Istvan Kovacs, moment de sinceritate în fața microfonului! „Centralul” și-a dezvăluit secretul. Ce face înaintea fiecărui meci

Istvan Kovacs, arbitru FIFA din Categoria Elite, a acordat un interviu pentru FRF, în care spune că a făcut fotbal şi arbitraj în paralel timp de 5 ani, că satisfacţiile cele mai mari le-a avut la meciurile din Europa, iar acum îşi doreşte să ajungă la Campionatul Mondial din Qatar.

„Tatăl meu m-a îndrumat către arbitraj, care este o meserie frumoasă. Merită fiecare moment de sacrificiu şi fiecare minut petrecut pe stadioane, fie că vorbim de antrenamente sau meciuri”, a spus Kovacs.

Interviul integral acordat de Kovacs pentru FRF

– Ce v-a atras către arbitraj şi ce aţi fi făcut dacă nu eraţi arbitru?

– La început am jucat fotbal până la vârsta de 19-20 de ani şi am dorit să rămân în fenomen. Tatăl meu a fost cel care m-a îndrumat spre arbitraj, observând calităţile mele de bun observator şi analitic încă de la vârsta de 13-15 ani. Cinci ani de zile am făcut în paralel şi arbitraj, şi fotbal. Dacă nu eram arbitru, tot în fenomenul fotbalistic mi-aş fi căutat locul. Având în vedere că şi tatăl meu a fost fotbalist şi antrenor, probabil i-aş fi urmat calea.

– Ce sfat le-aţi da celor care vor să devină arbitri?

– Celor tineri care vor să se facă arbitri le spun doar atât: merită fiecare moment de sacrificiu şi fiecare minut petrecut pe stadioane, fie că vorbim de antrenamente sau despre meciuri. Arbitrajul este o meserie frumoasă, îţi dă posibilitatea să călătoreşti mult, să-ţi faci prieteni noi şi să te menţii fizic şi psihic până la 40-50 de ani.

– Care a fost cea mai mare satisfacţie a carierei în arbitraj?

– Indiscutabil, participarea şi debutul meu la Campionatul European din 2021.

– Vă mai aduceţi aminte cum a fost primul joc arbitrat în carieră?

– Sigur că da. Primul meu joc la centru a fost Voinţa Lazuri – Unirea Pişcolţ, din campionatul judeţean din Satu-Mare, când aveam 15 ani. A fost un meci extrem de disputat, încheiat cu scorul de 1-1.

– Ce meciuri v-au ridicat cele mai mari probleme şi care au fost cele la care aţi avut cele mai mari satisfacţii?

– De-a lungul carierei am avut foarte multe meciuri dificile din care am avut câte ceva de învăţat, însă nu pot să scot în evidenţă vreun meci anume. Cele mai mari satisfacţii le-am avut la meciurile arbitrate în Europa. Este un sentiment de mare satisfacţie când, la sfârşitul jocului am reuşit să părăsesc terenul de joc având jucătorii ambelor echipe în jurul nostru, aşteptând să ne strânga mâna ca un semn de mulţumire şi de recunoaştere pentru modul în care am arbitrat partida respectivă.

– Ce sentimente vă încearcă atunci când oficiaţi un joc cu echipe de top, în faţa unor tribune pline?

– Am un sentiment de mare responsabilitate faţă de cei care m-au delegat şi vreau întotdeauna să mă ridic la nivelul aşteptărilor. În momentul când primeşti o delegare la un meci internaţional important înseamnă că ai câştigat încrederea superiorilor tăi. Iar când tribunele sunt pline, este o bucurie şi mai mare, căci pentru spectatori s-a făcut fotbalul, iar fanii ştiu să creeze o atmosferă fantastică.

– Care sunt cele mai frumoase locuri sau oraşe pe care le-aţi văzut la jocurile la care aţi fost delegat?

– Am fost în aproape toate ţările din Europa şi pot spune că îmi place cel mai mult în Spania. În ceea ce priveşte cel mai frumos oraş vizitat, pentru mine acesta este Sankt Petersburg.

– Care sunt calităţile care te impun pe teren ca arbitru?

– Un arbitru de top trebuie sa fie foarte bine pregătit atât din punct de vedere fizic, cât şi teoretic şi să fie un foarte bun manager de joc. Pentru asta trebuie să cunoască mentalitatea jucătorilor, să fie un bun psiholog.

– Şi cum pregătiţi efectiv un joc?

– Înaintea fiecărui joc analizez cele două echipe, sistemul de joc, jucătorii cheie, reacţia echipei după ce marchează sau primeşte un gol, vizionez partidele anterioare ale echipelor. Iar pe plan fizic, rutina obişnuită de antrenamente săptămânale.

– Aveţi vreun model în arbitraj?

– La început mi-a plăcut foarte mult de Şandor Puhl, după care a venit Pierluigi Collina. Ulterior am văzut ce moştenire au lasăt doi grei ai arbitrajului mondial, Anders Frisk şi Markus Merk, din generaţiile de după Busacca, Roberto Rosetti sau Milorad Mazic.

– Ce pasiuni aveţi în timpul liber?

– Îmi place să joc tenis sau fotbal, să călătoresc, să ascult muzică şi să citesc.

– Care ar fi planurile şi obiectivele de viitor?

– Îmi doresc să ajung la Campionatul Mondial din Qatar, dar ştiu că este o luptă acerbă printre arbitrii din Europa. Eu voi da totul ce depinde de mine şi la final cei din comisia de arbitri FIFA vor decide dacă merit convocarea sau nu.