INTERVIU Narcis Răducan: „Avem cei mai talentați copii din lume, suntem brazilienii Europei, dar nu putem juca în Top 5 campionate!”
Fotbal intern
Narcis Răducan (48 de de ani) s-a lăsat de management după ani buni în conducerea unor cluburi de fotbal și lucrează de ceva timp pe cont propriu.
E analist tv la Digisport, și-a făcut de curând o școală de fotbal, a deschis o cofetărie, Ciocolatello, împreună cu soția sa, Oana, și e implicat și în alte proiecte, pe care ni le dezvăluie în interviul ce urmează.
Fostul fotbalist al Stelei și al Rapidului din anii 90 știe ce ar trebui făcut pentru ca tinerii jucători români care merg în străinătate să nu mai clacheze după câteva luni în campionatele de top.
.jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=3438%2C2569%2C0%2C0&w=190)
Când am stabilit interviul la telefon, mi-ai spus că ești foarte ocupat, fiindcă ai patru job-uri și trei copii. Cum te descurci?
Ăsta-i ritmul meu de când m-am lăsat de fotbal. Am lucrat o lungă perioadă în managementul unor cluburi, iar asta îmi lua foarte mult timp, era dificil să am o viață de familie normală. Acum, băieții mei au crescut. David, cel mare, a plecat la facultate în Dublin, face televiziune și film. În prima fază, a fost o jumătate de an la Shanghai, unde câștigase o bursă la o facultate de inteligență artificială, în limba chineză. Când a început pandemia, a renunțat, pentru că ne-a fost teamă să-l mai lăsăm acolo. Apoi, a zis că vrea să devină director de film. I-am spus: „Bine, mă, te sprijin”. Până la 16 ani, a jucat și el fotbal, apoi s-a luat de IT și acum de film. Văd că i se potrivește mai mult alegerea actuală, el e mai poet, mai creativ.
Iustin e mijlociul?
Da, el e la Steaua. Și mai e Filip, cel mic, care e și el acum în Grecia, în cantonament. E și el cu fotbalul toată ziua... Cam asta e activitatea noastră.
Deci care sunt cele patru job-uri?
Școala de fotbal pe care o am, analist tv, cofetăria și ambasador de imagine al unor companii, unde trebuie să fiu activ, să postez, să particip la acțiuni.
Plus antrenorul echipei magistraților!
Ei, asta e o relaxare.
„Fac ce-mi place, nu aș mai accepta să lucrez la un club”
Păi și nu e mai ușor să ai un singur job la un club de fotbal?
Mie îmi place așa cum sunt acum. Nu prea mă mai gândesc la revenirea în managementul unui club. În pandemie, am realizat că e mai eficient dacă mă axez pe ceva ce depinde doar de mine. Am avut restaurantul înainte, mă implicam foarte mult, aveam mai mulți angajați, dar era un domeniu unde nu prea mă pricepeam, se ocupa mai mult soția. Au fost apoi problemele din pandemie, cu toată industria Horeca, afacerile s-au dus în jos... Și am zis că e mai bine să fac ce-mi place, ca să nu simt gradul de oboseală și să fie cât mai mult pe puterile mele. Dacă aș accepta să mă duc iar la un club, ar trebui să renunț la celelate.
Câștigi mai bine acum, bănuiesc, deși Condescu a spus că erai cel mai bine plătit președinte de club din România...
Așa zicea el, dar am făcut performanțe acolo, la Pandurii Târgu Jiu.
Ați mai rezolvat problemele de atunci?
Nu sunt șanse mari să ne mai recuperăm ceva. Știi cum e cu insolvența asta. Cică reușesc să taie din datorii, dar tăierea aia înseamnă să nu le mai dea banii celor care au muncit.
„Intri în insolvență, retrogradezi în Liga a treia!”
Dar nu se poate adapta pentru sport această lege a insolvenței?
Ba da, eu am militat pentru asta. Cred că oficialii Federației și ai Ligii pot face un grup de lucru care să adapteze această lege pentru fotbal. Cine nu mai poate trebuie scos din fotbal. Îl duci într-o ligă inferioară, unde trebuie să se reorganizeze. Eu cred că se poate face ceva, bineînțeles împreună cu cei care fac legile. Toată lumea pierde acum, și televiziunile, și telespectatorii, plus cei implicați direct. Poate nu de azi, dar măcar să se aplice din 2025, să zicem. Din 2025, nu mai intră nimeni in insolvență. Cine intră se duce în Liga a treia. Au fost în ligile inferioare echipe mari, Rangers și cine a mai fost. Nu te dizolvă nimeni, dar nici nu poți concura cu celelalte cluburi, care s-au organizat cum trebuie.
Academia ta cum funcționează?
Ea funcționează bine. Din păcate, ca la orice academie din București sau din România, nu avem infrastructură. Am un parteneriat cu o altă academie, Sport Team, care îmi pune la dispoziție terenul în zona Agronomiei. Reușesc să-mi fac treaba, dar sunt puțin limitat. Nu pot depăși 30-40 de copii.
Și ai vrea să ai mai mulți?
