EXCLUSIV Primul antrenor al lui Horațiu Moldovan: "Juca mijlocaș, îi spuneam 'Gattuso'. A zis într-o zi că el vrea să fie portar"
Fotbal intern
Sport.ro a vorbit cu primul antrenor al portarului transferat recent de Atletico Madrid.
Janos Mezei, un reputat antrenor clujean de juniori, care a lucrat ca tehncian și manager la Școala de Fotbal Ivansuc, CFR Cluj și Academia de Fotbal Viitorul Cluj, este cel care l-a ajutat pe Horațiu Moldovan să facă primii pași în carieră și să se reprofileze din mijlocaș defensiv în portar.
Când l-ați antrenat prima dată pe Horațiu Moldovan?
 (1).jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=7089%2C5296%2C0%2C0&w=190)
El a început fotbalul la vârsta de 5-6 ani la Școala de Fotbal Ivansuc, eu eram antrenorul generației '98. Ne-am mutat la CFR Cluj, când el a făcut zece ani. Eu m-am mutat ca antrenor și foarte mulți copii m-au urmat. El juca în câmp, era mijlocaș defensiv. Era un jucător foarte muncitor, așa cum îl vedeți și acum. Noi îi ziceam "Gattuso", după închizătorul Gennaro Gattuso de la Milan. Nu era un jucător foarte tehnic, dar era un jucător care se dăruia în folosul echipei, nu suporta să piardă, făcea tot ce depinde de el ca echipa să câștige. Se supăra, plângea dacă echipa plângea. Era genul de jucător care muncea foarte mult, atât la antrenament, cât și în afara terenului.
Ce puteți să ne spuneți despre familia lui?
Etica muncii cred că o are din familie, se trage dintr-o familie modestă. Nu e copil de bani gata, vine dintr-o familie normală. Tatăl lui întreținea familia și era un om extraordinar de muncitor, care lucra zilnic opt-zece ore. Era instalator. Tatăl lui nu e director, patron sau pilot de avion. El mai are o soră și un frate mai mic, Denis, care a jucat la Corvinul, Chiajna, Timișoara și acum e la Satu Mare. Fratele e din generația 2004, nu l-am avut elev. Are o talie mai bună, aproape de 195cm, a fost la academia Viitorul Cluj, e un portar talentat, dar, la fel ca Horațiu la vârsta lui, poate că încă nu a ajuns la maturitatea sportivă care să-l ajute să facă pasul către Liga 1.
Cum a ajuns să joace portar?
Îmi aduc aminte că avea 13 sau 14 ani, echipa începuse să joace pe teren mare. Îmi aduc aminte foarte clar momentul. Era o zi de miercuri, era o zi în care se punea accent pe partea de finalizare. Înainte de antrenament am avut o ședință scurtă pe teren cu copiii, iar la terminarea ședinței respective, când discutam legat de antrenament, el m-a anunțat că nu mai vrea să joace în teren și vrea să stea în poartă, că vrea să se facă portar. Eu, pur și simplu, nu am avut reacție, pentru că eu pregăteam echipa pentru săptămâna respectivă cu el jucând titular. Era mijlocașul defensiv titular al echipei, un număr 6.
Mai jucase vreodată în poartă?
Nu, nu intrase niciodată, nici măcar la antrenamente. Am fost surprins că nu mai vrea să joace mijlocaș, vrea să se facă portar. Prima dată l-am întrebat dacă glumește, iar el a zis că s-a decis să se facă portar. Prima reacție a fost că nu poate să ia o decizie de pe o zi pe alta, l-am trimis acasă ca să vină a doua zi cu părinții și să clarificăm situația. I-am zis că să vedem ce va zice tatăl său, care a investit timp și bani pentru turnee în el. I-am zis că în curtea școlii se schimbă posturile așa ușor.
Și ce s-a întâmplat în continuare?
L-am trimis către vestiare și, când a plecat dintre noi, colegii mi-au zis "Domn' profesor, să știți că apără foarte bine!". Eu le-am zis de unde știu, că la noi la antrenament nu a stat niciodată în poartă. Ei au zis că în curtea școlii și pe stradă el juca portar. El ajunsese la 10-15 metri de noi, avea ca portarii mari mănușile băgate în pantaloni, la spate. Venise pregătit, cu mănuși de portar, dar le avea ascunse. Am fost surprins, dar mi-a plăcut gestul. L-am strigat să se întoarcă, iar celorlalți copii le-am dat drumul să alerge, apoi am mai stat puțin de vorbă. I-am zis că avem exerciții de finalize și să vedem cum se mișcă. A plecat zâmbind, exact cum zâmbește acum.
