INTERVIU El e "Ferguson din Afumați"! Cel mai longeviv antrenor din România este în funcție de 12 ani

Antrenorul Vasile Neagu este cel mai longeviv antrenor din fotbalul românesc, în acest moment. El a preluat pe CS Afumați în 2010, din Liga 4, a reușit promovări până în divizia secundă, iar cea mai bună clasare este un loc cinci în Liga 2, în sezonul 2017-2018, reușind să-i ducă pe "galben-albaștri" și de două ori în optimile de finală ale Cupei României. De asemenea, tehnicianul cu licența PRO i-a propulsat în fotbalul mare pe Valentin Costache (CFR Cluj), Valentin Gheorghe (FCSB) sau Răzvan Onea (Rapid).  

Ați jucat fotbal profesionist?

Am fost junior timp de șase ani și jumătate la Dinamo, i-am avut antrenori pe Gheorghe Timar și pe Piți Varga. Am fost dinamovist, dar, după ce am îmbrățișat meseria de antrenor, m-am detașat. Urmăresc jocurile, dar privesc cu obiectivitate. Nu mai e ca în tinerețe, când eram înrăit. Au urmat Danubiana, în Divizia B, apoi Astra Ploiești, care a cumpărat locul de la Danubiana și a preluat lotul de jucători. Am mai jucat la Electromagnetica București, în Liga 3, care a fost și 'satelitul' Rapidului, în Liga 2, unde mi-am început și cariera de antrenor, la 28 de ani. Am jucat până la 34 de ani, am fost antrenor secund și la Rapid II, cu Mihai Stoica. Ulterior, am trecut la Inter Gaz București, în Liga 2, am mers la Juventus Colentina și am revenit la Inter Gaz.

Când și cum ați început cariera de antrenor?

Jucasem toată viața numai titular și am ajuns pe bancă la Inter Gaz, aveam și carnetul de antrenor, așa că am ales să fac pasul către antrenorat. La început, am jucat mijlocaș central, apoi, aproape toată cariera, am fost libero, m-am retras odată cu desființarea postului, nu s-a mai folosit după aceea. În 2002, am luat licența B, în 2005 - licența A, iar în 2018 - licența PRO. La ultima, am fost în promoție cu Aurică Țicleanu, Nicolae Dică, George Ogăraru, Adrian Mihalcea, Alin Pânzaru, Mihai Ianovshi... Am fost antrenor la juniorii republicani de la Inter Gaz, vreo trei ani, și am fost secund pentru Fane Nanu și Marius Lăcătuș la echipa de seniori, rămânând principal, în ultima perioadă de Liga 2 a echipei. Ulterior, după plecarea mea, echipa a retrogradat și s-a desființat.

Când ați ajuns la Afumați?

De la Inter Gaz am venit direct la Afumați, în vara lui 2010. Am preluat echipa în Liga 4 și am promovat-o imediat. Se împlinesc 12 ani de când conduc această echipă. De la început îi am pe Constantin Robicek, unul dintre cei trei căpitani, Mugur Dedu, venit înaintea promovării, Răzvan Avram, un alt jucător emblematic pentru noi. Eu mă consider manager, nu doar antrenor. Am licență în Educație Fizică și Sport, masterat în Educație Fizică și Sport - Fotbal, ambele la București, apoi am Managementul Activităților Sportive, la Universitatea din Petroșani, și Psihopedagogie, nivelurile 1 și 2. 

Care este secretul longevității dumneavoastră la Afumați? 

Sunt un antrenor norocos, mi-aș dori ca toți colegii mei de breaslă să prindă o asemenea perioadă la un club. Aceasta cred că e normalitatea. Timpul rezolvă toate problemele și antrenorii ar trebui lăsați să-și facă munca pe îndelete. La o echipă sunt perioade bune și perioade mai puțin bune, ai nevoie de timp. La al doilea meu sezon de Liga 2, în primele patru etape am luat un singur punct. Nu s-a pus niciodată problema de demitere, n-a vorbit nimeni de 'un șoc la echipă'. Apoi, nu am mai pierdut niciun punct în următoarele zece etape. Primarul Gabriel Dumănică nu s-a amestecat niciodată la echipă, în afara rolului său. Nu vrea publicitate pe seama echipei, cred că ar trebui să fie un exemplu pentru ceilalți primari și conducători. 

