INTERVIU Ion Marin: „Actualii antrenori nu au curajul să promoveze jucătorii tineri”. Ce spune despre Mircea Lucescu
Fotbal intern
Ion Marin a antrenat în carieră Petrolul, Farul, Astra, Dinamo, „U” Cluj și câteva echipe prin țările arabe, cu care a câștigat campionate și cupe.
La primul club la care a activat ca „principal”, la Petrolul, când avea doar 37 de ani, a câștigat Cupa României, într-o fInală în care Rapidul lui Copos pornea ca mare favorită. Cu Dinamo, a luat campionatul de pe banca tehnică în 2002. Acum este selecționerul naționalei U18.
În Liga 1 nu ați mai antrenat din 2009.
N-am mai antrenat pentru că am tot plecat afară. Nici nu mă mai atrage. Sunt în vârstă, e rândul celor tineri acum. Sunt atâția tineri care vor să se afirme, sunt pregătiți. Trebuie să facă treabă.
Mandorlini e apropiat de vârsta dumneavoastră...
Noi am lucrat într-o anumită perioadă, am lucrat în felul nostru. Eu hotăram și răspundeam pentru tot ce se întâmpla cu echipa. Acum, e din ce în ce mai greu să faci asta, să te duci la un club care să te lase să-ți impui proiectul, să te ajute în proiectul respectiv, și mă gândesc la finanțare, să poți aduce niște jucători. Din păcate, nu foarte mulți antrenori se apleacă spre tineret, să promoveze tineri. Îi cunosc pe toți jucătorii până la Under 21 și pot spune că avem talente. Haideți să-i lansăm, să ne asumăm responsabilitatea lansării lor. Eu am făcut asta. Am construit două echipe la Petrolul, apoi la Farul, la Universitatea Cluj. Am luat jucători de la Divizia C și am băgat tineri. O grămadă de tineri am promovat din propria pepinieră.
I-a descoperit pe Măldărășanu, Falemi, Fane Preda...
Ziceți-mi câțiva.
Păi zi așa: Măldărășanu, Bogdan Onuț, Falemi... Păi Falemi, Doamne Maica Domnului, cât am muncit cu el. Apoi a ajuns la Steaua.
Era haotic?
Avea multe de lucrat. Sunt atâția și-atâția... Cristi Vlad... Pe Fane Preda l-am luat de la Divizia C. Am renunțat atunci la Liliac, care era un portar de mare valoare. Am riscat ca să-l folosesc pe Preda. Și a ajuns la Campionatul Mondial cu naționala. Asta spuneam, că acum antrenorii nu-și mai asumă riscuri și această responsabilitate, de a promova acești copii. Haide, dom'le, să-i promovăm cu curaj, că sunt copiii noștri. Și nu sunt răi, sunt foarte talentați. E mai mult de muncă cu un copil, dar...
Deci n-ați mai accepta o echipă de Liga 1.
Nu, pentru că nu cred că mai e rândul meu. E rândul lor. Așa, dacă mai voiam să mai antrenez o echipă de club, puteam să plec afară, dar n-am mai vrut.
Nici la Dinamo?
Nici la Dinamo. Și nu pentru că e perioada asta grea acum, ci pentru că e vremea antrenorilor tineri să iasă la rampă, să se afirme, să găsească soluții, să construiască echipe, să crească jucători, să-i lanseze.
„Mircea Lucescu nu se va lăsa definitiv de fotbal!”
Credeți că Mircea Lucescu se va lăsa dsefinitiv sau îl mai vedeți antrenând?
Eu nu cred că Mircea Lucescu se va lăsa definitiv de fotbal. Nici nu are cum, pentru că fotbalul e în sângele lui. Dacă va primi o ofertă de la un club de afară, va accepta. De-aici, din interior, nu știu ce ofertă poate avea ca să accepte să se implice. Poate un sfătuitor să fie. Nu cred că se va mai implica personal în pregătirea și în conducerea unei echipe de la noi.
Poate director tehnic?
Și ca director tehnic trebuie să fii în fiecare zi în activitate. Nu văd să facă asta în România.
Ce v-a marcat cel mai mult la echipele pe care le-ați antrenat în țările arabe?
Nu m-a marcat nimic, pentru că la echipele la care am activat am avut rezultate bune, condiții bune și relații excelente cu conducerile. Nu regret nimic din activitatea mea de afară.
Prima experiență în țările arabe, o nebunie
Nu de regretat, așa ca impact...
Impactul este. Uite, să-ți povestesc ceva, pe un fond și de glumă. Prima dată când m-am dus în Arabia Saudită, am plecat de la Dinamo după meciul cu Galatasaray din cupele europene. Am ajuns mai întâi în Bahrain, că nu aveam viză de Arabia Saudită. Acolo luam viza. Mă rog, m-am întâlnit în Bahrain cu președintele clubului la care trebuia să merg. Ei bine, acolo am aflat că echipa era pe ultimul loc (n.r. - râde), iar următoarele trei meciuri le avea cu cele mai puternice formații din campionat! Frumos!
Ce echipă era?
Al Ettifaq, prima echipă la care am fost în Arabia Saudită. Ăla a fost debutul meu în Asia.
Deci ați acceptat.
Păi da. Și am salvat-o de la retrogradare. Îi aveam în staff pe Gică Mihali, Vasile Dobrău, Leo Toader. Am rămas și anul următor, au cheltuit niște bani și au adus niște jucători. Ne-am clasat pe locul 3, care le-a permis să joace în Cupa Campionilor Asiei. Apoi a urmat pentru mine perioada cea mai frumoasă, cea mai bogată, cea din Kuweit, în care am câștigat campionate, cupe și două Cupe ale Asiei, una după alta. A fost ceva fantastic.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
