EXCLUSIV "Marian", omul nostru din Abidjan! Mariko Daouda vorbește perfect limba româna și visează să antreneze Craiova
Fotbal intern
În Vestul Africii se găsește un mare fan al fotbalului craiovean.
Mariko Daouda, fostul fotbalist de la Craiova, Dinamo, Argeș și Mioveni, și-a deschis școală de fotbal în Coasta de Fildeș, dar visează să revină în fotbalul românesc ca antrenor. El a vorbit despre cei șapte ani petrecuți în România și despre dificultățile pe care trebuie să le depășească un sportiv african într-o țară cu zăpadă și temperaturi de -25°C. De asemenea, Daouda spune că vrea să se reîntoarcă la Craiova, oraș pe care îl consideră a doua casă, ca antrenor.
A păstrat legătura cu foștii colegi de la Craiova și Pitești
"Am păstrat legătura cu foarte mulți oameni din fotbalul românesc. Cu Alin Chița, am jucat cu el la FC Argeș și acum e antrenor secund la Rapid. Ilie Poenaru, Corneliu Papură, Rada, Pleșan, Luțu... Am urmărit ce se întâmplă în fotbalul românesc. În ultimele luni mai puțin, pentru că sunt foarte ocupat cu academia. Mă uitam pe site-uri, la știri. Acum lucrez la academie de luni până sâmbătă și nu am foarte mult timp liber. Dar, din ce citesc, campionatul nu mai are așa valoare, cum avea când jucam eu. S-au schimbat multe lucrurile acolo. Am văzut că s-a ridicat Sepsi, care joacă acum mai bine ca echipele din București, care făceau legea înainte.
Sunt probleme în cupele europene, Dinamo a retrogradat, Steaua nu mai e Steaua, Rapid a fost în Divizia B, sunt probleme și la Craiova... Mi se pare ciudată situația cu mai multe echipe cu același nume. Dinamo sunt trei echipe, Steaua sunt două, Craiova sunt două, Rapidul sunt trei... Am avut și în Coasta de Fildeș un asemenea caz, anul trecut, dar a rezolvat Federația problema. E o situație inedită, mai ales că știu că în Europa există o organizare mai bună decât la noi, în Africa. Am fost surprins să văd așa ceva acolo.
Spune că e un "Elefant" care ține cu "Leii"
Eu am rămas mai apropiat de Craiova, pentru că acolo am ajuns prima oară, când am venit din Elveția. Am stat și cel mai mult acolo, am rămas trei ani. M-am simțit bine la Craiova, am făcut și un copil acolo, am stat cu familia în oraș. Mi-a rămas în cap și în inimă legătura cu suporterii, pentru că veneau mulți la stadion și țineau mult la echipă. Am considerat mereu că orașul Craiova este a doua mea casă. Sper ca, într-o zi, să mă întorc acolo. Am văzut că s-a construit un stadion modern, foarte frumos. Am licența de antrenor, dar trebuie să mai fac școală ca să îmi pot îndeplini visul. Vreau să vin în România ca să îmi iau licența PRO. Aș vrea, la un moment dat, să fiu antrenor la Craiova. Ăsta e visul meu.
Eu am jucat la Universitatea Craiova, nu pot să răspund care dintre echipe este favorita mea. Eu știu că ambele sunt din Craiova, așa că țin cu ambele. Cea mai mare dorință a mea e să se înțeleagă suporterii și conducerile, ca să existe o singură echipă, care să câștige campionatul. Craiova este printre cele mai frumoase cluburi din România și merită să fie campioană. Glumind, pot să spun că sunt un 'elefant' care ține cu 'leii' (n.r. - jucătorii naționalei Coastei de Fildeș sunt supranumiți 'Elefanții', în timp ce fotbaliștii craioveni sunt cunoscuți ca 'Leii'). Pe aici nu zic prea des asta, pentru că 'Leii' din Africa sunt Camerunul și Senegalul, cu care avem rivalitate.
Spune că numele său românesc era "Marian"
Am stat șapte ani în România. Nu a fost ușor la început. Exista atunci campionatul de tineret-rezerve. Am venit din Elveția și am jucat la început acolo, cu Mădălin Murgan și Mihăiță Pleșan. Am avut timp să mă acomodez, să știu cum se joacă în Liga 1. Domnul Emil Săndoi mi-a dat șansa să joc la prima echipă, a avut încredere în mine. La Bacău am jucat prima dată în campionatul românesc, apoi am jucat acasă cu Ceahlăul.
Am avut noroc să am la echipă jucători care vorbeau limba franceză, ca Papură și Pavel Badea. M-au ajutat foarte mult, până am început eu să vorbesc românește. Nu a fost greu, pentru că româna e destul de apropiată de franceză, sunt limbi latine. M-au ajutat colegii să învăț și am prins repede. Nu vorbesc cu accent oltenesc, în oraș se vorbea normal. Am văzut că în Moldova era accentul mai pronunțat, la Craiova se vorbea ca în București.
La Craiova îmi spuneau Mariko, la Mioveni îmi spuneau băieții 'Marian'. Era numele meu românesc, pentru că atunci vorbeam destul de bine româna. Sunt destul de diferite tradițiile din Africa și din România, dar m-am acomodat destul de repede. Ca fotbalist, trebuie să respecți și să înveți cultura țării unde te duci. Nu a fost ușor nici cu mâncarea, dar trebuie să te acomodezi. Eu veneam dintr-o țară unde e cald aproape tot timpul și în România am prins și minus 25 sau 30 de grade Celsius. Mergeam la munte, la Brașov, ca să facem pregătirea, era foarte frig și era zăpada foarte mare. Era o pregătire foarte grea, dar m-am acomodat și m-a ajutat la meciuri", a declarat Daouda pentru Sport.ro.
Mariko Daouda (40 ani) a evoluat ca fundaș central și fundaș dreapta la Stade Abidjan (1992-1995, juniori / 1996-2000, senior), AC Belinzona (2000-2002), FCU Craiova (2002-2005), FC Dinamo (2005), FC Argeș (2006-2007), Dacia Mioveni (2007-2008, 2009), Tianjin Teda (2008) și Chongqing Lifan (2010). El are trei selecții pentru naționala U20 a Coastei de Fildeș (1997), cu care a participat la CM 1997 și unde a fost coleg cu Bonaventure Kalou și Felix Ettien. Are în palmares o Supercupă a României cu Dinamo (2005).
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
