INTERVIU De ce nu fac față fotbaliștii români în străinătate? Răspunde Iosif Rotariu, omul care l-a păzit pe Maradona la Mondialul din 1990
Fotbal intern
Iosif Rotariu (60 de ani) a fost omul care l-a ținut pe celebrul Maradona la Campionatul Mondial din 1990, în meciul România – Argentina 1-1.
- Cu 25 de selecții la națională și un gol marcat, el a jucat în carieră pentru Steaua (4 titluri), Politehnica Timișoara, Galatasaray și altele. „Roti”, cum i se spune, dezbate în rândurile ce urmează problemele tinerilor jucători români care nu reușesc să facă față în campionatele importante din Europa.
Ce mai faceți? Ce legături mai aveți cu fotbalul?
Sunt de o săptămână la Ferrara, la Academia lui SPAL, cu un băiat de la Timișoara. Am mers la toate antrenamentele, am vorbit cu directorii sportivi, cu antrenorii. Am vrut să văd ce metode de pregăire au și să înțeleg de ce jucătorii români nu rezistă în străinătate și de ce se accidentează foarte des. Tocmai ce s-a accidentat din nou Dennis Man, la meciul de Cupă al Parmei cu Inter. Am fost aici la antrenamentele de la Under 17, Under 18 și Under 19, am fost și la Sassuolo. Sunt mult, mult, mult peste nivelul nostru. Ca mod de pregătire, condiții, organizare...
Și ei ce zic? De ce nu se adaptează românii?
Nu se adaptează pentru că aici este un ritm foarte intens tot antrenamentul, de o oră și jumătate, cu pauze foarte scute, de hidratare. În rest, totul e pe intensitate. Și încep să facă asta de la 12-13 ani. Când ajung ai noștri aici, la 17-18 ani, italienii deja au acumulat foarte mult în 4-5 ani. Ai noștri, nefiind obișnuiți cu ritmul ăsta, fac un supraefort, ca să țină ritmul cu ei, și, normal, apar accidentările.
Soluție: specializarea antrenorilor de la noi în străinătate
Păi și n-ar trebui să vadă cineva din conduceea fotbalului românesc ce se întâmplă afară și să aplice și la noi?Normal că ar trebui să vină, dar nu numai cei de la Federație, ci și cei care antrenează la Academii în România. Nu știu dacă trebuie să-i oblige Școala de antrenori, ci ei trebuie să vină să urmărească un ciclu săptămânal de antrenamente, să meargă la două-trei academii și să vadă cum se fac antrenamentele aici, să stea de vorbă cu antrenorii de aici.
Am jucat și eu pe afară, am mai fost pe unde a jucat nepotul meu (n.r. - Dorin Rotariu), dar nu mi-am dat seama până acum că la juniori poate fi un ritm atât de intens la antrenamente și nici că acești copii au o calitate atât de mare la vârsta asta. E musai ca antrenorii de la academiile și școlile de fotbal din România să vină aici sau să-i trimită patronii, iar apoi să aplice și la noi.
S-a investit mult în sectorul ăsta în Italia...
Păi gândiți-vă că fiecare grupă de aici are cinci tehnicieni: principalul, doi antrenori secunzi, antrenor cu portarii, preparator fizic. Toți foști jucători de fotbal. La Sassuolo erau toți foști jucători de Serie A. Și directorul Academiei, Francesco Palmieri, de asemenea jucător de Serie A.
Sunteți pentru vreun club din România acolo? Adică lucrați pentru cineva?
Nu, am venit pentru mine. Am mai făcut pe la Timișoara antrenamente individuale cu doi copii, îmi place să lucrez pe teren. Am venit cu unul dintre ei aici, să îi văd nivelul, să văd cum se acomodează, dacă rămâne, nu rămâne...
De unde este? De la vreo școală de fotbal?
Este de la Ripensia Timișoara, David Ciurel.
O oră și jumătate la ei – o săptămână la noi!
Și cum se prezintă?
Mai are două teste și un joc. E bine, chiar foarte bine, dar aici toți sunt foarte buni. Nu există unul slab. E clar că trebuie să faci diferența și să fii mai bun decât ai lor. Nivelul este foarte ridicat, iar antrenamentele au aceeași intensitate, la nivel maxim, în fiecare zi, de luni până sâmbătă. O oră jumătate de antrenament la ei este echivalentul unei săptămâni la noi, ca ritm. Jucătorii sunt foarte disciplinați. Fac antrenamentele pe spații restrânse, ca să gândească rapid, iar contactele fizice sunt foarte agresive, dar ei lasă jocul să continue, nu fluieră fault și nu comentează nimeni. Niciun jucător nu cere fault și nici nu comentează. Antrenorul nu-i oprește, îi lasă să joace.
La noi se tăvălesc mult, la orice atingere...
Da. Și stau două-trei minute până se ridică. Iar agresivitatea este aici mult mai mare decât în România.
Deci totul pornește de acolo, de la juniori, ca să nu faci teatru sau figurație mai târziu, nu?
Clar. Eu am fost la noi pe toată zona de Vest, de vreun an jumate sau doi, am vizionat toate meciurile de la Elită, iar acum am văzut ce e aici, în Italia. Este o diferență enormă. Deci totul pleacă de la juniori.
Disciplină și respect
Este vorba despre o educație fotbalistică?
Sigur. Trebuie învățată de la 12-13 ani. Plus regulile impuse de clubul respectiv, politica clubului, regulile pe care le impun antrenorii, toate trebuie respectate cu sfințenie. Repet, la toate grupele sunt antrenori care au jucat în Serie A. Sunt exerciții la care trebuie să se implice și antrenorul și, dacă n-ar fi fost fotbalist, nu ar avea cum să le arate. E vorba de disciplină și de respect.
Antrenorii vin cu o oră înainte la stadion, cu o jumătate de oră înainte vin și secunzii, și preparatorul fizic, pun materialele de lucru pe teren, iar antrenamentul începe la fix ora stabilită, nu cu un minut, două sau cinci mai târziu. Nu fac ca în România acel „5 contra 2” pentru încălzie. Au o sală de fitness, unde se încălzesc, iar când au intrat pe teren trec direct la mobilitate, dinamică... Nu pierd timpul, ca la noi.
Ăsta-i profesionismul, nu?
Da. Și selecția este foate riguroasă. Sunt jucători doar de nivel bun și foarte bun. Ei nu țin cont de nimic altceva, decât de ce arăți pe terenul de fotbal.
V-a recunoscut cineva de acolo?
Credeți-mă că la Sassuolo m-au recunoscut toți. Am jucat la Mondialul din Italia, știau că l-am ținut pe Maradona, m-au dus peste tot, prin birouri. Sunt foarte sociabili și foarte amabili. Poate și pentru că am și eu un nume, m-a prezentat persoana cu care am venit. Am intrat la toate antrenamentele. S-au comportat mai bine decât se comportă unii în România.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