Da, pentru că nișa asta pe care m-am băgat are potențial de creștere. E un fel de maidan... oficial. Sigur că există niște repere, o metodologie. Nu e chiar cum ne jucam noi pe timpuri la perete sau la bară, dar e pe acolo. Suplimentez ce lucrează ei la echipele de club. Ideea este că într-o oră pe zi nu poți să ajungi nici fotbalist, nici doctor, nici avocat, nimic. Trebuie să strângi mai multe ore pe zi. Eu completez mai mult pe partea tehnică. Nu pun prea mre accent pe partea fizică, tocmai pentru a nu încărca jucătorul. Ei au programul lor fizic la club, dar sunt deficitari pe execuție, nu știu să lovească mingea cu ambele picioare, preluări, șuturi, să lovească mingea corect. Sunt foarte multe de făcut. Deficiențele astea pe care încerc eu să le corectez le vedem la 17-18 ani, când zicem: „Ia uite, nu poate da un șut cu stângul sau nu poate face o preluare”. Nu vreau să vorbesc de calitatea unor antrenori, pentru că sunt și antrenori buni.
Prea puțin timp pentru antrenamentele copiilor
La cluburi, nu fac specific, pe anumite elemente esențiale, nu?
Și nici nu au timp. Dacă un antrenor vrea să facă finalizare cu șut la poartă și are 25 de jucători, atunci îi trebuie vreo patru ore. Au doar 10-15 mingi... Așa că ei vin și fac aici, la mine, suplimentar, pe compartimente. Așa cum Țiți Dumitriu la Steaua și Lucescu la Rapid spuneau: „În seara asta vin atacanții și facem separat cu ei”. Și făceam două ore antrenamente specifice de atacant. Sau mijlocașii, sau fundașii.
Când erai tu junior, te antrenai de două ori pe zi?
De cele mai multe ori, da. Însă nu chiar în fiecare zi. Acum, nu numai că e o dată, dar sunt și zile în care nu fac antrenament.
Experiment cu Iustin, băiatul lui
Păi atunci, de ce ne mai mirăm unde suntem cu juniorii? Asta cu antrenamentele, e o mare problemă...
Da, e o mare problemă. Eu am făcut un experiment, m-am inspirat din ce se face afară. Am probat-o cu Iustin, băiatul meu. Am aplicat un program foarte intens, cam 10-11 antrenamente pe săptămână, cu tot cu meciuri. În ultimii doi ani, așa am mers. Și am avut rezultate: Iustin a fost de două ori golgheterul Elite, e jucător la naționala U17, este în lotul Stelei. Deci a funcționat cu un copil care avea și el problemele lui. Nu e nici Messi, nu știa să dea cu stângul la poartă. A lucrat zi de zi, iar acum dă la fel de bine și cu stângul, și cu dreptul. Și asta se întâmplă cu toți ceilalți băieți de la academia mea. De-aia spun că trebuie umblat la metodologie. Am studiat foarte mult, sunt în ultimul an de doctorat la UNEFS, trebuie să-mi prezint lucrarea.
Pe ce subiect?
Managementul sportiv la cluburile de mare performanță din România. Nu e ușor, dacă nu vrei să plagiezi (râde)...
Nu mai merge acum...
Nu mai merge, că sunt motoare de plagiat. Revenind, am ajuns la concluzia, fiind și cu lecțiile la zi, că există o perioadă a junioratului pe care noi o neglijăm: între 12 și 18 ani. Până la 12 ani, totul merge de la mama natură. Avem cei mai talentați fotbaliști din lume. Suntem brazilienii Europei. Exagerez un pic, dar am niște copii senzaționali. Mă și gândesc câteodată, cum pot fi atât de buni. Și îmi vin de la multe echipe: de la Petre Marin, de la New Stars, de la Steaua, de la Dinamo, de la FCSB, de la Rapid...
De la 12 ani încolo, apare prima ruptură
Te referi la tehnica lor individuală?
Da, tehnica lor e incredibilă. Au niște calități native. Dar, de la 12 ani încolo, când se trece și la teren mare și trebuie să folosească și alte calități, alte procedee, trebuie să acopere mai mult, apare prima ruptură. Începe fotbalul mai serios. Între 12 și 17-18 ani trebuie să pregătim organismul jucătorului pentru a ajunge la cel mai inalt nivel. Nu e întâmplător că jucătorii noștri nu fac față în Top 5 campionate. Nu-i pregătim cum trebuie, nu avem preparatori fizici. Uită-te la fotbaliștii tineri din Top 5 campionate, zici că sunt frați. Sunt foarte bine lucrați. Unii zic că pe timpul nostru făceam nu știu ce rezultate, egal cu Juventus... Dar atunci eram superantrenați. Stăteam 8 ore pe zi pe maidan. Tot antrenament era și acela, chiar dacă nu făceam cu un antrenor.
Dar erau și mai multe antrenamente...
Da, erau. Și mai e ceva: concurența noastră cu cei de afară nu ajunsese la nivel de industrie. Acum sunt cluburi care au un miliard de euro buget. Cluburile astea sunt cotate la Bursă, fac totul științific, pentru că trebue să scoată profit acționarilor. S-au băgat foarte mulți bani în metodologie, logistică, infrastructură.
VIDEO Narcis Răducan, poveste cu Luis Figo
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
