INTERVIU Ogăraru: ”Lăsați frezele și tatuajele! Folosiți-vă mintea! Jucați simplu!” „Avem copii talentați ca și cei din Academia Ajax! Problema e după vârsta de 14 ani”
Fotbal intern
George Ogăraru, fost jucător al Stelei între 1998 și 2006 și fost jucător al lui Ajax Amsterdam, între 2006 și 2010, este acum director tehnic al Academiei CSA Steaua.
- În Liga Elitelor din primul an al Academiei
- „Vrem să creștem jucători în spiritul clubului”
- I-a antrenat la juniorii lui Ajax pe De Ligt, De Jong și Van de Beek!
- Impresarii, o mare problemă
- Presiune negativă pe copii
- Cum ratezi șansa de a deveni fotbalist
- „Trebuie să creștem ca o comunitate”
- Un portar și un star rock!
de Florin CARAMAVROV
Foto: Răzvan PĂSĂRICĂ
George Ogăraru s-a școlit la Academia clubului olandez, unde a antrenat echipa Under 18 și echipa a 2-a a „lăncierilor”, iar acum vrea să pună în practică ce a experimentat acolo.
George explică și trecerea lui din funcția de manager al CSA în cea de director al Academiei, pe care a dus-o de pe locul 61 pe 13 în clasificarea făcută anual de FRF, și ne spune în interviul exclusiv pentru Sport.ro despre obiectivele acesteia, despre cum vrea să atragă cât mai mulți copii în Ghencea și despre cum se pierd copiii talentați români între 14 și 18 ani.
Ce obiective aveți cu Academia?
Obiectivele ni le fixăm noi și sunt destul de mari. Anul trecut nu ne-am propus neapărat să intrăm în play-off, ci să creștem numărul de participanți, pentru că nu prea veneau copiii. Centrul nu avea cine știe ce reputație. Am vrut să fie ceva organic, să vină copiii după ce află că se face treabă bună aici. Într-un an, s-a dublat numărul de copii de la minifotbal, de la 90 la 180.
Cum i-ați atras?
Printr-un mod transparent de lucru și cu o bună comunicare, prin condiții de antrenament foarte bune. Cu antrenori tineri, motivați, talentați, buni pedagogi, care știu să atragă copiii către fotbal, să vină cu plăcere. Și eu mi-am adus băiatul aici, pentru că am încredere în antrenorii noștri. Îi văd pe copii fericiți, vin la antrenamente cu foarte mare bucurie, pleacă fericiți după antrenament, părinții, de asemenea, mă opresc și-mi mulțumesc pentru ceea ce se întâmplă aici. Ei fac o omparație cu ce e pe la alte cluburi.
Se spunea acum doi-trei ani că la voi sunt antrenori bătrâni, depășiți de vremuri. Ai schimbat liniile?
Da, am schimbat aproape tot ce înseamnă antrenori la minifotbal. Cu tot respectul pentru tot ce au însemnat pentru Steaua, cei care mi-au fost și mie antrenori când eram junior nu se mai ocupă de antrenarea copiilor, formând acum Departamentul de scouting. Ei au văzut foarte mulți jucători de-a lungul timpului, au trecut mii de copii prin mâna lor și cred că sunt cei mai în măsură să vadă dacă un copil este talentat sau nu.
Nu ți-a fost greu să le spui că nu vor mai antrena?
Nu, nu mi-a fost greu. M-am gândit și la binele lor. Au o vârstă, nu se mai pot mișca atât de bine, nu mai pot duce stresul meciurilor, nu mai pot fizic să ducă un program de lucru și de implicare.
În Liga Elitelor din primul an al Academiei
Da, dar au fost voci care au spus că dați la o parte legendele clubului...
Unii au înțeles imediat, alții – mai greu. Acum au înțeles cu toții care a fost intenția mea. Ei au rămas în continuare în club și încercăm să facem împreună echipa de tineret și să ridicăm nivelul copiilor. M-ai întrebat mai devreme care sunt obiectivele noastre. Să creștem la nivel de calitate și apoi să creștem numărul copiilor, deci nu neapărat obiective de performanță. Performanța trebuie să vină ulterior, ca o consecință a muncii pe care o facem. Am intrat și în Liga Elitelor cu 4 echipe, și în play-off, cu 3 din 4. Este o performanță extraordinară, pentru că am jucat cu Academii care au început cu mai bine de 10 ani în urmă. Am jucat cu Academia Hagi, cu Dinamo, cu FCSB, cu Sport Team, cu Sepsi...