Salarizarea jucătorilor trece prin filtrul meu... Din punctul meu de vedere, ai un vestiar echilibrat atunci când antrenorul e implicat în stabilirea salariilor, pentru că știe cel mai bine aportul fiecărui jucător. Eu fac grilele de salarizare ținând cont de foarte multe criterii, ca să existe niveluri corecte și progresive pentru toată lumea. Nu am avut niciodată vreo presiune în privința selecției jucătorilor, nici directorul executiv nu știe echipa decât după ce o vede pe foaia de joc. Am fost un antrenor norocos, așa cum ar trebui să fie toți. Nu am înjurat niciodată jucătorii, i-am tratat cu respect de pe bancă. Nu avem probleme nici cu arbitrii. Am primit de două ori premiul pentru fair-play. Dar cer foarte mult, implicare, să dea randament.  

Ce stil de joc preferați și de ce?

Îmi place stilul de joc combinativ, cu construcție de la portar, cu mingea pasată pe jos. Nu e vorba de tiki-taka sau Guardiola, păstrez proporțiile la nivelul campionatului unde evoluăm. Îmi aduc jucătorii și îmi construiesc lotul pentru un asemenea stil de joc. La Liga 3, chiar întâmpinăm probleme cu adversari poate mai slabi, care se apără pe două linii și joacă cu mingi lungi. Ne este mai ușor cu adversari de nivelul nostru, dar este incomod împotriva echipelor care joacă mai rudimentar. Joc într-un 4-4-1-1, cu un jucător volant în spatele atacantului. Nu joc cu închizători, mijlocașii mei centrali sunt box-to-box. Vreau să fie și defensivi, dar să și creeze. Nu voi juca niciodată cu jucători care să ia mingea din piciorul stoperilor și dau pase scurte, în apropiere.

Vreau să îl mai folosesc pe Mugur Dedu câțiva ani în spatele vârfului, pentru că evoluează foarte bine acolo, dar are 37 de ani. Nu e clasicul 4-4-2, e foarte multă mișcare. Îmi place mult acest sistem și aduc jucători pe acest profil de joc. După fluierul de start, totul se transformă. Eu vreau să nu ne ducem să adaptăm echipa după adversar, nu vreau să-mi bulversez jucătorii. Vreau să joace adversarul după mine. Cred că echipele românești au nevoie de stabilitate. Chiar și la echipa națională avem nevoie de un lot stabil, care să aibă anumite automatisme, un așezare predictibilă. Nu cred că trebuie făcută selecția neapărat în funcție de forma de moment, nu cred că este de ajuns. Cel mai bun exemplu este Niță, care nu prea joacă la club, dar e extraordinar la națională. 

Care este strategia clubului dumneavoastră? 

Avem niște salarii ok pentru Liga 3, dar sub medie pentru Liga 2. Am ales să nu mărim salariile după ce am promovat. Am mărit doar primele de joc. Am avut stabilitate, corectitudine în privința salariilor. Nu au existat restanțe nici măcar de o lună, nici măcar în perioada pandemiei. Sunt salarii destul de mici și s-au făcut eforturi ca jucătorii să le primească la timp. În 12 ani, am avut un singur afumățean la Liga 4, mi-aș fi dorit să fie mult mai mulți. Am mai avut doi copii talentați, dar au ales școala în detrimentul fotbalului, i-am promovat la Liga 3, dar nu am avut ce să fac. Vrem să avem și jucători locali, deși nu mi s-a impus acest lucru. Selecția jucătorilor numai eu o fac. Se miră toată lumea cum de vin jucători la salarii mai mici și nu se duc în altă parte. Cred că aleg un salariu mai mic, dar pe care îl iau, decât unul mult mai mare, pe care în primesc la câteva luni și rămân cu restanțe.  

