Mutu, de la "păcatele tinerețelor", la decența și eleganța antrenorului. Caramavrov, despre antrenorul momentului din Superliga
Fotbal intern
L-am criticat deseori pe Mutu pentru excesele și extravaganțele din perioada în care era jucător, iar apoi nu am remarcat mari rezultate în cariera lui de antrenor, însă acum mi se pare a fi unul dintre cei mai decenți și mai implicați tehnicieni din Liga 1.
Rapid e lider până la finalul meciului pe care Farul îl va disputa luni la Craiova și cred că un mare merit în această performanță timpurie a giuleștenilor îl are Adrian Mutu. Venit din iarbă și având în CV echipe precum Inter, Chelsea, Fiorentina și Juventus, Briliantul știe foarte bine limba jucătorilor. Îi simte, își dă seama de potențialul lor, de momentele mai dificile prin care trec, le forțează limitele, le inoculează prin discurs obiective mari.
L-am văzut de multe ori la final de joc, ținându-i prietenește de gât pe Horațiu Moldovan, pe Alex Ioniță sau pe altcineva și vorbindu-le ca un frate mai mare, probabil încurajându-i și spunându-le ce au făcut bine și ce ar putea îmbunătăți.
Mutu a format deja un grup la Rapid, o echipă, un lot care știe să tragă la aceeași căruță, fără mari ifose, culmea, deși Mutu le avea ca jucător. Dar Mutu nu a rămas la gândirea de acum 10-15 ani, s-a dezvoltat ca om și ca antrenor, urmăriți-i speach-urile din conferințele de presă și din interviurile dinainte și de după meciuri.
E un tip cerebral, care gândește fotbalul, tocmai pentru că a trecut prin canoanele lui.
Calitățile tactice ale lui Mutu
Cele patru victorii consecutive și poziția de lider în clasamentul Ligii 1 nu sunt întâmplătoare și nu se explică doar prin această calitate a lui Mutu de a crea grupul și de a-l menține viu ca un foc de tabără în care participanții cântă natura și tinerețea.
Antrenorul vișiniilor a demonstrat în acest debut de campionat că a progresat și din punct de vedere tactic, că știe când trebuie pusă presiune pe adversar, când trebuie să shimbe sistemul și strategia, în funcție de scor și de evoluția ostilităților, știe să se apere și să contaatace, să închidă jocul italienește când este în avantaj.
Mutu a fost un mare fotbalist, dar putea să fie și mai mare. Presiunea, anturajele, ifosele omenești despre care vorbeam l-au doborât la un moment dat. Se pare că el a învățat din greșeli, din păcatele tinereților, și ne propune acum o altă imagine. Un antrenor elegant și în limbaj, și ca vestimentație, care reușește să-și stăpânească de cele mai multe ori frustrările inerente unui meci de fotbal.
Unii vor spune că mă grăbesc și că mai e mult până departe la Rapid și în cariera de tehnician a lui Mutu. În mare, au dreptate, dar eu zic că decența și profesionalismul trebuie scoase în evidență în fotbalul românesc, oricât de mult ne-ar fi enervat Mutu când era fotbalist.
Remarcabilă și lupta pentru primul loc în acest moment între doi dintre cei mai mari foști fotbaliști ai României, golgheterii all-time al primei reprezentative, foștii decari Hagi și Mutu (35 de goluri de fiecare pentru tricolor), naș și fin. Astfel de nume mari, alături de Dan Petrescu (cu toate nebuniile lui) sau de Rădoi pot scoate fotbalul românesc la lumină.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
