Liviu Ciobotariu (53 de ani) se remarcă acum prin cariera sa de antrenor însă, până să ajungă aici, el și-a făcut un nume în fotbal ca un stoper de talie internațională!
Cea mai bună perioadă a avut-o la FC Național, între 1989-1998, după care, pe rând, a trecut pe la Pandurii, Dinamo, Standard Liege, Mons, Antwerp (toate din Belgia) și, din nou, Dinamo.
La națională, „Ciobi“ a trăit momentul său de glorie la Mondialul din 1998, când a fost integralist în toate cele patru meciuri ale tricolorilor, în Franța. Doi ani mai târziu, la Europeanul găzduit de Țările de Jos și Belgia, Ciobotariu a fost integralist în două din cele patru partide ale naționalei.
Cu un astfel de CV, el se mândrește acum când își vede fiul, Denis (26 de ani), pe un trend ascendent în fotbalul nostru. Ciobotariu jr (foto, jos) tocmai a debutat la Rapid, sâmbătă, în victoria cu Universitatea Craiova (1-0), meci în care a fost integralist, având o prestație solidă.
Contactat de sport.ro, Liviu Ciobotariu a vorbit despre Denis și modul în care acesta a reușit în fotbalul românesc, fără să fi fost împins de la spate de tatăl său.
Sport.ro: Cum vedeți acest transfer al lui Denis, la Rapid?
Liviu Ciobotariu: Mă bucură acest transfer. Alegerea i-a aparținut, în totalitate, lui Denis. E adevărat că m-a întrebat, în mare parte, despre situația în care era el, înainte să semneze cu Rapid. Eu i-am spus că ar fi un pas înainte pentru el.
E benefic pentru Denis că a ajuns la Rapid de acum? Că va prinde o jumătate de campionat la această echipă până în vară?
Eu spun că da. Pentru că, din punctul meu de vedere, Rapid o să fie o echipă foarte puternică. Deja se văd investițiile domnului Șucu. Mă refer la transferuri, la infrastructura pe care a îmbunătățit-o la Rapid. Eu cred că, pe viitor, Rapid va deveni o forță în România. Nu că n-ar fi fost, în trecut. Doar că, înainte, era o formație foarte iubită, cu tradiție, mediatizată. Dar acum, eu cred că va trece la un nivel superior și pentru că are o stabilitate financiară pe care nu o avea până la venirea domnului Șucu. Și de asta mă bucur că Denis a ajuns aici.
Mai rar se întâmplă ca băieții unor foști fotbaliști să reușească în cariera lor sportivă. Care a fost secretul lui Denis?
Dorința lui de a deveni fotbalist și de a mă depăși, de a depăși ce am făcut eu. Dacă te uiți în palmaresul lui, Denis are deja șapte trofee câștigate cu CFR Cluj și Sepsi. Ceea ce e foarte bine pentru un jucător la vârsta lui. Aceste trofee reprezintă cartea de vizită a fotbalistului. Denis a avut această determinare, de când s-a apucat de fotbal și pentru că juca sub numele de Ciobotariu. La început, toată lumea spunea: „E băiatul lui Liviu Ciobotariu“. Ceea ce l-a ambiționat să reușească, să-și facă propriul nume în fotbal.
Dacă nu mă înșel, l-ați avut în echipă, ca jucător…
Eu l-am avut, ca antrenor, atât la Voluntari, cât și la Sepsi (foto, sus, Denis și Liviu Ciobotariu împreună, la Sepsi). La Voluntari, l-am avut sub forma de împrumut de la CFR. Din punctul meu de vedere, această relație, de antrenor – fiu, nu era o problemă. Pentru că eu îl consideram doar un alt jucător. Nu-l vedeam ca pe copilul meu. De altfel, când am intrat în vestiar, atât la Voluntari, cât și la Sepsi, le-am zis celorlalți jucători că Denis nu e aici pentru că e copilul meu, ci pentru că e un component al echipei. Și atât! Și am mai zis ceva și anume că niciodată nu voi compromite rezultatele echipei pentru un jucător. Fie că e băiatul meu sau altul. Am transmis din prima zi că Denis va juca doar dacă va merita. Ceea ce s-a și întâmplat.
Ca antrenor, erați mai exigent cu Denis?
Păi, pe el l-am certat cel mai mult! Pentru că orice apărător ar fi greșit, eroarea lui era văzută ca una care face parte din joc. Dar când greșea Denis, era clar că trebuie să-l muştruluiesc mai tare, comparativ cu ceilalți (n.r. – râde). Sincer, cred că pentru el a fost mai dificilă această relație de antrenor – copil pe care l-am avut la Voluntari și la Sepsi. Dar el e un caracter puternic și a gestionat foarte bine situația.
De ce ați evitat să-l împingeți pe Denis de la spate? Nu prea l-ați promovat, ați vorbit foarte rar despre el în presă…
Eu mi-am spus așa: dacă Denis, copilul meu, va merita să ajungă fotbalist și să joace la nivelul primei ligi, atunci trebuie să facă asta pe cont propriu, fără intervenția mea. Niciodată n-am vorbit cu niciun antrenor, cu niciun președinte de club! Niciodată n-am intervenit… nici măcar atunci când el n-a jucat sau n-a fost în lot. Deloc!
Deși ați fi avut posibilitatea, mai ales la foștii colegi…
Exact! Au fost, la diferite echipe, Claudiu Niculescu, Cosmin Contra, Florin Bratu sau Dan Petrescu. Dar sunt mândru că niciodată n-am vorbit cu ei despre Denis și nu le-am cerut ceva pentru Denis. Pur și simplu, n-am apelat. Pentru că am vrut să se lupte și să-și câștige singur locul în echipă. Asta înseamnă să fii fotbalist. Iar Denis a reușit exclusiv pe munca lui.
Să vorbim puțin și despre antrenorul Liviu Ciobotariu. Știu că tocmai v-ați întors din Dubai. Ați negociat cu echipe din zonă?
În Dubai, am fost invitatul lui Oli, am mers ca să-l văd pe el (n.r. – Cosmin Olăroiu). N-am fost cu niciun fel de intenție, ca să negociez cu vreo echipă. În momentul de față, sunt liber de contract și, normal, îmi doresc o altă provocare. Eu cred că va veni… Deja sunt două, trei variante. Toate sunt de afară, nu din România. Și acum, vedem ce se întâmplă…
Vreun regret după perioada FC Botoșani?
Nu, nu, nu. În niciun caz. Niciodată n-am regretat momentele petrecute la vreo echipă. Din contră! Iar cu FC Botoșani, am câștigat meciuri cu echipe din prima parte a clasamentului. Am bătut FCSB, Rapid, am făcut egal cu Craiova, cu Dinamo, am bătut Farul… Au fost, una peste altă, rezultate OK. Și chiar le doresc să aibă rezultate pozitive, mai ales că au echipă bună, cu jucători de caracter. Și, din punctul meu de vedere, au și un antrenor foarte bun, mă refer la Leo Grozavu.
