INTERVIU Florin Lovin, campion cu Steaua: „Fotbalul românesc arată deplorabil! E aberant ca președintele FRF să fie ales în unanimitate!”
Fotbal intern
Florin Lovin (40 de ani) a jucat 103 meciuri pentru Steaua, între 2004 și 2009, echipă cu care a câștigat titlul de două ori (2005 și 2006) și Supercupa României (2006). A mai luat campionatul și Suercupa cu Astra, în 2016.
de Florin CARAMAVROV
- Florin Lovin (40 de ani) a jucat 103 meciuri pentru Steaua, între 2004 și 2009, echipă cu care a câștigat titlul de două ori (2005 și 2006) și Supercupa României (2006). A mai luat campionatul și Suercupa cu Astra, în 2016.
- În străinătate a jucat în liga a doua germană și în Liga 1 austriacă. În prezent, are o afacere de familie în Bacău și este manager de vânzări al magazinului online 11teamsports.ro.
- În interviul de față cu Florin am vorbit despre trecerea de la fotbal la „viața reală”, despre fotbalul românesc actual și despre naționala României.
În general, un fotbalist când agață ghetele în cui e un pic dezorientat. La tine, trecerea de la fotbal la viața reală, a fost mai ușoară, nu?
Eu am început magazinul online cu ghetele de fotbal la 28 de ani, deci am mai jucat de atunci vreo 7 ani. Deja se dezvoltase foarte bine, deoarece în 2011, când a fost lansat, era singurul magazin online pe piața de profil. S-a dezvoltat organic, fără prea mult marketing. Când am început businessul, m-am gândit la ce o să fac după ce mă las de fotbal. De atunci era chestia asta cu încălecatul antrenorilor de către patroni.
Și ți-a fost teamă...
Văzând chestiile astea, mi-am pus problema „Ce fac eu după ce temin cu fotbalul”. La vremea aia, mă gândeam să rămân în fotbal, să devin antrenor. Eram în Germania atunci și am zis că acumulasem atâta experiență că e păcat să n-o pun în practică. Am vrut ca atunci când mă întoc acasă și mă duc la o negociere, să fiu independent din punct de vedere financiar și să pot pune condiții. Dacă nu ești independent financiar și depinzi de salariul ăla de antrenor, ești călcat în picioare. Dacă mai ai și doi-trei copii acasă, zici „cu ce m-ajută pe mine dacă sunt eu acum cu pieptul în față, iar copiii mor de foame?”.
„De acuzat sunt milionarii care acceptă să fie umiliți”
Probabil de-astea se-ntâmplă ce se-ntâmplă în fotbalul românesc cu antrenori umiliți de patroni...
Da și nu. Pentru că sunt antrenori milonari care acceptă. Deci nu stă în picioare neapărat argumentul ăsta. La cei care stau rău din punct de vedere financiar, ai înțelege. Oamenii o fac pentru familia lor, nici nu sunt de acuzat. De acuzat sunt cei care sunt milionari și acceptă să fie umiliți. Atunci este o problemă. Nu mai depinde de bani, ci doar ca să stai în funcția aia cu orice preț. Nu vezi ce se întâmplă în fotbal? Oglinda fotbalul românesc este rezultatul de la alegerile FRF: 272 de voturi pro, nicio abținere, nicio împotrivire!
Sună cam dictatorial privind din afară...
Culmea este că eu sunt prieten cu Răzvan Burleanu, l-am și ajutat în anumite momente, la început, suntem băcăuani amândoi și avem o relație ok, dar, când a luat anumite decizii cu care nu am fost de acod, i-am spus,chiar am vorbit cu el de curand acum vreo două săptămâni. Dacă te duci în orice țară din lumea asta și spui că au fost orice alegeri, nu neapărat la fotbal, chiar la o școală, pentru șefi de clasă, și spui că a fost ales cineva în unanimitate, fără niciun vot contra, ți se va spune că e aberant. Au murit oameni la Revoluție pentru libertate și pentru democrație, pentru a vota, iar noi ne batem joc de acest privilegiu. Mă uit și la cluburi ca FCSB, care a declarat public ce a declarat despre Burleanu, sau Botoșani, sau Constanța – știm bine ce a pățit Gică Popescu. Plus ce a spus Răzvan Burleanu data trecută - „V-am ciuruit!”. Mulți ciuruiți de Burleanu atunci au votat acum „pentru”!
