De ce nu ne mai calificăm la turneele finale (episodul III): Unde sunt banii de la UEFA? De ce nu avem VAR? Fotbalul mic, la pământ

de Florin Caramavrov

În episodul de azi, atingem mai multe subiecte, printre care fotbalul copiilor și arbitrajele.

1. Academiile FRF – eșec total

Un proiect care a murit repede, deși părea că va sta la baza unor generații de fotbaliști care să ne ducă în timp la turneele finale. Șefii Federației nu au fost capabili să pună în legalitate aceste centre, pe care le-au abandonat unul câte unul. 

Proiectul era generos în forma inițială, numai că aceste entități, patru la număr, nu obținuseră Certificatul de Identitate Sportivă, adică erau ilegale. 

În plus, FRF nu reușise nici să stabilească în mod clar bugetele anuale pentru fiecare Centru de excelență în parte. Deși s-au vehiculat niște sume, se pare că acestea nu erau cele reale.

În concluzie, un eșec total al administrației Burleanu.

De aici, se poate extrapola:

Naționalele de juniori nu se califică la turneele finale;

Regula U21 e considerată de mulți drept abuzivă;

LPF și FRF nu pot organiza un campionat de tineret, în primul rând pentru că nu există dialog între ele, apoi din nepăsare și, punctul 3, nu pot ajuta cluburile, care se plâng că sunt costuri mari pentru o astfel de competiție. Marcel Pușcaș, fost oficial FRF, spune că a lăsat la Federație un proiect pentru organizarea campionatului de tineret. Nimeni din gașca lui Burleanu nu s-a preocupat să-l pună în practică.

2. Arbitrajul

Cu excepțiile Ovidiu Hațegan și Istvan Kovacs, care au ajuns la Campionatul European și în Champions League, arbitajele din competițiile interne sunt din ce în ce mai slabe, penibile uneori. Decizii controversate apoape la fiecare meci, infracțiuni clare pentru orice suporter, ignorate de „fluierași”, care fac parte dintr-o castă ce nu poate fi trasă la răspundere.

Comisia Centrală a Arbitrilor s-a autoizolat într-o bulă inaccesibilă, nimeni nu știe dacă un arbitru este găsit vinovat sau nu, nimeni nu vorbește, conferințele de presă sunt organizate cel mult de două ori pe an. 

3. Și VAR-ul care nu mai vine

În condițiile de mai sus, toată lumea fotbalului cere de cel puțin doi ani implementarea sistemului VAR, însă FRF și LPF nu au fost în stare să facă mare lucru în acest sens. Ba mai mult, s-au certat permanent pe subiectul costurilor, aruncând „pisica” dintr-o curte în alta.

Nici independenta CCA, nici comunicativa necomunicativă FRF și, cu atât mai mult, nici somnoroșii de le LPF nu au găsit deocamdată soluția. Din câte se preconizează, campionatul acesta e compronis în privința VAR-ului. Rămâne să ne chinuim în continuare cu „orbuleții” noștri, care nu văd un ofsaid clar, un henț în careu sau un „cot în figură” de cartonaș roșu.

4. Unde sunt banii de la UEFA?

Forul european anunța într-un comunicat din 2020 că federațiile naționale vor primi câte 4,3 milioane de euro pentru atenuarea impactului negativ creat de pandemie asupra competițiilor interne. 

Burleanu s-a eschivat inițial în privința acestor bani, apoi a recunoscut că ei vor veni, însă cluburile nu au încasat nimic până acum. 

„Cei de la Federație au primit bani de la UEFA în vederea diminuării efectelor COVID, bani pe care îi țin, nu știu în care buzunar, seif, cont bancar, dar nicidecum nu au ajuns la cluburi, așa cum a zis UEFA. FIFA mai dăduse 350.000 de euro și mai dă acum bani. Sunt aproape 6 milioane de euro”, avertiza anul trecut Cristian Balaj. Nici până azi FRF nu a explicat ce a făcut cu acei bani!

5. Fotbalul feminin

Mult trâmbițatul fotbal feminin, pe care Burleanu se laudă că l-a dezvoltat și pentru care, de asemenea, au venit bani de la UEFA, e aproape invizibil. Sportivele sunt foarte prost plătite, nu s-a făcut nimic pentru atragerea suporterilor, multe dintre terenurile pe care se joacă sunt adevărate orezării, iar naționala nu a reușit nicio calificare la vreun turneu final european sau mondial. 

Ultimul rezultat, 0-5 cu Italia, arată că nu ne putem apropia nici măcar de naționalele din valul 2 al fotbalului feminin.

Concluzie

Fotbalul românesc are nevoie de un restart. De la copii, juniori, ligi inferioare, arbitrii, fotbal feminin. Actualele echipe de conducere de la FRF și LPF au demonstrat în ultimii ani că nu sunt în stare să schimbe ceva. Problema este că Burleanu și Iorgulescu, doi președinți numiți politic, pot fi dați la o parte tot politic. Actualul sistem de alegeri de la FRF e manevrat de primari și consilii județene, care au în subordine Asociațiile județene de fotbal și fotbalul mic.

Până când fotbalul nu va fi eliberat din mrejele politicului, care a distrus tot în țara asta, nici nu vom avea speranțe de mai bine. 

Soluția? O independență reală a fotbalului, oameni care au trecut prin experiențe fotbalistice în străinătate și care vor să se implice pentru un refresh real. Greu de găsit, greu de făcut, greu de schimbat ceva...