L-am văzut pe căpitanul de la Sevilla, Ștefan Iovan, implicându-se la antrenamente. Cum colaborați?
Am o colaborare foarte bună cu el, este coordonatorul de la juniori mari și o piesă importantă în cadrul Academiei.
Alți oameni importanți în Academie?
Iulian Miu m-a ajutat enorm să fac multe lucruri la Academia Stelei într-un timp foarte scurt! Este Team Managerul academiei, un super profesionist neobosit. Are principalul merit pentru clasificările Academiei de anul trecut și de anul acesta, pentru licențierea obținută anul trecut la seniori, pentru liga a doua, și, totodată, este un sprijin pentru toți cei din club care îl solicită în diverse probleme. Apoi, Marian Lupu cred că e cel mai cunoscut dintre antrenorii de pregătire fizică, mă bucur că am reușit să îl aduc. Cu experiența lui de la cel mai înalt nivel, de la echipa națională și din tenis, ne ajută enorm să-i creștem pe acești copii sănătoși din punct de vedere fizic.
„Vrem să creștem jucători în spiritul clubului”
Obiectivul ar trebuie să fie să formați jucători pentru echipa mare, nu?
Obiectivul principal este, bineînțeles, să formăm jucători și echipe. Numai așa oferi sustenabilitate unui club, iar eu cred foarte mult în sustenabilitatea bazată pe Academie. O echipă de seniori care are un grup provenit din Academie este o echipă mult mai stabilă decât una care doar cumpără jucători care nu au spiritul clubului respectiv. Jucătorii trebuie să crească într-un anumit spirit și într-un anumit stil de joc.
Ți-ai propus un anumit număr de fotbaliști care să facă pasul anual spre echipa mare?
Eu îmi doresc ca în fieare an să fie juniori care fac pasul către echipa mare. Anul ăsta nu ne propusesem, dar avem deja 4-5 care au mers acolo. Doi portari sunt permanent în lotul echipei mari, Codruț Sandu și Ionuț Pletea. Îi mai avem pe Donose, care a stat tot anul la echipa mare, pe Tinel Marin, un fundaș central/fundaș dreapta care a debutat la echipa mare, născut 2004, un copil foarte bun, în care eu am încredere pentru viitor. Mai este Teodor Erhan, care a jucat deja două meciuri pentru echipa mare. E o mare performanță pentru Academie faptul că acești jucători au făcut pasul la prima echipă.
Mai vedem și alții în sezonul viitor?
Sunt și alți jucători talentați la grupele mai mici care pot face acest pas. Vrem să identificăm cât mai mulți, pe care să îi putem antrena în spiritul Stelei, să le impunem un anumit stil de a juca, o anumită filozofie de joc, și care să formeze un schelet al echipei mari. Eu cred în asta, sunt convins că avem copii talentați. Eu am antrenat copii talentați. Unii dintre ei joacă la Barcelona, alții la Juventus, alții la Manchester.
I-a antrenat la juniorii lui Ajax pe De Ligt, De Jong și Van de Beek!
Bănuiesc că atunci când ai antrenat la Academia lui Ajax. Zi-mi niște nume!
Da, când antrenam Ajax U18 și apoi echipa a doua a lui Ajax. Frenkie de Jong, Matthijs de Ligt, Donny van de Beek, Noussair Mazraoui. Toți au jucat apoi în echipa de seniori a Ajaxului și s-au transferat la cluburi mari din Europa. Deci știu cam cum arată un jucător talentat.
Ar fi un obiectiv să dați un astfel de jucător și de la Academia CSA...
Da, dar suntem departe de asta, să ajungă un fotbalist român acolo. Din păcate, fotbalistul român a primit o etichetă. Cei care au făcut pasul spre echipe mai mari în ultimul timp nu au confirmat, nu au rămas acolo, nu au avut constanță. Și-atunci, trebuie foarte mult intervenit, și intervenit jos, adică pe la 9-10 ani, și construit de acolo. Trebuie să încercăm să dezvoltăm jucătorii din mai multe perspective, nu doar din cea fotbalistică.
Bine, nu am zis într-un an-doi, ci poate peste 7-8 sau mai mult...
