Daniel Bîrligea (24 de ani) reprezintă o poveste fotbalistică de succes! Cu accente ușor dramatice. Pentru că, după ce a făcut primii pași în fotbal, nimic nu anunța traseul spectaculos pe care urma să-l aibă actualul atacant al FCSB-ului.

După ce a plecat din România, unde și-a făcut „ucenicia“ la Academia Hagi și la Luceafărul, Bîrligea s-a zbătut la nivelul unor formații din ligile inferioare din Italia. Fără cine știe ce rezultate, la Palermo U17, Palermo U19 și Teramo. Abia după revenirea în țară, în ianuarie 2022, Daniel avea să aibă o ascensiunea tot mai evidentă. Mai întâi, la CFR Cluj, iar acum, la FCSB.

Aflat acum cu lotul roș-albaștrilor în Turcia, Bîrligea a vorbit pentru Digi Sport despre începuturile sale în fotbal și rolul pe care l-a jucat mama lui în ce a realizat el în sportul de performanță. În momentul în care vorbea despre acest subiect, Daniel a fost copleșit de emoții și, brusc, i-au dat lacrimile în timpul interviului.

„M-a dus mama două-trei zile la fotbal, mi-a plăcut și am început să mă îndrăgostesc de acest sport. Am început să plec de acasă cu autobuzul, pentru că mama era la muncă. Luam 2-3 autobuze până la Constanța. Plecam singur pe stradă la 8 ani pentru a-mi îndeplini visul. Atacant am fost de mic, îmi plăcea să dau la poartă. În insula mare a Brăilei aveam o magazie lângă casă. Era peretele de cărămidă, cu paie de fân să zicem și pământ. Dădeam singur cu mingea de pereți. M-am născut la Brăila, dar am copilărit într-un sat cu 10 case, 5 pe stânga, 5 pe drepta. Nu aș zice că am avut o copilărie grea. Am trăit cu baza perfectă a unui copil, mă jucam pe afară, mergeam la școală, sunt alte copilării mult mai grele“, și-a început Bîrligea relatarea.

Apoi, când a început să vorbească despre mama lui, brusc, i s-a pus un nod în gât.

„Mama mea a fost cea mai importantă persoană din viața mea, încă este. A făcut tot ce putea mai bine pentru mine și sora mea. Mai bine nu putea să ne educe. Cel mai important moment cu mama mea a fost atunci când era în Italia la muncă și noi eram la internat în Brăila. S-a întors după doi ani și ne-a întrebat dacă vrem să mergem cu ea în Italia. Imediat, fără să gândim, am spus <<Da, mergem>>. A fost cea mai mare fericire din viața mea. Aveam 10 ani și îmi doream să fiu alături de familia mea, să fim împreună“, a adăugat golgheterul FCSB-ului.