INTERVIU Eric, un brazilian ardelean: „Vă iubesc, români! Eu de aici nu mai vreau să plec!”
Fotbal intern
Sport.ro vă prezintă de 1 Decembrie un interviu cu Eric de Oliveira, un brazilian îndrăgostit de România, un fotbalist care a adus în Liga 1 calitate și spectacol.
Eric de Oliveira Pereira face 38 de ani pe 5 decembrie. S-a născut în Brazilia și a venit în România în 2007, când avea 22 de ani. A jucat fotbal pentru Gaz Metan și Pandurii Târgu Jiu. În 2011 s-a căsătorit cu Cosmina Dancu, handbalistă în acea perioadă. Cei doi au acum doi băieți, Deric (13 ani) și Anthony (8 ani).
Eric lucrează acum în staff-ul tehnic al clubului Farul, alături de Gică Hagi, și se autointitulează un brazilian ardelean căruia îi plac la nebunie sarmalele.
Ce înseamnă România pentru tine?
România face parte din viața mea, e a doua mea casă. Eu de aici nu mai vreau să plec. Mă bucur că am doi copii români, soția româncă. Poate că într-o zi vom vedea unul dintre copiii mei reprezentând România undeva. Ar fi prea frumos. Dacă e mine nu m-au luat, cine știe?
Ai fost în cărți pentru națională, când erai în formă, când ai dat goluri prin cupele europene...
Da, dar nu s-a-ntâmplat. Ăsta e marele meu regret. Dar asta e, am rămas aici, cred că pot să ajut jucători români și fotbalul românesc. Încerc acum să-mi iau carnetul de antrenor.
Cu cetățenia ce-ai mai făcut?
Acum pregătesc actele și depun din nou. Prima oară nu mi-au acceptat cererea. În mod normal, trebuia să o primesc.
Ce-ți place cel mai mult în România?
Îmi place viața mea aici, să-mi petrec timpul cu copiii, să mergem în orașele mari, să le cunoaștem, să mergem la munte. Sarmalele sunt pe primul loc. Viața mea de aici din România este foarte asemănătoare cu cea din Brazilia. Românii sunt un popor foarte primitor, și ăsta este unul dintre motivele care m-au făcut să rămân aici. Viața mea aici am petrecut-o în marea majoritate în Ardeal, acum sunt în Dobrogea, altă cultură, dar mă bucur că lumea mă cunoaște și aici. Oriunde merg, lumea mă cunoaște foarte bine și își aduce aminte de mine. Când m-am lăsat de fotbal, m-am gândit că nu mă va mai băga nimeni în seamă, dar uite că nu este așa.
Deci ești un ardelean brazilian sau un brazilian ardelean?
Un brazilian ardelean.
Ce mâncare ardelenească îți place?
Îmi place foarte mult ardeiul umplut și, după cum spuneam, sarmalele.
„Băi, ce dracu', unde am ajuns eu aici? E savană!”
Când ai venit prima oară în România, cum ți s-a părut?
Am venit printr-o zonă, nu-mi mai amintesc exact, cred că era Arad, am venit din Germania. Am văzut niște bivoli pe un câmp și am zis: „Băi, ce dracu', unde am ajuns eu aici? E savană!” Apoi, am ajuns la Mediaș, care este acum orașul meu preferat. Când am ajuns, erau Zilele Medievale. A fost ceva nou, mi-a plăcut foarte mult. Dar în primele șase luni voiam să dispar. Apoi am fost în Brazilia și, când m-am întors la liniștea de la Mediaș, mi-am zis: „Eu de aici nu mai plec!” Mi-a spus un prieten când am venit prima oară: „Vezi că tu o să rămâi aici”. „Ce să fac aici, mă?” Și uite că a avut dreptate.
E mai agitată Brazilia, nu?
Da, da, da. Dar eu sunt mai liniștit. Când trebuie să ies, ies, dar mai mult îmi place să stau acasă, mă uit la un film, stau cu băieții mei...
Ți-a fost greu să înveți limba română?
Deloc, deloc, deloc. Mi-am dat seama gramatical cum trebuie. Am reglat în timp. Am văzut că sunt multe cuvinte asemănătoare și că se schimbbă doar niște litere la sfârșit. La noi pluralul e cu „s” la sfârșit, iar aici e cu „i” sau „e”. Și am început să prind verbe. Mergem, eu merg. Astea erau cele mai importante. Eu, tu și noi. Când eram cu băieții, ziceam: „Noi. Hai să facem noi”. La început vorbeam cu „No”, „Binie”, ardelenește. Ziceau: „Mamă, uite un negru ardelean!” (n.r. - râde). Am luat un pic din fiecare. Acum stau în Dobrogea, mai învăț și de pe aici. Am prins și de la Târgu Jiu ceva. Am avut colegi de peste tot, din Cluj, București, Baia Mare, am vorbit cu ei...
La Târgu Jiu, se vorbea oltenește...
Mi-a fost un pic greu cu limba acolo. Eu știam niște cuvinte din Ardeal, dar în Oltenia erau diferite.
„La Târgu Jiu, nu înțelegeam nimic la început. Vorbeau diferit!”
Fusei, mă dusei...
Da, făcuși, băuși. Nu înțelegeam nimic. Stăteam vreo trei secunde, mă uitam și mă întrebam: „Oare ce-o zis?” Apoi, m-am obișnuit. Pot să spun că și Târgu Jiu e un oraș unde am fost primit foarte bine și știu că sunt primit foarte bine și acum, dacă mă duc în vizită. E un oraș care face parte din istoria mea de fotbalist.
Ai vorbit și oltenește până la urmă?
Nu prea. Am rămas la ardelenește.
Un mesaj pentru români de 1 Decembrie?
Toți românii să fie încrezători, sunt sigur că țara se va îmbunătăți la un moment dat. Și noi, străinii care am rămas aici, vrem să facem totul pentru copiii noștri români. Vă doresc din suflet „La mulți ani” de 1 Decembrie. „Vă iubesc, români!”
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
