmuth Duckadam) era mereu optimist și își înfrunta problemele. Dacă o greutate a vieții era prea mare pentru el, nu se lăsa dărâmat. Cu toate intervențiile pe care le-a suferit de-a lungul timpului, el găsea mereu puterea să zâmbească. Tot timpul avea un zâmbet, tot timpul era optimist. Parcă acum e mai erou decât atunci. Acum nu mai lucra cu o minge, acum înfrunta probleme la inimă, probleme serioase. O să mi-l amintesc mereu așa, cu un zâmbet sub mustața lui. Amintirea cea mai dragă e momentul de la Sevilla, de după ce a apărat al patrulea penalty. Eu ratasem și am sărit în brațele lui și…“, a spus Bölöni.