Eu cred cu tărie că sunt copii talentați, la fel de talentați ca aceia pe care i-am văzut în Academia Ajax. Problema la noi este între 14 și 18 ani. Aici este o foarte mare ruptură. Până la 14 ani, copiii sunt cam la același nivel, același talent. Apoi, se-ntâmplă ceva.
Impresarii, o mare problemă
Știi ce se întâmplă?
Cred că sunt mai mulți factori. Mai întâi, este mediul în care cresc, apoi antrenorii și mediul familial. Un copil talentat de 14 ani, la noi în țară deja începe să aibă impresar! Mă sună diferite persoane și spun: „Eu sunt impresarul copilului cutare, care a ajuns pe la lotul național, și, uite, veau să-l duc în Italia, la probe”. În primul rând, nu poți să-l duci la vârsta asta, că nu te lasă FIFA. Apoi, să-l rupi din cadrul familial și să-l duci într-o țară străină, iar părinții să fie de acord cu asta, pentru mine e greu de acceptat. Dar poate că noi greșim, fiindcă nu reușim aici, în România, să le oferim condițiile necesare și perspectiva necesară, așa fel încât părinții să nu mai umble după himere. Când vine un impresar și-i spune că e de Real Madrid sau de Juventus, acel copil deja începe să viseze și nu se mai antrenează la fel. În mintea lui se schimbă foarte multe, deja se vede superior celorlalți, nu mai muncește cât ar trebui, se culcă pe-o ureche, începe să viseze bani și te pomenești pe la 18 ani că nu mai prinde echipa la juniori.
E vorba și de antrenori, de antrenamente?
Putem vorbi de ritm și intensitate scăzute în cadrul exercițiilor, de fragmentarea mult prea deasă a antrenamentelor pentru explicații lungi. Accentul pus greșit pe volum, și nu pe intensitate. Sunt motive pentru care juniorii ajunși la seniorat nu au nici forța necesară de a se adapta rapid la acest nivel. Sunt lucruri pe care le-am moștenit într-un anumit fel și avem tendința de a le da mai departe neținând cont că lumea s-a schimbat enorm în timpul acestei generații din care facem parte noi și copiii noștri. Este evident că nu ținem pasul cu Occidentul atât din punct de vedere sportiv, cât și comercial, atunci când vorbim de fotbal. Suporterii nu vin la stadion, iar sportivii nu reușesc la nivel înalt. Asta pentru că nu realizăm faptul că fotbalul a devenit prea mult un business ca să mai fie tratat doar ca pe un simplu joc.
Presiune negativă pe copii
Poate că în primul rând ar trebui educați părinții...
Da, cred că trebuie ajutați să înțeleagă cum stau lucrurile. Unii dintre ei sunt ușor de influențat, dar sunt și părinți conștienți, care nu pariază viitorul lor pe copil. Unii văd în copiii lor o salvare și pun o presiune foarte mare pe ei, dorind foarte mult ca aceștia să reușească și să-i scoată din sărăcie. Acel copil crește cu o anumită presiune, care este negativă. Nu este o presiune interioară a lui, să spună: „Vreau să fiu fotbalist! Vreau să fac ceva din viața mea”. Trebuie să rămână la gradul de pasiune, până va ajunge la nivel profesionist. Aici este problema.
Te-ai băgat și la joc cu juniorii, iar la final te-am auzit spunându-le că trebuie să joace simplu și să pună mintea la contribuție. „Simplu” antrenezi pe teren, dar mintea cum o antrenezi?
Cred că e cel mai greu să antrenezi mintea. Este o chestiune de atitudine. Este foarte important ca orice acțiune pe care o facem să aibă un plan, să-ți calculezi pașii pe care vrei să îi faci, să știi care este obiectivul tău final. Facem tot felul de antrenamnte tactice și teoretice, dar nu este așa ușor să le captezi atenția tinerilor. Acum este mult mai greu decât în trecut. Din nefericire, device-urile astea pe care le folosesc le mănâncă foarte mult din atenție și din răbdare. La teorii lungi și la lecții lungi, se plictisesc, așa că trebuie să le captezi atenția.
Și reușiți?
