OPINIE Cazurile Rapid și FCSB. Lipsă de educație și de bun simț profesional

Există niște reguli la orice echipă, care trebuie respectate dacă vrei să progresezi în carieră: să nu evadezi din cantonament, să nu mergi la petrecere după o înfrângere, să respecți culorile pentru care joci sau mai degrabă clubul care te plătește, să-ți respecți fanii, să-ți respecți adversarii, să dai tot ce ai mai bun într-un meci, să te antrenezi cât poți de bine, fără să fentezi exerciții sau ture de alergare. Și probabil că mai sunt.

Dacă nu poți să ții cont de toate astea, înseamnă că nu ești profesionist și nici nu ai cum să te transferi la o echipă din străinătate, unde fiecare detaliu este pus la punct și fiecare jucător muncește cu respect profesional pentru salariu și pentru echipa care-l plătește.

Cazul Albu-Borza

Avem de-a face aici cu un comportament nerușinat. Înțeleg că băieții sunt tineri și au nevoie și de distracție, dar nu te duci la club când ești în cantonament și mai ales după ce ai pierdut jenant la una dintre codașele clasamentului.

Trebuie să ai puțină decență, asta ține și de cei 7 ani de-acasă, să mă scuze părinții celor doi, dar există carențe mari de educație dacă nu reușești să te supui unui program colectiv. Fugind noaptea ca hoții, cei doi au dat dovadă de lipsă de respect față de antrenorii lor, care, teoretic, ar fi trebuit să fie în acel hotel, și, bineînțeles, față de colegii lor care au rămas în camere. 

La educația asta despre care tot vorbim contribuie părinții, în primul rând, apoi învățătorul și profesorii de la școală, ca și antrenorii de la copii și juniori. Cred că această lipsă de educație și de formare ca om este principala cauză pentru care fotbaliștii români nu reușesc în străinătate, într-un cadru foarte bine organizat, foarte bine pus la punct, în care, dacă nu te supui regulilor și dacă nu ești corect cu tine însuți și cu cei din jur, ești expulzat fără prea multe explicații.

Salvarea lui Albu, dar mai ales a lui Borza, care este un tânăr de mare perspectivă pentru fotbalul românesc, ar veni dacă ei ar înțelege ceva din această „ispravă”. Dacă își vor da seama că au greșit flagrant, au cum să se reabiliteze și să nu mai ajungă într-o astfel de situație. Dacă nu au înțeles nimic și dacă iau această poveste în derâdere, sunt iremediabil pierduți pentru sportul de mare performanță. Depinde foarte mult și de măsurile pe care le vor lua conducătorii Rapidului, probabil că aici este cheia în momentul de față. Aceștia trebuie să fie drastici, și așa au părut în acțiunile inițiale, să aplice sancțiuni disciplinare și în primul rând pecuniare care să-i usture pe cei doi.

Cazurile Florinel Coman – Darius Olaru

Și aici putem vorbi despre educație și bun simț. Dar le putem găsi celor doi și niște circumstanțe atenuante din cauza disperării cu care vor să câștige un titlu după ce ani la rând au fost sabotați din interior. 

Și totuși, intrarea lui Olaru la Mouaddib putea avea și consecințe mai grave, dacă mijlocașul FCSB-ului îi prindea piciorul sub el jucătorului de la Botoșani. Astfel de intervenții trebuie sancționate pentru a evita accidentări urâte, cum s-au mai întâmplat în campionatul românesc.

De asemena, gestul lui Florinel Coman de a-l prinde cu mâna de gât pe Celea și de a-l trage pe acesta intens și prelung nu arată bine deloc pentru un fotbalist care se vrea și el într-un campionat puternic. Nu-ți poți face singur dreptate pe un teren de sport, ca și în societate, nu ești în junglă, ne numim totuși oameni. Cred că și aici se impunea un cartonaș roșu.

Înțeleg că în timpul unui meci nervii sunt întinși la maxim, că există o tensiune permanentă, dar să nu uităm că scorul era 3-1 pentru FCSB. Adică tensiunea despre care vorbim se cam estompase, jocul era ca și câștigat din minutul 76, când Coman înscrisese al treilea gol al echipei sale.

La vârsta lor, Olaru și Florinel Coman nu mai au de cine să fie educați, ci trebuie să se autoeduce. Există atâtea metode în ziua de azi, psiholog, mental coach. Costă, dar îți și permiți când primești lunar 20-25.000 de euro.