Poveste TULBURATOARE din fotbalul romanesc: "Am ramas fara stomac si am pierdut 4L de sange"

La 23 de ani am aflat printr-o nefericita intamplare ca din nastere am un anevrism in stomac(pe intelesul tuturor o vena puternic vascularizata). Un prim incident avea sa imi aduca o pierdere de mai bine de 2 litri de sange, endoscopii in sir si pericolul de a imi pierde 2/3 din stomac. O drama la o varsta relativ frageda putea sa inceapa, multumesc si acum celor care au fost atunci langa mine( prieteni, colegi de facultate, rude si persoanele apropiate). Am reusit sa ma stabilizez, astfel am scapat de operatie dar nu si de problema pe termen lung cu vasul de sange.
La 29 de ani, cu putin timp in urma, intr-o zi frumoasa am alergat la Liga Profesionista de Fotbal cu zambetul pe buze pentru a participa la adunarea generala, ma simteam foarte bine. Am parasit incinta si mi-am urmat traseul predefinit, am vorbit la telefon si ma simteam excelent.

Brusc, dupa 2 ore, la volan simt ca o stare de slabiciune imi fura trupul, apare o stare de epuizare si frisoane. Mi-am dat seama ca timpul rece a stat in loc iar moartea imi sulfa in ceafa a doua oara, imi cere sa renunt din nou la ceea ce am mai de pret, viata mea.
M-am intors cu ultimele batai de inima la birou, am predat dosarele unor litigii din aceea zi si m-am oprit…. pentru a elibera valul de sange care mi-a invadat stomacul. Era clar moartea isi cerea tributul, viata mi se scurgea din vene.
Am cerut o salvare, a venit relativ repede, dupa cateva minute ajung la Floreasca. Am fost intubat, dupa patru intrebari doctorii aveau deja detalii pe care cei de la 23 de ani nu le-au avut. Priveam rece totul, cu a fi sau a nu fi, deja era a doua oara si al treilea episod(pentru ca la 23 de ani au existat 2 tentative de a opri sangerarea) din lupta cu moartea.
Doctorii reactioneaza prompt, iau decizii rapide, sunt extrem de speriati, in ciuda faptului ca informatiile mele au fost valide si clare. De la angeograf la endoscop, totul a zburat, peste tot varsam sange. Mi se pun 2 litri de sange, intru toata noaptea in convulsi groaznice. Toata lumea este la capul meu: un medic chirurg, un anestezist, familia si cateva asistente. Trece o noapte grea pentru multi oameni.

A doua zi acelasi salon, sangerarea se oprise: prieteni, familia, toata lumea vine buluc cu optimism, un atasament neasteptat. Dupa numai 4 zile plec acasa dar primesc o stire, trista, ca din cele 2/3 din stomac in cazul unei recidive pe termen scurt, vor fii fortati sa scoata tot stomacul, iar eu pot consuma orice pentru ca nu pot preintampina. In jurul meu oamenii sunt epuizati, ma duc acasa.

Trist dar moartea nu terminase, in aceeasi zi dupa 5 zile am aceleasi reactii de slabiciune, fiind undeva in noapte nu am bagat prea mult in seama. Trece noaptea, merg la toaleta, acolo brusc doamna cu secera se aseaza in spatele meu, ma trezesc cu arcada sparta, intr-o balta de sange, si cu propria mama tipand de frica sfarsitului. Vin vecinii, cer la toata lumea sa se calmeze si sa se cheme salvarea. Am stat calm si am cerut tuturor sa fie calmi pentru ca cel mai prost lucru cand ai hemoragie este sa te alarmezi, sa te sperii. Ambulanta vine, medicii sunt si ei speriati, sunt asteptat la Floreasca a patra oara pentru lupta cu moartea.
Verdictul este fara cale de intoarcere, stomacul trebuie sa plece. Din nou pierd 2 litri de sange, ajung si intru dupa foarte putin timp in operatie. Ma trezesc dupa cateva ore intr-un salon foarte elegant, sunt sedat cu morfina. Stomacul meu nu mai exista, sunt plin de sonde si diverse furtunase cu lichide. 4 zile simt ca turbez, nu ma pot misca, sunt hranit prin aparate, zi dupa zi morfina. Intre timp echipa pe care o conduc a transmis foarte multe mesaje de sustinere la tv, in presa, un val fara precedent de mobilizare si o speranta…. ca doamna in negru a plecat…. doar cu stomacul….

Din nou a alungat-o Dumnezeu!
Acesta este un mesaj de credinta, de la 13 ani merg la biserica duminica de duminica in orice circumstanta, oriunde as fi. Imi spun rugacinile in fiecare zi si lupt. Cred in Dumnezeu, iar mesajul meu pentru tine este ca pe mine m-a salvat si acum.
Multumesc Doamne!
Sunt Cristian Gheorghe si as vrea in cele ce urmeaza sa le multumesc medicilor si asistentelor de la Spitalul de Urgenta de la Floreasca, familiei si tuturor prietenilor care sunt multi, multi de tot.
Va iubesc si fara stomac!
Credeti in Dumnezeu!

Statistica dupa 3 saptamani de spitalizare
- am pierdut peste 4 litri de sange;
- am primit peste 3 litri de sange;
- am pierdut 1 bucata stomac integral;
- am facut o cezariana de peste 25 de centimetri, seman putin cu Spartacus la taieturi si julituri;
- mi-am spart arcada;
- am avut 21 de zile de spitalizare;
- am facut 2 drumuri cu salvarea;
- am stat 15 zile fara un strop de apa si mancare;
- am primit peste 30 de litri de perfuzii direct prin vene;
- sunt inca viu si va iubesc.