Ce spune Bogdan Lobonț despre o posibilă revenire în Giulești, la 100 de la „nașterea” Rapidului

Printre ei s-a numărat și Bogdan Lobonț. Fostul portar cunoscut mai mult pentru perioada petrecută la Dinamo, a evoluat doi ani și jumătate și în tricoul giuleștenilor.

„Ce să însemne? E o cifră magnifică. Centenarul este ceva de vis. Pentru mine, ce înseamnă Rapidul? Înseamnă o parte importantă din cariera mea de fotbalist, din cariera mea de om, de persoană. 

Am avut doi ani și jumătate magnifici în Giulești, înseamnă foarte mult. Rapidul face parte din trecutul meu, sunt privilegiat că am jucat la Rapid.

Sunt tânăr, acum să nu faceți știri că vine Lobonț în locul lui Mutu la Rapid. Sunt tânăr, am 45 de ani, nici la jumătatea vieții mele nu sunt. Viața e lungă. Dacă Rapidul a ajuns la 100 de ani... În viață se pot întâmpla multe lucruri. 

Anul viitor sunt mai multe derby-uri, Rapid - Dinamo, Rapid - FCSB, CFR-ul care tace și face, Farul care trebuie să confirme ce a făcut în sezonul recent încheiat. 

Va fi un campionat mai bun decât cel precedent. Rapidul tot timpul a fost o forță, având în spate suporterii. Am văzut o mare parte din meciuri și când era în ligile inferioare, a fost forță și acolo”, a spus Bogdan Lobonț.

Istoria Rapidului

Istoria clubului Rapid Bucureşti începe în ziua de 25 iunie 1923, când, într-o sală a şcolii primare din cartier, lucrătorii de la Atelierele Griviţa (cunoscuţi, în acea vreme, sub denumirea de "ciocănari") au pus bazele "Asociaţiei Generale Sportive şi Culturale CFR" (AGSC-CFR), potrivit site-ului www.fcrapid.ro. Din primul comitet au făcut parte: maistrul Teofil Copaci (devenit preşedintele asociaţiei), strungarii Grigore Grigoriu (devenit primul căpitan al echipei), Dumitru Constantinescu, Geza Ginzer, Tudor Petre şi Franz Hladt, menţionează pagina de Facebook a FC Rapid 1923.

Echipa s-a constituit în luna septembrie, după fuzionarea celor de la "Ateliere" cu cei de la "Excelsior" (care reprezenta cartierul muncitoresc "Steaua" şi care-i avea în frunte pe Emil Dobrescu, V. Constantinescu, Gh. Mărculescu, D. Itu) şi a închiriat terenul CAB de la Şosea, pentru antrenamente şi jocuri. Primele echipamente au fost confecţionate din pânză vişinie în casa lui Grigore Grigoriu, iar ghetele cu crampoane recondiţionate din bocancii uzaţi de la Ateliere.

De-a lungul vremii, clubul Rapid Bucureşti s-a impus printre cele mai valoroase organizaţii sportive din ţară. Denumirile anterioare ale clubului au fost: "CFR" (1923-1936); "Rapid" (1936-1946); "CFR" (1946-1949); "Locomotiva" (1949-1958); "Rapid" (din 1958 şi în prezent).

Secţia de fotbal

Prin anul 1922 exista o echipă de fotbal care se antrena şi juca la "Rampa Militari", pe locul unde se află în prezent Gara Basarab. Câţiva dintre jucătorii acelei echipe (Tudor Stan, Tudor Petre, Gheorghe Florescu, Gogu Alexandru) aveau să facă parte şi din formaţia născută în iunie 1923 în cartierul Griviţa. O altă echipă, Excelsior, activa în cartier. Jucătorii de la "Rampa Militari" şi de la "Excelsior" (Emil Dobrescu, Vasile Constantinescu, Gheorghe Mărculescu, Dumitru Itu) au venit la noua echipă CFR Bucureşti, care l-a ales ca preşedinte pe maistrul Teofil Copaci, iar căpitan al echipei pe strungarul Grigore Grigoriu. Secretar al clubului a fost numit inginerul Aurel Fotiade.

În toamna anului 1923, CFR a debutat în campionatul districtual al Bucureştiului. Pe 28 octombrie 1923, echipa joacă primul său meci, împotriva celor de la Unirea Timişoara, pe care îl pierde cu 8-4. Al doilea meci, disputat peste zece zile, a fost împotriva Gloriei Arad, pierdut şi acesta cu 2-1. Echipa a fost exclusă pe 25 ianuarie 1925, pentru neprezentarea la unele meciuri. Cauzele absenţelor au fost lipsa echipamentului şi imposibilitatea de a aduna 11 jucători.

