INTERVIU Narcis Răducan: „Antrenorii de juniori sunt plătiți prost. Guvernul trebuie să intervină!”

În discuția care urmează, fostul director sportiv al cluburilor Unirea Urziceni, Pandurii Tg. Jiu și FCSB atinge subiectul sensibil al salariilor antrenorilor de copii și juniori de la noi.   

Cluburile de afară inovează mereu, noi rămânem din ce în ce mai în urmă...
E vorba și despre partea de selecție. Hai să vedem cine driblează mai bine sau cine o dă printre picioare. Nu-i așa! Oamenii de la cluburile de afară se uită la alte lucruri. Nu trebuie să te uiți neapărat la înălțime. Iată că avem o campioană mondială în care cei mai mulți jucători au 1.70-1.75. Deci, trebuie să pregătim corpul din punct de vedere fizic. Am descoperit niște oameni foarte deștepți la UNEFS. Chiar dacă sunt în majoritate teoreticieni, te poți folosi de ei. 

Concret, ce ar trebui să facem?
Eu văd așa: să luăm niște antrenori care au lucrat în ultimii 30 de ani cu fotbalistul român, deci care au fost numai în țară. Dau niște exemple: Florin Marin, Hizo... Și mai tineri, și mai in vârstă. Ei să facă un portret robot al fotbalistului român. Ce știm noi să facem? Ce nu putem face? Unde avem probleme, unde putem învăța. Și atunci, cu ajutorul specialiștilor de la UNEFS, să construim o metodologie. Putem face o Biblie a fotbalului românesc pentru toate școlile noastre de fotbal, ca să uniformizăm metodologia. 

Păi și dacă unii nu vor să urmeze această Biblie?
A, vrea Hagi să facă modelul spaniol? Nu-i nicio problemă, lasă-l pa Hagi să facă, dar sunt alți 1000 care nu au posibilitățile lui Hagi, să se ducă în vizită la Barcelona sau la Real Madrid. Și atunci, facem o carte, un ghid, pentru școala de fotbal românească. Și ne luăm după aia. Domnule, noi suntem mai mărunți, pasăm bine, ne mișcăm bine, suntem dinamici, driblangii, și așa mai departe. Nu putem fi ca norvegienii, nu vom fi niciodată, că n-avem gena lor. Toți atacanții noștri, Viorel Moldovan, Ganea, Balint, Vlădoiu, Răducioiu, n-au depășit 1.80-1.82 metri.

„Cum să trăiești cu 500 de euro pe lună?”

Cămătaru a depășit.
Da, Cămătaru a fost excepția. Am dat exemplu la atacanți, dar putem face la orice post. Cred că așa am fi mai eficienți. Și ultima problemă legată de juniorii de 12-18 ani: resursa umană. Noi nu putem accesa oameni care sunt buni, care tocmai se lasă de fotbal și au niște aspirații, pentru că-i plătim cu 500 de euro pe lună. Cum poate să trăiască un om care a învățat 20 de ani cu 500 de euro?

Nu poate. Am trăit și eu asta și n-aveam ce mânca. Deci nu poți să accesezi la juniori niște oameni cu expertiză, pentru că ei preferă să se ducă la Liga a treia, a doua sau la Liga 1. Trebuie făcut un program prin care suma asta cu care este plătit un antrenor de copii și juniori să fie suplimentată. Creezi și concurență aici și păstrezi și fotbaliștii care tocmai se lasă. 

La ce spui tu, ar trebui să se implice și Guvernul.
Fără îndoială că trebuie să se implice. E o chestie de echipă, pe care trebuie să o facem dacă vrem să mai ajungem în top 5 campionate. 

Școala ta produce bani?
Da, produce, că altfel nu aș continua. Nu am făcut-o la modul să scot maximum din ea, pentru că funcționează doar pe prima parte a zilei, dimineața, până la ora 12. Nu depășesc 4-5 copii la un antrenament. Dimineața, asta e treaba mea. Vin la cofetăria soției, beau cafeaua și apoi la antrenamente.