E vorba de frică? De ce ai ridica mâna dacă nu rezonezi cu acel candidat?
Chiar nu știu substraturi. Mi se pare aberant. Trebuie privit din două perspective: sunt de admirat capacitatea și modul de a obține ce-a obținut. Nu-i puțin lucru, trebuie să fii foarte dibaci, să ai anumite cunoștințe. De orice poți să-l acuzi pe Răzvan Burleanu, dar nu poți spune că nu e un băiat deștept. Îl știu de mic. La 20 de ani, era consilier la Primărie. Revin și spun că nu e ok ce s-a întâmplat, pentru că trăim niște vremuri în care fotbalul românesc arată deplorabil și te-ai aștepta să vezi niște reacții. Dar se pare că lumea e mulțumită.
„Sistemul actual trebuie revoluționat. Să fie 10 echipe în Liga 1!”
Zi-mi ce crezi tu că ar trebui să se întâmple în fotbalul românesc ca să începem să ne revenim?
Sistemul actual ar trebui revoluționat. Sunt prea multe echipe, dar ține tot de voturi, cred. Germania este o țară cu 85 de milioane de locuitori și are o singură serie în Liga a 3-a, de 20 de echipe. Iar România, o țară cu 17 milioane de locuitori, are 10 serii a câte 10 echipe, adică 100 de echipe! Explică-mi și mie din orice punct de vedere, logic, financiar, infrastructuă, cum e posibil așa ceva? Trecem mai departe, în liga a 4-a, germanii au doar 4 serii – Nord, Sud, Est, Vest. Noi cred că avem 1000 de echipe. În Gemania, fotbal pofesionist joacă doar cine merită, cine are infrastructură și cine e sănătos financiar. Atât! Valoarea jucătorilor este mult mai concentrată. Ajung la primele trei ligi doar fotbaliști care merită să joace fotbal. La noi, pe la Liga a treia sunt jucători care nu știu ce fac, trei mici și o bere, două milioane la meci și ne facem că jucăm fotbal. Și probabil pun stop unui jucător talentat de 15-16 ani, care ar putea să joace. Uite, am jucat în Austria. La Liga 1 erau doar 10 echipe atunci. De ce? Pentru că doar acele 10 echipe îndeplineau criteriile să joace în Liga 1.
Deci sistemul după care ne ghidăm acum nu e bun...
Păi e posibil ca Gaz Metan să termine cu -27 de puncte? Clinceniul la fel, cu minus. E posibil ca Tâgoviște să joace un meci pe terenul Petrolului, unul pe cel al Astrei? Rapid juca la Mioveni, acum s-a făcut stadionul. FCSB nu are deloc stadion. Dinamo are și ea probleme de câțiva ani. Eu aș face Liga 1 cu 10 echipe, Liga a doua, tot cu 10-12, iar la Liga a 3-a – o singură serie. Și-atunci, ia să vezi cum își dă toată lumea viața ca să ajungă acolo, să îndeplinească toate cerințele. Dar la noi, dacă fotoliul e cald, mai scoți niște bani din Primărie, merge leafa... De ce să ne-agităm și să votăm contra?
Ai vorbit de Germania, ai jucat acolo, spune-mi trei chestiuni care te-au frapat când ai ajuns acolo.
În primul rând, metodele de antrenament erau mult mai dure.
„Mamă, unde-am venit? Mi-era greu, deși eu duceam la tăvăleală”
Și cum ai făcut față?