Începând cu 1926, CFR Bucureşti a activat în Categoria a doua a campionatului Capitalei. În 1928, CFR Bucureşti a câştigat competiţia, dar a pierdut "barajul" de promovare în "Promoţie", unde a ajuns un an mai târziu. În 1931, CFR a intrat în lumea bună a fotbalului bucureştean, obţinând dreptul de a juca în Categoria "Onoare". Rezultatele excelente ale feroviarilor aveau să-i propulseze apoi până în Divizia Naţională, sistemul divizionar care a luat fiinţă în vara anului 1932. În toată această perioadă, din conducerea echipei au făcut parte: Teofil Copaci, Grigore Grigoriu, Bozie Codreanu, iar din lotul de jucători: Stănică, Tudor, Molnar, Ştefănescu, Foran, Leoveanu, Constantinescu, Fetzko, Georgescu, Hladt, Geza, Weiss, Albert, Block, Filip, Itu I, Itu II, Pîrvulescu, Cichi, Schileriu, Svetcovschi, Oros, Ujlaki, Pop, Dobrescu I, Kelemen, Vlaiculescu, Ispas, Vintilescu, Petrovici etc.

În sezonul 1932-1933, echipa se înscrie în Divizia A, primul sezon al competiţiei în sistem divizionar. Primul meci a fost cel cu Ripensia Timişoara, disputat la 11 septembrie 1932 şi câştigat cu scorul de 3-2. Primul marcator al CFR-ului de atunci în Divizia A a fost Francisc Boroş. Locurile ocupate în clasament în cele nouă ediţii organizate înaintea celui de-al Doilea Război Mondial au fost: 2 în seria I (1932-1933), 4 în seria I (1933-1934), 10 (1934-1935), 7 (1935-1936), 2 (1936-1937), 1 în seria I (1937-1938), 6 (1938-1939), 2 (1939-1940), 2 (1940-1941). În această perioadă (1932-1941), din conducerea clubului au făcut parte: V. Blaj, V. Badiu, Costică Bauer, iar ca antrenori au fost Kruger, Huniade, Wana, Konrad, Schaffer şi Ştefan Auer.

În anul 1936, echipa îşi schimbă denumirea în Rapid Bucureşti, fiind luată ca model formaţia austriacă Rapid Viena. În sezonul competiţional 1937-1938 echipa se califică în finala campionatului naţional, după ce încheie seria pe locul 1. Finala este jucată împotriva Ripensiei Timişoara, pierzând în ambele manşe cu 0-2. În perioada interbelică, formaţia feroviară s-a numărat printre echipele de top ale României, câştigând şapte Cupe ale României. Prima a fost adjudecată la 6 iunie 1935, în finala cu Ripensia câştigată cu scorul de 6-5, echipa CFR-ului era formată din: Theimler - Roşculeţ, Ujlaki - Vintilă, Wetzer II, Cuedan - Georgescu, Barbu II, Strock, Medve, Attila. Între 1937 şi 1942 cucereşte de şase ori consecutiv Cupa României, record neatins de altă echipă românească până în prezent. În 1940, Rapid este prima echipă de fotbal din România care a reuşit calificarea în finala unei cupe europene, Cupa Europei Centrale, nedisputată din cauza izbucnirii războiului. După ce trecuse de Hungaria FC MTK în sferturi şi de Gradanski Zagreb în semifinale, feroviarii ar fi trebuit să-i întâlnească în finală pe cei de la Ferencvaros TC Budapesta.

După război, în 1950 (când federaţia română de fotbal copiază sistemul sovietic, cu turul primăvara şi returul toamna, în acelaşi an), echipa îşi schimbă denumirea în Locomotiva Bucureşti, pe care o va păstra timp de opt ani. În acest interval, echipa a retrogradat de două ori (1951 şi 1954) în eşalonul secund. În vara lui 1958, echipa îşi schimbă (de data asta definitiv) numele, revenind la cel de Rapid, purtat şi între anii 1936 şi 1944. La exact 29 de ani de la ultima aventură în Divizia B, Rapid a retrogradat din nou (1973-1974), petrecând tot un singur un an în eşalonul doi. După alţi doi ani, a urmat cea mai neagră perioadă din istorie (1977-1983), cu şase campionate la rând jucate în Divizia B.

În 1992, secţia de fotbal a clubului s-a desprins de restul secţiilor sportive şi a luat fiinţă, astfel, UFC (Uniunea Fotbal Club) Rapid Bucureşti, structură care a figurat până în 2001, când s-a transformat în asociaţie non profit, cu denumirea de AFC (Asociaţia Fotbal Club) Rapid Bucureşti.

A fost cea mai prolifică perioadă din istoria clubului intrat sub patronajul omului de afaceri George Copos: titluri naţionale (1999, 2003), Cupe ale României (1998, 2002, 2006, 2007), Supercupe ale României (1999, 2002, 2003, 2007), şapte plasări pe podiumul primului eşalon (de trei ori locul II - 1998, 2000 şi 2006, de patru ori locul III - 1996, 2002, 2004, 2005), Cupa Ligii (1994), calificare în sferturile de finală ale Cupei UEFA (2006). Societatea s-a transformat în vara lui 2006, când s-a înfiinţat SC FC Rapid Bucureşti SA, societate comercială pe acţiuni având ca principal obiect de activitate crearea unui climat de performanţă pentru echipa de fotbal.