INTERVIU Florin Gardoș: „În fotbalul de la noi, ca și în politică, există multă corupție. Se fac tot felul de combinații din astea, românești”
Fotbal intern
Florin Gardoș (34 de ani) s-a lăsat de fotbal în 2022, după o ultimă experiență nefericită la Academica Clinceni.
- În interviul ce urmează, vei afla în ce afaceri și-a investit banii fostul fundaș central care a jucat pentru Steaua în Liga 1 și pentru Southampton în Premier League, dar și părerea aestuia despre fotbalul românesc din ultimii ani.
- Cu Steaua, Gardoș a câștigat de două ori titlul (2012 și 2013), o dată Cupa României (2011) și tot o dată Supercupa României (2013). El mai are în palmares un tofeu Cupa României, câștigat cu Universitatea Craiova în 2018.
- La Southampton a prins doar 11 partide, accidentându-se grav în 2015. A stat pe bară aproape un an și jumătate, iar apoi a intrat doar pentru echipa de rezerve a „sfinților”, fiind împrumutat în 2017 la Universitatea.
Ce-ai făcut de când te-ai lăsat de fotbal și ce vrei să faci în continuare?
Mai mult m-am axat pe televiziune. Am avut colaborarea cu ProArena, care din păcate s-a terminat, iar acum am la Fanatik. Apoi, am participat la mai multe meciuri caritabile. Cei care mă urmăresc pe Social Media au văzut când am postat. Cam atât legat de fotbal. În rest, proiectele mele imobiliare.
Ți-ai investit banii în imobiliare?
Da, în proporție de 90%. Am investit mult în imobiliare.
Merge bine afacerea?
Foarte bine.
S-au scumpit în ultima vreme apartamentele, casele...
Păi, știi cum e, se scumpește la constructor, se scumpește și la cumpărător.
Le iei noi?
Am și în Marea Britanie, am și în România, am și cumpărat să închiriez, am și construit, am făcut de toate.
Florin Gardoș: „Sper să avem mai multe echipe în grupele cupelor europene”
Revenind la fotbal, cum se vede fotbalul românesc din afară, tu nemiafiind implicat direct?
Dacă e să compar cu ultimii trei-patru ani, Liga 1 arată bine anul ăsta. Sau măcar mai bine. Sunt mai multe stadioane noi, lumea s-a întors, s-au investit bani la Rapid și la alte cluburi. Sper să se vadă și în Europa ceva din vară încolo, poate mai multe echipe în grupe.
Din interior cum se vedea fotbalul românesc?
Din interior, rău de tot. Cel puțin pe final, din perespectiva mea, pe la Clinceni... Să fii la un club de Liga 1 și să stai neplătit 5-6 luni... Să vrei să faci o deplasare la Cluj cu avionul, să spui că ți-o plătești tu, iar clubul să refuze -„Nu. Mergeți cu autocarul, n-aveți voie cu avionul!” - e deja de lumea a treia a fotbalului. Tot în perioada aia Mediașul era la fel, fără jucători, numai cu juniori. Nu cred că se mai întâmplase de la Revoluție încoace ca două echipe să fie în faliment în același campionat. A fost cel mai slab sezon, probabil...
De ce crezi că sunt mereu probleme cu banii la noi, deși bani există, din drepturi tv, de la autoritățile locale, de la sponsori?
Pentru că, la fel ca în politică, și în fotbal există multă corupție și se fac tot felul de combinații din astea, românești. Altfel, nu înțeleg cum. Din drepturi tv și cu câteva sponsorizări, atât timp cât nu exagerezi cu bugetul de salarii, trebuie să reziști. Sau, dacă nu reziști, dacă nu ești capabil să plătești una sau două luni, înțeleg, că nu reușești un pic să ții bugetul sub control. Dar nu șase luni!
E deja jignitor pentru cei care muncesc...
Exact, exact.
Ai simțit din interior problema asta cu corupția?
Acuma, știi cum e, când nu ai dovezi... N-aș vrea să vorbesc. Am terminat-o cu fotbalul și asta e. Dar în momentul când vezi că un club ia un milion și ceva de euro din depturi tv și nu-și plătește 6-7 luni fotbaliștii, e cam ciudat.
