EXCLUSIV Gabi Balint: „E o păcăleală continuă în fotbalul românesc. Sunt bani publici care se pierd aiurea”

Noi când mai mergem la Mondiale, Gabi?

Vorba lui Hagi: „Ne vom mai califica doar atunci când vom organiza noi Campinatul Mondial!”.

Păi vor fi 48 de echipe la următorul tuneu final...Sunt șanse mai mari, nu?

Da, vor fi 48... Hai să fim optimiști! Măcar optimismul să ne rămână... Dar e greu... E greu, pentru că s-a schimbat mult mentalitatea la noi. Nu mai avem nici valoarea pe care o aveam odată. E altceva fotbalul românesc de acum. Nu s-a făcut mare lucru, nu s-a semănat, ca să avem de unde culege... Vrem tot timpul rezultate, dar nu facem nimic ca să le obținem. Adică ne păcălim foarte mult. Foarte multă păcăleală a fost în ultimii ani în fotbalul românesc.

Ne păcălim unii pe alții...

Ne păcălim tot timpul. Începe o campanie nouă, un antrenor nou... Avem grupă cât de cât accesibilă sau putem locul 2, plecăm cu elan și apoi ni-l taie Armenia sau o țară din asta... Pe cuvântul meu, chiar e rușinos! Se termină campania, tragem linie – zero! Iar nu facem nimic, iar nu luăm măsuri, iar nu ne gândim la viitor... Și tot așa, vrem rezultate, dar nu facem nimic, nu organizăm nimic, nu începem de undeva, cu răbdare... Dacă începeam după Revoluție, în 1990 și ceva? Când s-a terminat ușor-ușor cu generația aceea bună de fotbaliști... Că generația de aur parcă sună-ntr-un fel... Generația pe care am avut-o, cea bună... Dacă începeam să investim mult în condițiile de pregătire, în juniori, cum au făcut anumite țări. Și Belgia a făcut la un moment dat, și Franța, și Ungaria, și Spania... Aproape toate țările importante din fotbal au avut momente dificile și au zis: „Dom'le, hai să vedem ce s-a întâmplat, ce trebuie să facem. Hai să ne-ntâlnim, să vedem cum mergem mai depate, că o să avem probleme”... La noi nu s-a făcut nimic.

„Nu trebuie să existe oraș important din România fără o Academie de fotbal!”

Păi cine a condus fotbalul, Gabi. Cine altcineva să facă? Să propună întâlniri, dezbateri, să meargă la Guvern, spre politic...

Da, hai să facem. Cum facem... Avem și niște bani care vin de la Guvern, de la autoritățile locale. Bun, îi băgăm în echipe din astea de județ. Și se vorbește de concurență neloială, pentru că nu este normal ca unele echipe să aibă bani de la stat și altele nu. E o mare problemă aici. Nu s-a gândit într-un singur sens. Dom'le, cu toți banii de la stat, de la primării să facem stadioane, să facem terenuri de antrenament, tot, tot, tot, școli de fotbal. Cine vrea să-și facă Academie pe banii lui, cum și-a făcut Hagi, foarte bine... Dar nu trebuia să existe oraș important din România care să nu-și facă o Academie de fotbal.

Asta era de strategie națională, nu ne puteam aștepta de la fiecare în parte. O strategie națională propusă de cei care conduc fotbalul. Trebuiau să meargă zi de zi la Guvern și să spună, să ceară...

Bineînțeles. Cum a făcut Ungaria. E adevărat că nu au avut nici ei mari rezultate, dar au început acum. Ferencvaros a ajuns în Champions League, naționala a bătut câteva forțe ale Europei în Nations League. Se văd niște lucuri... Dar de-acolo se pleacă. Noi aducem o grămadă de jucători străini, dintre care doar 5% sunt buni sau 10%, hai să fim îngăduitori. Sunt bani care se pierd aiurea pe drum, bani publici... Și nu-i băgăm nicăieri, nu se înțelege nimic. Cum vin, așa dispar. Iar rezultate, de unde să vină?

Bani au fost în fotbalul românesc, dar n-am ștut ce să facem cu ei...

Bani au fost și pe vremea lui Mircea Sandu. Începuseră să facă niște terenuri sintetice prin țară. S-au mai băgat niște bani, dar nu suficient. Nu numai fotbalul nostru e cum e, dar și sportul în general, din lipsă de fonduri, din lipsă de idei, din lipsă de orgnizare. S-au cam dus în cap.

Au mai fost niște rezultate în ultimul timp la înot, canotaj, caiac canoe...

Da, mai apare câte un sportiv, talente sunt în România. Au mai apărut la înot, tenis de câmp, tenis de masă...

„Pasiunea și dragostea pentru fotbal erau esențiale”

Uite, știi unde s-a muncit bine? La canotaj.

Știi cât muncesc sportivii de la canotaj? Eu i-am văzut la „23 August”, mai intram în vorbă cu sportivi când eram la Luceafărul, mâncam împreună cu sportivii olimpici la cantina de acolo. Apoi, ne mai uitam la antrenamentele lor. Păi fotbaliștii nici pe jumătate nu muncesc cât o fac canotorii. Și ei ce condiții au? Ce bani au? La ei încă a rămas pasiunea, există dorință, fac cu drag. Astea erau și pe vremea noastră: pasiunea, dragostea de fotbal, să te vezi câștigător, să te vezi campion, să fii acolo... Nici prin cap nu ne trecea că jucăm pe prime sau pe nu știu ce. Jucam să facem rezultate, să fim primii, că banii știam că vin.

Acum contează doar banii, nu?

Da, altceva nu mai contează. Au alte preocupări... Ca fotbalist trebuie să faci multe sacrificii, trebuie să te gândești zi și noapte numai la fotbal. Tot ce faci în viața particulară să nu-ți dăuneze la antrenamente și la meciuri. Asta e, scarificiu. 12 ani, 14 ani, cât poți să joci la nivel profesionist. Uită-te la Ronaldo, 37 de ani, sau la Pepe, 39 de ani... Joacă la cel mai înalt nivel la vârsta asta. Înainte, greu ajungea un fotbalsit la vârstele astea. La 32-33 de ani, era vemea retragerii. Au destui bani, nu cred că asta e motivația lor acum. Ronaldo nu are talentul lui Messi, dar a avut o dorință și o educație... El a jucat sută la sută fiecare moment în care a fost pe teren. Știa că numai așa poate să ajungă și să se mențină sus.

Ronaldo s-a autoeducat, mai degrabă...

Da, da, da. I-a plăcut, a făcut totul cu drag. Că au venit sutele de milioane, foarte bine. E și nomal, la nivelul la care a jucat... Nu cred că el a zis: „Băi, eu trebuie să câștig bani, și pentru asta trebuie să mă culc devreme sau cine știe ce să fac. Nu, eu joc fotbal, care este cel mai frumos sport pentru mine pe pământul ăsta. Trebuie să mă bucur de chestia asta. Și atunci, mă pregătesc, știu ce am de făcut”.