ROMÂNCE DE SUCCES Prima româncă posesoare de licența PRO de antrenor deține un club de fotbal și a fost selecționer la cinci naționale ale României
Fotbal intern
- A fost campioană națională de junioare la handbal
- Fotbalul feminin a ajuns la 50.000 de practicante și 3.000 de jucătoare legitimate
- A înființat propriul club de fotbal feminin, împreună cu soțul său
- Este prima femeie cu licența PRO din România și a fost colegă cu Rădoi și Mutu
- Va rămâne pentru un timp doar secund la național de senioare, pentru că vrea să aibă un copil
-
Sub titlul "ROMÂNCE DE AUR", pe toată perioada lunii veți putea descoperi sau redescoperi sportivele tricolore care au adus faimă țării pe toate meridianele sau care reprezintă modele pentru tinerele din România.
Irina Giurgiu (30 ani) a jucat fotbal în copilărie cu prietenii, dar a făcut handbal timp de șase ani, câștigând titlul de campioană națională la junioare I cu CSȘ Baia Mare. Ulterior, a trecut la fotbal, jucând la AS AS Independența Baia Mare, echipă la care evolua deja sora sa. După doi ani, în 2012, a acceptat să antreneze o grupă de junioare la clubul băimărean și devenit voluntar în taberele organizate de FRF.
Practic, ultimii zece ani, în care Irina a urcat treptele meseriei de antrenor, au coincis cu un progres rapid al fotbalului feminin din România. Ea a obținut Licența B UEFA, urmată de Licența A, iar din 2021 deține Licența UEFA Pro. În paralel a urmat studii de licență la Facultatea de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității Bogdan Vodă din Baia Mare, a obținut un master la Facultatea de Geografie, Turism și Sport din cadrul Universității din Oradea și a absolvit Școala de Antrenori "Ioan Kunst Ghermănescu" din București.
Împreună cu soțul său, Călin, ea a pus bazele clubului ACS Dream Team București, dedicat integral fotbalului feminin. Este secundul lui Cristi Dulca la echipa națională de seniore, a fost asistent la reprezentativa U19 și principal la cele U15, U16 și U17, și ocupă funcția de coordonator pe dezvoltarea fotbalului feminin în cadrul Federației Române de Fotbal. O antrenoare ambițioasă și dedicată, Irina Giurgiu poate reprezenta garanția că fotbalul feminin din România nu va mai fi doar o curiozitate și că poate ajunge în elita mondială.
A fost campioană națională de junioare la handbal
"Părinții mei au făcut sport, dar nu de performanță. Tata nu a jucat fotbal profesionist, dar a avut o echipă la noi, în Maramureș, o echipă a comunei. Era foarte pasionat, era antrenorul echipei și jucător. Pasiunea pentru fotbal de la el vine. Dar toată familia noastră joacă fotbal. Fete, băieți, nu contează, când ne întâlnim jucăm fotbal. De mică mi-a plăcut să joc fotbal, dar nu știam că există echipe de fotbal feminin. Așa că am ales un sport de echipă, handbalul. Am văzut că aveam aptitudini pentru sport și părinții ne-au dus la handbal.
La 18 ani mi-am dat seama că era greu să fac carieră în handbal, pentru că la Baia Mare erau jucătoare foarte bune și cu experiență, iar cele tinere nu prea erau promovate. Am zis că e foarte greu să-mi aștept rândul ani de zile. Am auzit că la Baia Mare se înființase o echipă de fotbal feminin și am zis să-mi urmez visul din copilărie. Sora mea e mai mare cu un an și deja juca fotbal acolo. Ea este mămică acum, are doi copii și a întrerupt puțin activitatea, probabil că va mai juca de plăcere, după ce vor fi copiii mai mari.
M-a ajutat faptul că am făcut handbal, mai ales la pregătirea fizică. Dar e o diferență mare între sporturi, cred că fotbalul are un grad de dificultate mai mare, pentru că se joacă cu piciorul. La început chiar aveam tendința să pun mâna pe minge. În loc să o lovesc cu capul o mai atingeam cu mâna. Cu timpul, m-am obișnuit și am scăpat de deprinderile din handbal.
Fotbalul feminin a ajuns la 50.000 de practicante și 3.000 de jucătoare legitimate
Fotbalul feminin din România a făcut un progres uriaș. În 2010, aveam doar opt echipe într-o singură divizie, care se numea Superliga. În momentul acesta, avem trei ligi - Liga 1, Liga 2, Liga 3 - plus campionate de junioare U17, U15, U13 și U11. Avem peste 50.000 de practicante de fotbal, inclusiv în competițiile școlare și cele organizate de FRF, precum Cupa Satelor. Legitimate sunt în jur de 3.000 de jucătoare.
FRF are mai multe obiective pe termen mediu și lung pentru fotbalul feminin. În ultimul an, ne-am focusat să creștem calitatea jucătoarelor și a nivelului de joc, după ce timp de 10 ani s-a investit mult ca să creștem numărul de practicante și de competiții. De acum, ne propunem să ajungem în fazele finale ale competițiilor de junioare și de senioare. De exemplu, echipa U19 a promovat în Liga A și s-a calificat la turneul de elită, la fel ca naționala U17, promovată de asemenea în Liga A și care va participa în martie la turneul de elită. Vom întâlni echipe foarte puternice acolo, dar se vede deja un progres. Naționala de seniore are ca obiectiv calificarea la Campionatul Mondial și la Campionatul European.
