Narcis Răducan dă meditații la fotbal! Afacerea inedită pe care a dezvoltat-o fostul mijlocaș
Fotbal intern
Școala de fotbal a fostului fotbalist nu are echipe, ci oferă doar cursuri de perfecționare pentru juniori.
- Spune că există multe astfel de academii în Italia
- Face antrenamente cu maximum patru jucători
- Crede că fiecare club ar trebui să aibă un antrenor care să lucreze individual cu jucătorii
- Juniorii plătesc lecția, ca în cazul meditațiilor la matematică
- Există potențial de extindere și vrea propria bază sportivă
Academia de Fotbal "Narcis Răducan" are la antrenamente peste 30 de juniori, dar nu are echipe înscrise în campionat și nu joacă meciuri. Școala de fotbal a fostului fotbalist de la Steaua, Rapid și FCM Bacău oferă cursuri de perfecționare, de la poziționarea în teren și până la elemente de tehnică, pentru jucătorii altor cluburi, care plătesc meditații la fotbal. Clubul organizează antrenamente pe terenurile Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, dar Răducan spune că se gândește să angajeze și alți foști jucători cu nume și chiar să-și construiască propria bază sportivă.
Spune că există multe astfel de academii în Italia
"Ideea acestei școli de fotbal mi-a venit din experiența mea cu sectorul juvenil. Am trei băieți și, în ultimii 10-15 ani, am tot fost după ei pe terenuri, să-i văd la meciuri și antrenamente. Am fost conducător și am avut contacte cu sectorul acesta. Am văzut foarte clar care sunt deficiențele. Băiatul mijlociu, care a debutat acum la Steaua, a arătat că vrea mai mult decât să facă sport pentru mișcare. Am început academia acum doi ani și venea aproape zilnic. Avea anumite deficiențe, de exemplu nu dădea cu stângul, la viteză de execuție, la chestii mărunte, dar care se văd și se adună.
Un mare fotbalist a făcut treaba asta și era foarte fericit, așa sunt și eu. La noi există tentația să îți faci echipă, să fii Gigi Becali, să faci echipa, să schimbi jucători... În străinătate, este o activitate destul de întâlnită. În Italia, de exemplu, foarte mulți foști jucători importanți fac acest lucru. E și bănoasă, aș fi ipocrit să nu zic că se câștigă bine. Mai ales că la noi în țară nu sunt mulți care au făcut treaba asta, îi numeri pe degete. Suntem cinci-șase, care să fi jucat la un nivel bun, de cupă europeană.
Face antrenamente cu maximum patru jucători
Am început cu câțiva și am ajuns la 30-40 de elevi. Grupez maxim patru jucători, după ce am întrebat prietenii antrenori, pe Edi Iordănescu, pe Bratu. 'Cum crezi că e ideal pentru individualizare, să nu fie prea mulți, dar nici să nu fie unu la unu?'. Mi-au zis că perfect ar fi două-trei perechi. Îi grupez câte patru, cu vârste foarte apropiate, maxim diferență de vârstă de un an de zile. Extragem elemente din joc, gen pasul cu latul, cu stângul, din drop, cu dreptul, întoarceri.
Cea mai mare problemă pe care am văzut-o este la partea de viteză de execuție, de intensitate. Juniorii au timpi morți, mișcările sunt lente. Mulți dintre ei au o anumită calitate, să zicem că au o anumită tehnică, dar nu este una completă. Au doar pe unul dintre picioare, au o fentă foarte bună, au o pendulare bună... Se mulțumesc că au calitatea aia. Unul, de exemplu, are un dribling scurt, cum făcea Ilie Dumitrescu, și zice 'gata, sunt tehnic!'. Le zic 'fă-o și pe stângul!'. 'Păi nu merge!'. 'Dacă te știe adversarul sau te vede pe înregistrare video, ce faci?'. Câteodată glumesc că trebuie să lucreze ca și cum ar avea un câine în spatele lor și vrea să îi muște de picior.
Trebuie să îi stimulezi tot timpul. Este o problemă pe care nu au generat-o ei. La copii și juniori, intensitatea este foarte scăzută. Este un cerc vicios: faptul că nu sunt antrenori plătiți corespunzător și nu poți să accesezi oameni foarte bine pregătiți; nu ai control asupra copiilor, nu știi ce face fiecare în afara terenului și poate îl dai peste cap, dacă lucrezi la intensitate maximă, zi de zi. Se lucrează la intensitate foarte scăzută, nu există agresivitate în teren și nu există viteză de execuție. Eu merg exact pe latura asta.
Crede că fiecare club ar trebui să aibă un antrenor care să lucreze individual cu jucătorii
Un astfel de antrenor ar trebui să aibă orice club serios din România, pentru că afară se practică chestia asta. Nu îmi fac un deserviciu, nu învăț pe nimeni să îmi ia meseria, pentru că sunt zeci de mii de copii și e loc pentru toată lumea. Orice club care se respectă trebuie să facă cum făceam noi la Rapid. Făceam dimineața antrenamentul cu toată echipa, iar după-amiaza, o dată sau de două ori pe săptămână, ne chema pe compartimente. Veneau toți mijlocașii, opt-zece câți erau, și făceam antrenament specific mijlocașilor. Altfel, nu ai timp să lucrezi în amănunt cu echipa completă.