Am făcut față că după trei luni m-am accidentat – ligament încrucișat. Noi, la Steaua, jucând cupe europene, nu prea aveam timp să facem antrenamente din astea de încărcătură. Durata era de 70-80 de minute. În Germania, făceam niște antrenamente în perioada precompetițională de două ore și ceva, combinate cu forță, rezistență. Am zis: „Mamă, unde-am venit?” Mi-era greu, deși eu duceam la tăvăleală și eram relativ disciplinat, mi-a plăcut să muncesc, nu m-am dat la o parte.
Ar fi acesta principalul motiv pentru care fotbaliștii români nu reușesc în străinătate?
Da, l-aș pune. Astea trei chestii pe care ți le spun eu sunt și motivele pentru care românii nu prea reușesc afară. Bine, nu putem spune că e ceva universal, dar asta am simțit eu. Acolo te lovești de un zid și trebuie să o iei de la zero, chiar dacă tu ai jucat în Champions League. Acolo ești un nimeni, trebuie să le demonstrezi oamenilor că meriți să joci, să îmbraci tricoul ăla. Nu-i inteesează unde ai fost, ce ai făcut, câți bani s-au dat pe tine, ce salariu ai. Ești pe picior de egalitate cu toți. Ba mai mult, a venit președintele (n.r. - de la Munchen 1860) și ne-a spus de față cu antrenorii, de față cu toată lumea: „La noi la echipă, dacă este un străin la egalitate cu un neamț, va juca mereu neamțul. Iar dacă este la egalitate un jucător tânăr cu unul mai în vârstă, va juca mereu cel tânăr.” Deci tu, ca străin, având și salariul mai mare decât cei de acolo, trebuie să demonstrezi prin tot ceea ce faci că ești un plus, că de-aia te-au adus. Altfel, puteau să ia un jucător din Academie...
Amenzi și iar amenzi
Și cum te-ai adaptat?
Mi-a fost greu. Luam amenzi la început. Și dacă-ți lăsai mănușile pe teren sau altceva, plăteai amendă. Totul era numerotat și plăteai, plăteai, plăteai.
Disciplină la sânge, nu?
La maxim! La un moment dat, era enervantă aceată disciplină. Te simțeai urmărit non-stop. Ei, crescând de mici cu sistemul ăsta organizat și disciplinat, nu o simt așa, asta-i diferența. Li se părea foarte ciudat ce făceam eu. A venit unul și a zis: „Ia uite dom'le ce face, nu-și duce la loc prosopul, nu-și pune chiloții separat de jambiere la spălat”. La noi, la Steaua, le aruncam în mijlocul vestiarului, venea cineva să le ia, le spălau laolaltă... Acolo duceau jucătorii la spălat, prin rotație. La toate cluburile e treaba asta, chiar și la cele mari.
Tu veneai din haosul din România...
Da, veneam din România, unde lucrurile nu erau aașezate așa. Deci ăsta era al doilea aspect: disciplină în tot ceea ce faci. Și a treia chestiune: trebuie să le înveți limba. Eu am învățat germana relativ repede, cam în șase luni, și chia am simțit o schimbare în modul de comportament al coechipierilor, al antrenorului. Chiar dacă știai engleza sau aveai un translator, era altceva când comunicai direct în limba lor. Înțelegi și îi răspunzi antrenorului și vede că aplici în teren ceea ce el îți spune. Deci asta e o mare problemă, că jucătorii români nu știu o limbă străină. Eu când am avut peioada cu impresariatul, chiar le ziceam jucătorilor tineri: „Băi, fraților, învățați măcar engleza, luați-vă profesor”. N-ai voie să nu știi engleza. Iată cazul Moruțan. Păi îți dai seama, săracul. Te duci la o echipă, nu știi nicio limbă străină, n-ai cum să-ți faci un prieten, n-ai cum să te-nțelegi cu ei. Noroc că l-a avut pe Cicâldău acolo. Da, dacă nu ai pe nimeni... Te duci acolo și nu știi nimic. Ce faci? Ești izolat de toată lumea, antenorul trebuie să vină cu translator ca să-ți explice ceva.
