Cluburile din România, fabrici de tocat bani publici. Investiți în Academii! Editorial de Florin Caramavrov

Bani au existat întotdeauna în fotbalul și în sportul românesc. Problema este că ei au fost gestionați și cheltuiți  aiurea: 1. de oameni incompetenți sau 2. de oameni puși special ca să îi deturneze.

Sunt mulți bani în sportul românesc care provin de la autoritățile locale. Vă pot da o mulțime de exemple, și în fotbal, și în handbal, și la alte sporturi. Principala preocupare a cluburilor de la noi este să aducă jucători străini. De oriunde, chiar și din puternicul campionat al Vietnamului! Nu, nu este o glumă! FC Argeș „a reușit” să transfere un fotbalist de aici! Cum este finanțată în cea mai mare parte FC Argeș? Cu bani publici. Dar e doar un exemplu.

SOLUȚIE: Guvernul trebuie să impună autorităților locale să aloce un procent foarte mare din bugetul pentru sport înființării sau dezvoltării unor Academii. De fotbal, de tenis, de înot, de handbal, chiar de gimnastică. Trebuie să ne îndreptăm copiii către sport, dar pentru asta este nevoie de infrastructură nouă, modernă, atrăgătoare. Fiind îndreptați spre un scop nobil, banii nu vor mai fi suficienți pentru aruncat pe te-miri-ce.

Manageri incompetenți. O recunosc chiar coordonatorii managerilor!

Spuneam mai sus că banii există, dar ei sunt gestionați prost. De aici, o altă mare problemă a sportului românesc: manageri incompetenți, care știu doar să prăduiască bugetele locale, și nu să le și suplimenteze. Cu idei, cu viziune, cu strategie, privind spre ce se întâmplă în străinătate.

Ca o confirmare a ceea ce am spus, iată o declarație a lui Jutin Ștefan, seretarul general al LPF, dată anul trecut: „Din cifrele pe care le avem de la dosarele de licențiere, cheltuielile cluburilor au fost mai mari decât încasările, din cauza managementului slab.” Sunt convins că se aplică și la alte sporturi.

Revenind la fabricile de tocat bani. Nu se toacă numai banii alocați de autoritățile locale, ci și banii care trebuie plătiți statului pentru impozite și alte dări. Sunt multe exemple: CFR, Dinamo, Gaz Metan, Mioveni, Clinceni... Metoda? Acumulezi datorii fără număr la bugetul de stat, bagi clubul în insolvență și ai scăpat. Simplu, nu? E și o concurență neloială față de grupările care își plătesc corect dările. 

O lege a insolvenței de tot rahatul, care afectează nu numai statul – hai să zicem cp acesta are de unde pierde, cotizează fraierii, adică noi -, dar afectează foarte mult jucătorii, momiți cu salarii mari, salarii pe care nu le mai văd cu lunile și pe care le pierd apoi din cauza sus-numitei legi.

SOLUȚIE: O adaptare a legii insolvenței pentru sport, cu potejarea fotbalistului și cu o intrare mai rapidă în faliment în cazul recidiviștilor. 

Cine să facă toate acestea? Avem conducători în fotbalul românesc, unii dorm și se îmbogățesc, alții se plimbă și se îmbogățesc, așa că nu au timp să propună și să ceară cu insistență Guvernului ceva serios, care să ajute sportul, în speță fotbalul.

Așadar, tocăm bani în continuare, fără logică, fără perspective, fără să investim în ceva durabil. Și ne plângem că nu avem bani... Jalnic!