Nu e timp. Dacă contabilizezi de câte ori dai la poartă, într-un antrenament... Chiar l-am pus pe Iustin să numere de câte ori dă la poartă. Nu a ajuns la 20 de execuții, în condițiile în care era un antrenament cu exerciții de finalizare. La mine, depășești 200 de șuturi la poartă într-un antrenament. E chestie de matematică. Sunt patru inși, e timp mai mult, stai mai aplecat pe treaba asta. Ca și la școală, trebuie să faci separat, să faci meditații și să înveți acasă. Cu o oră nu ajungi nici fotbalist, nici doctor, nici avocat, nici nimic.
Juniorii plătesc lecția, ca în cazul meditațiilor la matematică
Eu extrag elemente sau situații de joc, care duc la perfecționare, la automatism, după mii de repetări. Jucătorii sunt încântați, deși în prima fază apar reacții de genul 'iar facem zidul?'. Le spun că, dacă nu fac de 10.000 de ori, nu învață perfect procedeul. După muncă, vine și satisfacția. Nu am fost antrenor și nu am avut direct feedback-ul specific antrenorilor. Mai sunt pe la vreo emisiune și îmi trimit mesaj 'să știți că am dat gol din lovitură liberă, cum m-ați învățat!'. Sau că a dat gol cu stângul. Sau că a dat gol cu capul din plonjon, element pe care nu îl făcuse până la 16 ani la echipa de club. Ceva incredibil acum 20 de ani.
Ei plătesc ca o meditație, per antrenament. Plătesc fiecare, pentru că încă nu am făcut colaborare cu cluburi. La un moment dat, mi-a propus George Ogăraru să fac cu Steaua, dar am zis să nu mă nișez pe o anumită echipă, atâta timp cât există suficienți copii. La un antrenament, au fost jucători de la Steaua, de la Dinamo, de la FCSB și de Rapid. Sau au fost situații în care doi copii aveau meci sâmbătă și veneau la mine și se antrenau. Am licența A și sunt la doctorat, dar nu am aspirația să fiu antrenor de club. Pot face fără probleme activitate asta până la 60 de ani.
Există potențial de extindere și vrea propria bază sportivă
M-am organizat să termin antrenamentele până la prânz. Toți vrem să facem mișcare, dar dacă te duci pe teren și mai câștigi și niște bani, e cu atât mai bine. E activitatea ideală să o continui și în următorii ani. Sunt singur, pentru că copiii sunt încântați că fac personal cu ei. Pasul următor este să găsesc tot un fotbalist cu experiență. Am deja în vedere câteva nume. Dacă depășesc 40 de copii, atunci va fi volumul prea mare și voi lua un fost jucător tot cu profilul meu.
Să fi jucat în cupele europene, să fi câștigat niște trofee, să aibă și o școală sau niște licențe de antrenor, pentru că nu merge doar cu activitatea de fotbalist. Vrem să fie o academie de elită. E ca și cum te-ai duce la meditații la un profesor de la universitate, se presupune că e la un alt nivel. Fac treabă bună și mulți dintre cei care nu au fost fotbaliști la nivel mai înalt, dar anumite chestiuni sunt mai ușor de înțeles dacă le trăiești pe teren și nu pot fi învățate din cărți. Dar trebuie să înveți încontinuu.
De aproape doi ani, în fiecare seară, stau jumătate de oră sau o oră și mă uit ce mai apare nou pe segmentul ăsta. Învăț exerciții noi. Trebuie să știi să conectezi exercițiile, ca să știi ce vrei să obții de la antrenamentul respeectiv. E mai ușor decât meseria de antrenor la o echipă, pentru că nu presupune tactică, nu apar conflicte, nu e o presiune a rezultatelor, nu există părinți care să se bage. Acum vreau să trec la nivelul următor. Aș vrea să am o bază a mea, pe care să o marchetez mai bine, să fac tabere de vară. Am gânduri mari, dar mai am și alte activități, am emisiune aproape zilnic la tv, mai dau o mână de ajutor și la afacerea familiei, cofetăria", a declarat Răducan pentru Sport.ro.
.........
NARCIS RĂDUCAN (47 de ani) a jucat ca mijlocaș ofensiv la Progresul / FC Național București (1993-1994, 2000-2001), Selena / FCM Bacău (1994-1995, 1996-1997, 1998-1999, 2002-2005), Steaua București (1995-1996, 1997-1998), Rapid București (1999-2000, 2002), Electromagnetica București (2001-2002), AEL Limassol (2005-2006), AEK Larnaca (2006-2007) și Ceahlăul Piatra Neamț (2007-2008). Are o selecție la naționala de seniori a României, iar în palmares are trei titluri de campion în Divizia A, trei trofee Cupa României, o Supercupă a României și două participări în grupele Champions League.
A ocupat funcția de presedinte, manager general sau director sportiv la cluburile Unirea Urziceni, FCSB, Oțelul Galați, Viitorul Constanța, Concordia Chiajna, Astra Giurgiu, ASA Târgu Mureș și Pandurii Târgu Jiu, ajutând cluburile unde a lucrat să câștige un titlu în Liga 1, să participe în grupele Champions League și să ajungă în "primăvara" Europa League (Unirea Urziceni), să câștige un trofeu Cupa României, să se califice de două ori consecutiv în grupele Europa League și să atingă o dată "primăvara" Europa League (FCSB).
În prezent este doctorand în management sportiv la UNEFS București, este analist sportiv la televiziune, este editorialist pentru mai multe publicații online și are mai multe afaceri, printre care și Academia de Fotbal "Narcis Răducan", unde face cursuri de perfecționare cu juniori. Deține licența A de antrenor, a fost membru ECA (Sindicatul Cluburilor Europene) și a desfășurat o intensă activitate de scouting.
..........
Foto - Narcis Răducan (FB) / Gabriel Chirea
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