Încercăm să facem ședințe scurte, de 10-15 minute, în care le dăm explicații pe care ei trebuie să le înțeleagă, să le creadă și să le pună în practică. Un copil care vede că progresează făcând lucrurile într-un anumit fel va respecta ce îi comunici. Bineînțeles, depinde și de capacitatea fiecăruia de absorbție a informației. E greu să forțezi pe cineva să fie atent sau să-l convingi că e spre binele lui, dacă el are focusul în altă parte. Nu toți cei care se apucă de fotbal ajung fotbaliști. Da, mintea este foarte importantă, iar la nivel înalt face diferența. Forța se egalizează. Iar la nivel de tehnică se poate lucra. Când toți acești indici ajung să fie egali, diferența o va face mintea. Jucătorii din Champions League sunt cu toții atleți, dar cei care joacă la nivel înalt gândesc foarte mult, iau deciziile bune și știu să interpreteze în funcție de timp și spațiu.
Cum ratezi șansa de a deveni fotbalist
Te-am auzit la antrenament spunându-le băieților că trebuie să se uite la ce fac marii jucători pe teren, nu numai la frezele și la tatuajele lor...
Da, ei văd meciurile de Champions League, urmăresc, s-au uitat la finală, dar este important cu ce rămân după ce văd. Dacă rămân doar cu freza jucătorilor și cu tatuajele pe care și le-au făcut, dar nu văd că acolo fiecare greșeală sau fiecare atingere în plus sau fiecare pasă nonșalantă poate decide soarta unui meci, atunci se uită doar ca simpli spectatori. Pentru ei, trebuie să fie o lecție deschisă. Le-am spus de mai multe ori că orice antrenament este o șansă pentru ei să-și atingă obiectivul. Nu se decide dacă ei vor ajunge sau nu fotbaliști într-un meci, în care au dat o bară sau o pasă greșită, ci la antrenamentul în care ei nu se implică sau o lasă mai ușor pentru că diseară au o petrecere sau vin după o petrecere. Atunci ratează șansa de a-și atinge cel mai înalt obiectiv. Unii înțeleg, alții nu.
Pregătire psihologică faceți la Academie? Aveți personal specializat sau vrei să aduci?
E important să ai un psiholog care să trateze o problemă. Nu cred într-un psiholog care ține lecții de educație mentală la echipă. Psihologul trebuie să intervină punctual, pe problema unui individ, și să încerce să rezolve acea problemă. Că este vorba despre o traumă în familie, că este vorba de ceva ce-l blochează pe jucătorul respectiv într-o anumită situație...
Dar toți au probleme la vârsta asta, la 14-18 ani. E o vârstă dificilă, știi și tu, că ai 5 copii...
Sigur, sigur. Este foarte important ca antrenorul să aibă și calități de educator, de părinte și de psiholog. Unii dintre antrenori sunt și profesori, mulți dintre antrenorii din Academia noastră sunt și pedagogi. Eu cred în educație continuă și cred că niciodată nu poți spune „Știu destul”. Eu fac acum două cursuri la Federație, unul de management în fotbal și unul pentru directorii de academii. Și aș mai face încă două, dacă aș avea timp. Este atât de multă informație în momentul de față, o adevărată bogăție. Asta este partea pozitivă a online-ului. În orice moment, poți să ajungi la orice informație te interesează. Oamenii nu se împart în cei care știu și cei care nu știu, în proști și deștepți sau în bogați și săraci, ci în cei care vor și cei care nu vor. Cel mai important pas în a rezolva problemele, în a-ți atinge obiectivul este să vrei.
„Trebuie să creștem ca o comunitate”
Ce ați făcut până acum la Academie, ce vreți să faceți în continuare?
Noi suntem la început cu Academia. În primul rând, în noiembrie 2021, ne-am transformat din Centru de Copii și Juniori în Academie. Acum, trebuie să ne ridicăm la nivelul de Academie, nu să fie doar numele. Eu am insistat foarte mult că trebuie să ne dezvoltăm în primul rând la nivel de infrastructură. Aveam numărul de terenuri, dar a trebuit să și ridicăm calitatea terenurilor.
Terenurile arată foarte bine acum...
În ultimul an am făcut asta, iar acum vin foarte mulți copii către noi. Am crescut nivelul antrenorilor, iar suprafețele de joc, da, arată foarte bine. Există perspectiva asta de a te dezvolta și mai mult, de a ajunge pe stadionul mare, iar părinții simt că ai lor copii își pot vedea visul cu ochii. Noi, ca și brand, ca și istorie, avem o responsabilitate pentru comunitatea asta din cartierul Drumul Taberei, Ghencea, 13 Septembrie, Sectorul 5, Sectorul 6, Bragadiru, Domnești. Noi vrem toată zona asta în stadion, vrem să vină alături de prima echipă. Toți acești spectatori au copii, iar acești copii au șansa de a se antrena în Academie, de a crește aici și de a ajunge jucători în prima echipă. Eu așa văd lururile crescând, ca o comunitate.