Ați avut oferte să preluați alte echipe? 

Am avut oferte să plec, și de la Liga 2, și de la Liga 3, de la echipe cu pretenții. Dar îmi place clubul, conducătorii au încredere în mine și nu am putut să las jucătorii. A venit pandemia, nu am prins barajele la care s-au dus Ulmu și Slobozia, apoi Rapid și Steaua. Nu am avut loturi mari și asta s-a văzut chiar la baraj, dar, din punct de vedere sportiv, cred că nu am fost cu nimic mai prejos, deși au avut bugete mari. Sperăm să promovăm în acest an și o să revenim în Liga 2. Suntem lideri detașați în play-off-ul din Seria 3, dar nu e ușor. Avem pe Farul II și Popești Leordeni, care pot prinde al doilea loc în grupă, apoi urmează barajele cu Progresul Spartac și Tunari. Mai avem de jucat, dar nivelul lotului ne dă încredere că vom promova. Nu îmi place când vin colegii mei de breaslă și spun că au preluat o echipă nepregătită. Cum adică? Nu știai unde te duci, care e nivelul? Atunci, e tot vina ta. Eu am refuzat un club de Liga 2, care retrogradase din Liga 1, conducătorii declarau că vor să revină acolo, dar mai aveau doar trei jucători în lot. Am cântărit situația și le-am transmis că nu pot garanta promovarea. Le-am spus că nu pot veni doar pentru bani, pot doar să garantez reconstrucția. 

Presa v-a numit 'Ferguson din Afumați'. Aveți ceva în comun cu marele antrenor de la Manchester United?

Am văzut articole în care mi se spunea 'Ferguson de România' sau 'Ferguson din Afumați'. M-am bucurat de comparație. Am luat-o ca o comparație în privința continuității la echipă. Nu am un antrenor pe care să-l copiez, îmi place să mă inspir de la toți, să adaptez diverse lucruri de la fiecare. Să vă spun ceva. Dacă la televizor e Real Madrid - Barcelona, dar pe alt post e  Poli Iași - Timișoara, mă uit la ultimul meci, pentru că e mai aproape de noi, de realitatea noastră, de jucătorii și antrenorii noștri, pot învăța mai multe lucruri utile. Aș spune că, dacă merită cineva să fie luat ca model, e Gică Hagi și academia sa. Avem Farul II în seria noastră și văd ce lucrează acolo. Îmi place cum se lucrează. Eu nu mă uit la baza de pregătire, la ce face patronul sau conducătorul Hagi, ci la ce joacă echipa sa și rezultatele muncii sale. Și Hagi are o continuitate rar întâlnită la un club românesc. 

Aveți licența PRO, dar antrenați o echipă de Liga 3. De ce?

Le zic tuturor să antreneze copii și juniori, să meargă la Liga 3, la Liga 2, să facă cursurile de licență PRO, ca să vedem cum se descurcă. Ca să ajungi la Liga 1 și să nu fii depășit de situație, ar trebuie să nu arzi etapele. Eu nu cred că am pierdut timpul la Liga 3. Știți vorba aia 'dacă știi fotbal, joci și pe maidan, și pe Santiago Bernabeu'. Dorința cea mai mare este să readuc echipa la Liga 2, nu spun nu unei oferte. Depinde și de ofertă. Am avut oferte foarte bune, de la echipa importante, dar eu aleg oamenii. Nu vreau să impun nimic, dar vreau să am o minimă libertate de a crea. Domnul primar și conducătorii clubului și-au dat seama că lăsând un antrenor să-și facă treaba pot să aibă performanțe la nivel de echipă. 

Cât de diferite sunt generațiile cu care ați lucrat la Afumați, în acești 12 ani?