„Țineți de bani, că i-am luat prea repede”
La Southampton s-a întâmplat să fie întârzieri la salarii?
Hahahaha. Nu există așa ceva. Nici măcar o zi. Data de 28 era ziua de salariu. Se băgau banii chiar mai devreme când pica sâmbătă sau duminică ziua de salarii. A fost la un moment dat o fază tare. Eram în decembrie și au venit cei din club și ne-au spus că, datorită sărbătorilor, Boxing Day și nu știu ce, pe 28 probabil vor fi închise băncile, așa că „vă dăm salariile pe 5-6 decembrie”. Și unul din colegi a zis atunci: „Băi, țineți de bani, că nu mai luăm până pe 28 ianuarie!”
Cu ce ai rămas după experiența din Premier League?
Cu ce-am rămas? Cu ce-am văzut acolo, cu experiența asta de a simți ce înseamnă fotbalul la cel mai înalt nivel și cât de mare era diferența între ce eram eu obișnuit, deși jucam în competiții europene, chiar și în grupele Champions League, și ce am găsit acolo. Mi s-a părut incredibil ritmul chiar și din timpul antrenamentelor. Se juca foarte repede și mi-am dat seama cât de mult înseamnă cel mai simplu și de bază procedeu din fotbal, preluarea și pasa. Parcă nu se mai pune așa accent la noi pe așa ceva, cum se punea odată.
Care a fost sentimentul când ai văzut cât de repede se joacă?
Am simțit că niciodată n-am timp. De fiecare dată când primeam mingea, nu aveam timp să gândesc. Și jucam fundaș central. Mijlocașul central nu avea timp nici să respire.
Ai resimțit intensitatea antrenamentelor?
Din punct de vedere al efortului, nu, pentru că eram superbine pregătit, nu asta era o problemă. Era chiar mai greu ce făcusem noi la Steaua, unde se lucra mult mai mult ca volum, ca timp de antrenament.
Cauzele accidentărilor
Ai descoperit care a fost cauza accidentărilor tale?
Nu poți să știi niciodată sigur. Din ce-am trăit ulterior, că am mai avut aceeași accidentare la patru ani distanță, singura cauză putea fi că n-am fost suficient de bine pregătit în momentul ăla. Eu veneam după un sezon cu patruzeci și ceva de meciuri, am ajuns acolo, am jucat destul de puțin, am avut un apogeu în decembrie, ianuarie, când erau multe meciuri și începusem să joc, apoi în martie, aprilie, mai nu am mai jucat deloc. Intensitatea antrenamentelor a început să scadă, fiindcă eram pe final de sezon, iar apoi am avut șapte săptămâni de vacanță, ceea ce n-am mai avut niciodată vara. În România, vacanța din vară era foarte scurtă. Pregătirea mea s-a dus încet-încet în jos, iar în vacanța aceea foarte lungă eu trebuia probabil să tratez cu totul altfel. Trebuia să fie un fel de precantonament pentru mine. Cred că asta a fost cauza: n-am fost suficient de bine pregătit.
Te gândești cu regret acum...
Asta îmi reproșez, că n-am tratat bine perioada aceea. Dar, până nu treci prine el, e greu să îți dai seama. Sau dacă nu-ți spune cineva: „Băi, fii atent!”... Eu m-am întors la echipă și, după câteva zile, am avut meciuri amicale. M-am accidentat în meci amical, în pregătire. În România, când începeam cantonamentul, câteva zile nici nu atingeam mingea. Alergai de dădea boala-n tine. Acolo era complet diferit. Nu făceam mare lucru fizic, dar aveam foarte multe meciuri amicale. Îți luai pregătirea fizică din meciurile amicale.
Eu am crezut că s-a întâmplat din cauza intensității antrenamentelor.
Nu, nu, nu. Chiar nu cred asta. Adică sunt destul de convins că din cauza faptului că nu eram pregătit. Și am văzut de-a lungul carierei că, în momentul în care nu am fost bine pregătit fizic, m-am accidentat. Exact la fel a fost și la a doua accidentare. Am avut același diagnostic, ruptură de ligament încrucișat la același picior. Atunci, pierdusem cantonamentul cu Craiova și, când am intrat, m-am accidentat. Eu zic că trebuie să aibe legătură.
Poate fi și o cauză mai din tinerețe, de la copii, de la juniori?