Se aplică peste tot ce ai spus tu, nu-i așa?
Da, da, da. Uită-te la Răzvan Marin, care știe engleza. S-a adaptat bine în Belgia, joacă meci de meci și în Serie A, de doi ani. Chiricheș la fel, Ștefan Radu. Sunt oameni cu care trebuie să ne mândim și trebuie să-i prețuim.
Și avem nevoie de ei la națională.
Parcă naționala nu mai reprezintă pentru jucători ce reprezenta înainte.
Marea dezamăgire a carierei
Tu îți doreai să joci la națională și n-ai fost convocat deloc. A fost marea dezamăgire a carierei tale?
Da, e o dezamăgie mare, chiar am fost trist. Eu zic că am făcut tot ce a depins de mine. Chiar jucam meci de meci la Steaua și în Champions League. Mă uitam și la jucători ca Dănciulescu. Avea sute de goluri în Liga 1 și doar un meci la națională. Dar am înțeles-o mai târziu, într-o discuție cu Victor Pițurcă. Fiecare antrenor caută să-și formeze un nucleu de jucători. Eu, la un moment dat, eram supărat că Ovidiu Petre nu juca la echipa de club si juca la nationala. Și nu înțelegeam: „Băi, frate, eu joc meci de meci, el nu joacă, dar îl ia pe el la națională!” Mi-a explicat Victor Pițurcă ulterior, mi-a zis „Măi, Florin, eu îl știam bine pe Ovidiu Petre, la mine a jucat vreo 30 de meciuri. Eu când îl chemam pe el nu mai trebuia să-i explic, știa ce-i cer, ce trebuie să facă. Dacă aș fi chemat un jucător nou ca tine, de exemplu, trebuia să o iau de la capăt, să-l bag în noul sistem”. Era o muncă pe care la națională nu prea aveai timp s-o faci.
Totuși, nu mi se pare corectă explicația. Dacă tu erai bun și jucai, de ce să nu te cheme?
Deși eu am fost cel nedreptățit, mie mi se pare corectă. Poate că ăsta a fost secretul lui Victor Pițurcă de a avut rezultate la națională – a avut mereu cam același nucleu de jucători. Nu prea a venit cu convocări fanteziste.
Parcă mai avea și el câte o fantezie. Cociș nu era la el?
A, bine, da, da. Dar rezultatele îi dau dreptate.
Dar de ce zici că nu mai vin cu drag băieții la națională?
Nu numai la noi, trăim alte vremuri. Pe vremea noastră, naționala era maximul. Acum...
Acum maximul e să ai un salariu mare.
Da, posibil, dar nu cred că se pune neapărat problema asta la noi. La națională e vorba de valoare.
De lipsă de valoare, nu?
Da, în sensul că nu putem compara jucătorii de acum cu cei pe care îi avea Victor Pițurcă la dispoziție, că tot am vobit de el. Chivu, Mutu, Tamaș, Daniel Niculae, Marius Niculae, Goian, Rădoi, jucători cu multe meciuri la nivel internațional. Acum, te uiți la cei din naținală, unul are 5 meciuri, altul – 10. Nu poți să faci comparații. Oricât ai vrea tu să faci, dacă n-ai cu ce...
Deci nu mai sperăm la Mondiale prea curând?
Uite, de exemplu eu nu mai credeam că FCSB poate reveni în lupta pentru titlu în campionatul ăsta, și uite că s-a-ntâmplat. Noi ne dăm cu părerea din afară, dar n-ai de unde să știi. De-asta fotbalul este cel mai frumos sport, pentru că e plin de surprize. Niciodată nu știi ce-ți rezervă.
- În partea a doua a interviului, pe care o vom publica mâine, Lovin vorbește despre perioada Steaua, despre eșecul dureros cu Middlesbrough și despre șansele la titlu ale FCSB.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