Dar Steaua era iubită pe vremuri în toată țara...
Clar că Steaua este o echipă națională, a fost întotdeauna un brand național. Vom da șansa și copiilor din țară să vină către Academie. Săptămâna trecută am avut o selecție la grupa 2005, pentru că vrem să facem echipa de tineret. E greu să iei de aici, din București, juniori de 17-18 ani, pentru că ei sunt deja cuprinși la echipele lor. Sunt cluburi prin țară care nu au finalitate cu echipa către o ligă superioară, dar au copii talentați care ar putea veni către noi. Am avut copii de la Năsăud, Brăila, Cluj... Au stat 3-4 zile aici împreună cu părinții lor, la hotelul din stadion, s-au antrenat și încercăm să-i aducem către noi. M-am bucurat foarte mult că feed-back-ul lor a fost unul extraordinar, au fost foarte încântați de ceea ce au văzut, de faptul că s-au antrenat pe iarbă, că există o asemenea bază sportivă.
Din afară, lumea a perceput trecerea ta la Centrul de Copii și Juniori ca pe o retrogradare. Tu cum o explici?
Din punctul meu de vedere, nu a fost o retrogradare. S-a mutat atenția de pe un obiectiv pe altul. Eu am insistat din prima zi în care am venit pe faptul că trebuie să punem un accent mare pe Academie, pentru că ea va oferi în viitor sustenabilitate. Prioritatea clubului nu o dictez eu, ci se dictează la un alt nivel. La nivel de minister, de comandant al clubului. Nu puteam să zic eu: „Ba nu, facem altfel!” Și iată că Academia a făcut într-un an cât au făcut alții în 5! Mi-am pus toată energia aici și am făcut ca lucrurile să se întâmple.
Un portar și un star rock!
Mi-ai zis că ți-ai adus unul dintre băieți la Academie...
Da, Marc Mihail a început de o lună antrenamentele, e portar, asta i-a plăcut lui. Eu n-am pus niciodată presiune pe copiii mei să facă fotbal. Ba mai mult, aș fi preferat să nu facă, pentru că, inevitabil, va exista o comparație. Și, cu atât mai mult, cum eu conduc Academia, toată lumea va zice: „Pfafff, e băiatul lui Ogăraru...” E doar un alt copil care vine către Academie. Le-am zis și antrenorilor să fie tratat așa cum sunt tratați toți ceilalți. Când eram antrenor la Under 18 la Ajax, unul dintre portari era băiatul lui Van der Saar, președintele clubului. S-a terminat anul atunci și trebuia să decidem cine merge mai departe și cine sunt cei la care renunțăm, care nu vor face pasul către echipa mare.
Să nu-mi spui că l-ați dat afară pe băiatul lui Van der Saar!
Păi trebuia să-i spunem că băiatul lui nu va face acest pas. Împreună cu antrenorul de portari și cu șeful Academiei am avut o întâlnire cu președintele și a trebuit să-i spunem. El știa care este nivelul copilului său. Niciodată nu a lăsat de înțeles prin atitudine sau prin discurs că ar avea pretenții ca băiatul lui să fie tratat altfel decât ceilalți. I-am spus, iar el a luat-o ca orice alt părinte, și nu ca președinte al Ajaxului. Mi-a plăcut extraordinar de mult asta și consider că este o normalitate. Și eu vreau la fel și n-o să fac niciodată presiune.
Ceilalți copii ai tăi fac sport?
Da, am o fetiță, Sofia, care a început gimnastica de câteva zile. Și, probabil, mezinul, de 5 ani, va veni și el către fotbal, la Academia Stelei. Am încercat cu cel mare, Eric, care are 18 ani jumate. L-am dus în Olanda la fotbal la o Academie aflată vizavi de Academia Ajaxului. A fost la două antrenamente, dar n-avea nici coordonare, stătea pe teren, se uita la nori. El e artist, mi-am dat seama că nu are nicio înclinație către fotbal. Acum este main singer (n.r. - vocalist), are o trupă rock, asta își dorește să facă.
- În partea a doua a interviului, pe care o vom publica sâmbătă, 4 iunie, Ogăraru vorbește despre echipa de seniori și despre modalitățile prin care clubul din Ghencea va încerca să atragă fanii la noul stadion.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