Urmează celelalte, mai îmi duc copiii la pregătire, iar seara am emisiunile. Reunosc că sunt încărcat. Îi invidiez pe colegii de la Digi care îmi spun că mai stau noaptea și mai văd nu știu ce serial pe Netflix. Eu n-am mai văzut din pandemie. Dar și în pandemie mai fentam și mai făceam antrenamente, bineințeles în limita în care s-a putut. 

Ajută la căratul mărfii!

Și de cofetărie când mai ai timp să te ocupi?
Eu foarte multe nu fac. Sigur, fac muncile alea mai grele, de bărbat. Ajut la căratul mărfii, mai contribui la promovarea cofetăriei. Prin natura poziției, mai pot aduna niște oameni care sunt vectori de imagine. 

La prăjituri nu te bagi?
La prăjituri mă bag să mănânc. Zic că le verific. Mă bucur pentru soția mea, Oana, care, ca și mine în domeniul meu, face aici ce-i place și și-a găsit și ea identitatea în treaba asta. Noi am mai avut  un restaurant, care era mult mai complex de gestionat. Oana a făcut foarte multe cursuri interne și internaționale în ultimii ani, care au adus-o la un anumit nivel.

Încercăm să intrăm pe o nișă de calitate, folosim o ciocolată belgiană, cea mai bună smântână, cel mai bun unt. Încercăm să corelăm și cu viața de sportiv, că degeaba promovez eu sportul dacă zic: „Du-te acolo și mănâncă frișcă cu spray-ul și zahăr mult”. Sigur că idealul e foarte greu de atins, până la urmă cele mai bune sunt acelea care au prostii în ele, dar limităm chestiile astea. Și torturile, și prăjiturile sunt apreciate și din punctul ăsta de vedere, că au ingrediente de calitate.

Nu încercați să faceți și ceva vegan sau fără zahăr?
Deja avem segmentul ăsta, cu zahăr de ștevie, făină fără gluten. Facem pentru diabetici, pentru sportivi. Am foarte mulți clienți dintre fotbaliștii actuali, dintre antrenori, dintre magistrați. Avem prieteni și clienți de la Operă, tenorii și sopranele de acolo. 

Ce clienți din fotbal aveți?
Sunt mulți. Edi Iordănescu, Bogdan Andone, Florin Bratu, colegii de la Digi. 

Vreți să vă extindeți?
E destul de greu. În prima fază, am avut aspirațiile astea, dar mi-am dat seama că nu îndeplinim profilul ăsta. E o afacere de familie. Un afacerist în vârstă și cu experiență mi-a zis: „Narcis, întinde-te cât poți să duci cu pasul. Ok, mai faci una, dacă tu poți să fii prezent în ambele, dar e greu să gestionezi două. Fă una și bună!” Până la urmă, nu e principala sursă de venit a familiei.

Nu trebuie s-o ducem la maxim, pentru că oricum nu prea mai avem timp de noi. Îmi reproșez chestia asta, că foarte greu plecăm în vacanțe. De Revelion, trebuie să facem torturi. Am copii la academie și în vacanțe. E adevărat că, fiind o chestie care-ți place, nu o simți ca pe un loc de muncă, dar parcă tot mă pun pe gânduri prietenii care ba merg în Dubai, ba în Maldive, iar noi rămânem pe aici. Trebuie să intervenim un pic la acest aspect în următorii ani. Poate când pleacă băieții de acasă, vom merge și noi pe undeva.

Faceți profit cu cofetăria?
Da, sigur că facem. Deocamdată, suntem la început, nu ne lăudăm cu un profit foarte mare. Acum  începem să ne ridicăm un pic. Bineînteles că vrem să facem și bani, dar avem niște limite, cu un program echilibrat.