Fiecare generație are plusuri și minusuri. Cei din generația mai veche, de exemplu, au venit cu un bagaj mai bogat de pregătire și sunt mai disciplicați. Știu că e nevoie și de o pregătire fizică bună, au trecut prin mai multe încercări în viață și știu să gestioneze mai bine diverse situații. Cei tineri vor să joace neapărat, vor să intre direct titulari, să fie oameni de bază. Ei nu pot să-și facă o autoevaluare, știu doar că trebuie să joace. Dar mă bucur să lucrez cu ei, pentru că, pe de altă parte, sunt foarte entuziaști. Eu le transmit mereu că trebuie să speculeze șansa de a juca în aceeași echipă cu jucători cu experiență, de la care pot învăța multe lucruri bune. Aleg întotdeauna jucători care îi ajută pe cei tineri, care îi pun în valoare, nu dintre cei care îi timorează și care să ceară de la cei mici mai mult decât pot da ei. I-am avut în vestiar pe Răzvan Patriche, pe Bobi Verdeș, pe Sergiu Bar, de exemplu, cărora le-am cerut să creeze un mediu sănătos, în care să creștem jucătorii mai tineri. Avem 11 jucători care au plecat de la Afumați la Liga 1. E norocul generației tinere, pentru că poți juca în Liga 3, dar te poate vedea oricând cineva de la Liga 1 sau chiar din străinătate. 

În 12 ani, probabil ați văzut multe lucruri în fotbalul românesc...

În fotbalul românesc, nu sunt suficienți banii din drepturile tv, se cheltuie mult și nu mai vin fonduri din cupele europene. În 12 ani, am văzut cluburi mari intrate în faliment, reînființate, am ajuns să jucăm împotriva lor... Afumați nu a avut nicio plângere la UEFA pentru restanțe salariale, dar nici memoriu la comisiile federale. În 12 ani, ne-am despărțit de ceva jucători, dar am rămas într-o relație bună, au plecat în condiții amiabile. Din toate punctele de vedere, fără nicio restanță salarială.

Unii vin la stadion, la meciurile noastre, discutăm normal, țin legătura cu foștii colegi. Dacă i-am folosit mai puțin, le spun că poate din cauza mea a fost și că merită mai mult. Poate pot juca în altă parte, că poate nu am știut eu să îi pun în valoare. Jucătorilor noi le explic clar că atâta ne este plapuma, nu ne putem întinde mai mult. Dacă este de acord cu salariul de la noi, bine, dacă nu, ne strângem mâna și poate merge în altă parte. Eu pot doar să îi asigur de stabilitatea de la noi, liniște din toate punctele de vedere, respect și neimplicarea altor factori care să le dea peste cap activitatea.   

Când o să vedem Afumațiul în Liga 1? 

Din Ilfov am avut Brănești, Voluntari, Chiajna, Clinceni în Liga 1. Doamne-ajută! să vedem și Afumațiul. Am avut un duel cu Chindia, când eram în Liga 2, am condus cu 1-0 și am pierdut cu 2-1, nici nu vreau să îmi amintesc cum am pierdut. Ei au mers la barajul cu Voluntari și au pierdut. Puteam să fim noi și multă lume spunea că puneam probleme mai mari. Nu trebuie decât să avem șansă, pentru că domnul primar nu ne-a impus limite de performanță. Am avut noroc cu dânsul, pentru că activitatea echipei a fost creată pentru comunitate și pentru performanță. Oamenii să vină la stadion cu plăcere, nu să se vorbească vreodată că nu am vrea să câștigăm. În fotbalul românesc se discută fel de fel de lucruri, dar nu vrem să auzim de așa ceva la Afumați. Să aducem un jucător pe care să-l arate lumea cu degetul că ar vrea altceva de la fotbal. Eu nu am jucat niciodată la pariuri sportive sau la jocuri de noroc și îmi caut oameni care să fie ca mine.  

Text și foto - Gabriel Chirea