În România încă mai există această mentalitate că fetele nu ar trebui să joace fotbal. Eu nu cred că este un sport exclusiv masculin, cred că fetele se pot descurca la fel de bine în fotbal, ca în handbal, baschet sau volei. În jurul nostru, toate țările care sunt mai dezvoltate decât noi au echipe foarte bune naționale și de club. Cred că e un domeniu care se poate dezvolta mult, pentru că sunt foarte multe fete cărora le place fotbalul și ar vrea să joace într-un cadru organizat. În unele cazuri avem probleme cu părinții care nu-și lasă fetele la fotbal, cu profesori din școli, chiar de sport, care le descurajau pe fete să nu joace fotbal și le direcționau către alte ramuri. Le spuneau că fotbalul nu e pentru fete, că nu pot face carieră. Chiar le opreau să joace fotbal la orele de sport.
A înființat propriul club de fotbal feminin, împreună cu soțul său
Clubul Dream Team București este înființat de mine și de soțul meu, e un club dedicat exclusiv fotbalului feminin. L-am înființat în anul 2017, când ne-am mutat din Baia Mare în București. Lucram la Federație și la loturile naționale, dar ne lipsea ceva. Eram o antrenoare tânără și aveam nevoie de experiență practică, voiam să fiu în fiecare zi pe terenul de fotbal, ca să progresez. Nu am găsit în București un club care să îmi inspire încredere că mă poate ajuta să progresez și atunci am decis să ne facem clubul nostru. În acest sezon jucăm în Liga 2, avem junioare U15 și U13, avem aproximativ 50 de jucătoare legitimate. Vrem să mai înființăm echipe U11 și U8.
Am deja 10 ani de antrenorat și am obținut licența PRO, în 2021. A fost un drum foarte lung și foarte greu. A trebuit să fac naveta Baia Mare - București timp de 12 ore, ca să vin la cursuri. În aceeași perioadă, eram și în anul doi la masterat, antrenam lotul național U19 și echipa de club din Baia Mare. Aveam un program extrem de încărcat, a fost foarte greu. Acum, că mă uit în spate, mă gândesc dacă aș mai face asemenea sacrificii, în cazul în care aș lua-o de la zero. Mi-a plăcut foarte mult și cred că, în final, a meritat. Îmi place să termin ceva, dacă încep. Ambiția m-a făcut să nu renunț. Au fost critici și bariere, partea financiară a fost grea. M-au susținut foarte mult familia și părinții, sora mea, care era profesoară la o școală, chiar m-a ajutat cu bani ca să pot să merg la cursuri.
Este prima femeie cu licența PRO din România și a fost colegă cu Rădoi și Mutu
Cursurile pentru obținerea licenței PRO au reprezentat o experiență foarte bună pentru mine. Nu am putut să mă bucur în totalitate, pentru că a venit pandemia. Am făcut trei module online, e diferit. Am pierdut și schimbul de experiență în altă țară, trebuia să merg o săptămână în Belgia, la Anderlecht, ca să văd cum lucrează fetele de acolo. Am pierdut și experiența de la Nyon, cinci țări urmau să trimită reprezentante acolo, la un schimb de experiență. Am pierdut multe, dar mă bucur de ce am câștigat, de cunoștințele pe care le-am acumulat. Am avut lectori care au venit în România, au fost foarte deschiși și am învățat multe lucruri noi.
Aș putea să antrenez în fotbalul masculin cu licența PRO, dar nu îmi doresc. I-am avut colegi pe Mirel Rădoi și pe Adrian Mutu, ei erau selecționeri la seniori și la U21, în momentul acela. A fost o colaborare foarte bună cu ei, s-au comportat normal, nu au fost tratați preferențial. Am fost un grup foarte unit și foarte frumos. Ne-am ajutat și am colaborat foarte bine.
Va rămâne pentru un timp doar secund la național de senioare, pentru că vrea să aibă un copil
În acest moment, sunt doar secund pentru Cristi Dulca la naționala de senioare, pentru că vreau să am un copil în următorii doi ani, pentru ca apoi să mă concentrez din nou pe activitatea de antrenoare. La junioare nu o să mai fiu de anul acesta. De obicei iau decizii foarte bune și am încredere că aceasta este decizia cea mai bună, în acest moment. Fotbalul feminin s-a dezvoltat și încercăm să aducem oameni de valoare, care să conducă echipele naționale. Cristi Dulca și Ion Marin sunt doi antrenori cu experiență mare în competițiile masculine și faptul că au acceptat să se ocupe de naționalele feminine arată că se progresează și în ramura noastră", a declarat Irina Giurgiu pentru Sport.ro.
Text - Gabriel Chirea, contributor Sport.ro
Foto - Facebook, cont personal Irina Giurgiu
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