Nu, nu, nu. Nu cred.
Sinteticul, dezastruos pentru articulațiile copiilor
Sunt mulți jucători români care se accidentează după ce ajung la echipe din străinătate. Man, Mihăilă, Ianis Hagi...
Nu știu. Poate fi o legătură. Am citit recent o cercetare făcută pe copii care se antrenează în perioada junioratului pe teren sintetic. E dezastruos pentru articulațiile lor. Eu, unul, nu m-am antrenat pe sintetic, pentru că nu prea erau atunci astfel de terenuri.
Mai ții legătura cu cineva de la Southampton?
Să țin legătura, e mult spus. Cu Graziano Pelle am avut o relație foarte bună și m-am mai întâlnit de-a lungul anilor prin concedii. Astă-vară am fost la nunta lui, unde m-am întâlnit și cu Ronald Koeman, antrenorul nostru din acea perioadă. Au mai fost și alți colegi. Și Tadic, cu care am avut, de asemenea, o relație bună în acea perioadă. În rest, am mai făcut schimb de mesaje pe Social Media. Știi cum e, la o postare, la un storry, „Ce mai faci”, „Cum mai e”. Acum ceva timp mi-a scris Ward-Prowse, care încă mai este la Southampton și care mi-a zis de băiețelul meu cât a crescut. Eu l-am întrebat de familie. Adică schimb de mesaje, nu pot să spun că ținem legătura apropiat.
A fost mare darul la nuntă?
(râde) Din partea mea a fost, nu știu de ceilalți...
Operația, 20.000 de lire
Din Anglia primești ceva bani pentru că te-ai accidentat acolo?
Nu, nu, nu. Din ce am înțeles, clubul avea asigurare, în general cluburile în Anglia își asigură toți jucătorii. În momentul în care m-am accidentat, ei n-au plătit nimic. Operația a fost 20.000 de lire, plus spitalizarea, toate au fost achitate de club, care și-a recuperat banii din asigurare. Există și asigurări pe care poți să ți le faci tu, ca sportiv, să-ți asiguri picioarele sau corpul, dar nu am avut așa ceva.
La noi ai avut asigurare de la club?
Nu cred că era la Steaua, n-am auzit să fie...
La Craiova?
Nu cred, nu cred.
E nevoie de așa ceva?
Cluburile știu cel mai bine. Cred că accidentarea asta de ligament încrucișat este cea mai gravă. Operația costă 4-5000 de euro. Când m-am accidentat a doua oară, am mers în Italia, unde a fost 17.000 sau 18.000 de euro.
A plătit clubul?
Am făcut jumate-jumate. Cei de la club mi-au oferit posibilitatea să o fac în România și achitau ei, dar eu am vrut să merg neapărat la Roma, acolo unde a fost și Bancu acum. A aceptat domnul Rotaru să-mi achite jumătate și m-am bucurat, pntru că îmi doream să merg neapărat acolo.
Când ai jucat în Anglia, cum erau spectatorii? Ai văzut la noi că sunt scandări rasiste, xenofobe...
(râde) Cred că știi răspunsul... Nu, îți dai seama.
Englezii respectă sportivii. Românii îi jignesc
Au fost și la ei probleme mari cu rasismul, dar cu mult înainte de a ajunge tu acolo.
Nu am văzut probleme când am fost eu, erau civilizați. Ce m-a impresionat la suporterii lui Southampton a fost că, atunci când mă întâlneam cu ei, știau tot despre mine, chiar dacă eram, poate, cel mai puțin cunoscut din echipă, pentru că am stat foarte mult accidentat. Pe de altă parte, dacă postam ceva pe Social Media, românii mă luau imediat: „Bă, da fotbal când mai joci și tu?”, „Ai păcălit fotbalul”. Numai din astea. Englezii respectă foarte mult sportivii.
Pe ce stadioane ai fost înjurat cel mai mult?
Cred că la Rapid. Și la Galați erau foarte-foarte ostili. Am prins două meciuri pe Giulești în sezonul 2010-2011 și chiar erau... Dar îmi plăcea să joc pe Giulești. Poate unul dintre cele mai frumoase meciuri ale mele a fost unul de Cupă, la Rapid, când am câștigat cu 1-0. A fost superatmosferă.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