Și cum s-a descurcat la primul antrenament?
Aveam alți doi copii din generația lui pe postul de portar, teoretic el venea ca al treilea portar. Ei schimbau locurile în poartă la exercițiile de finalizare, când i-a venit rândul lui Horică. Se duce mingea sub bară și el a zburat după minge. Nu o să uit reacția mea de uimire. Asta s-a întâmplat miercuri, iar sâmbătă a fost titular în campionat. Nu era cel mai tehnic jucător al nostru, de aceea îi și spuneam "Gattuso", după un jucător muncitor care "ara" terenul la AC Milan, dar una dintre calitățile lui de portar, jocul de picior foarte bun, sigur vine și din perioada când a fost mijlocaș.
Ce a urmat pentru el?
A devenit portarul titular al grupei, a urcat la o generație superioară. A fost o perioadă când a plecat de la CFR Cluj și s-a dus la clubul Ardealul. Acolo nu prea a jucat și s-a întors înapoi, am reușit să-l aducem înapoi. Apoi a ajuns unde a ajuns, știți istoricul lui. A trebuit să se lupte pentru a-și găsi locul. La Liga 1 și Liga 2 nu prea li se dă credit jucătorilor tineri. Antrenorii vor jucători experimentați, iar jucătorii tineri vin ca a treia sau a patra variantă pe postul de portar. Dacă Federația nu ar fi impus regula să joace jucători tineri, nu ar promova pe nimeni cluburile. Este presiune din cauza rezultatelor și nimeni nu riscă cu jucătorii tineri.
El s-a învârtit pe la mai multe cluburi, cred că managementul prost a făcut să nu simtă în el calitatea și să-l păstreze. Talent avea, zbura și atunci din bară în bară, altfel nu avea cum să joace nici la Liga 2, să aibă atâtea meciuri jucate la vârsta aia. Nu putea să joace un copil de 20-21 de ani, dacă nu era talentat. Dar la echipele astea de Liga 2 erau probleme financiare, nu îl plăteau, nu erau răsplătiți jucătorii pentru efort. În Liga 2 și Liga 3 e foarte greu.
Cum a reușit să se impună la Rapid?
Prima dată a ajuns la UTA Arad, unde era al treilea portar, teoretic. Iacob era portarul titular. Mulți colegi au luat Covid, iar el a devenit titular la UTA și a avut șansa să joace meci de meci. A debutat cu Farul, au făcut 1-1, apoi au urmat alte rezultate bune. Are un înger care îi stă pe umăr, dar norocul în viață ți-l faci și tu. Sunt foarte mulți sportivi talentați despre care lumea spune că vor ajunge departe, dar nu își ating potențialul maxim pentru că volumul lor de muncă nu crește. Horică e genul de jucător care nu are limite, muncea de dimineață până seara, dacă trebuia. În perioada de vacanță nu pleca în concediu, ci lucra suplimentar. El e foarte muncitor și cred că efortul lui e răsplătit.
Nu are avantajul înălțimii, dar compensează prin explozie, pe care mulți portari nu o au. Dar, de obicei, portarii mai valoroși, care nu au o statură foarte înaltă, compensează cu tehnica de picior, care este ireproșabilă la el, cu intuiția, cu inteligența de joc, cu reflexele fenomenale.
Cum vi s-au părut evoluțiile lui din campania de calificare a naționalei la Euro 2024?
A fost ales bine de Edi Iordănescu, deși alții îi vedeau pe Niță sau pe Radu titulari. Adevărul este că, dintre toți portarii pe care îi avea naționala la dispoziție, el era unul dintre cei mai în formă și juca meci de meci la Rapid. România are niște portari buni și poate eu sunt subiectiv, dar nu aveau constanța lui la echipele lor de club. Din exterior, noi analizăm fotbalul pe stadion, dar antrenorii au informații suplimentare de la antrenamente.
Ați vorbit cu el după transferul la Atletico Madrid? Ce sfaturi i-ați da pentru perioada următoare?
L-am sunat chiar de ziua lui, pe 20 ianuarie. A venit acest transfer ca un cadou de ziua lui de naștere. I-am urat "La mulți ani!", i-am dorit sănătate și i-am urat foarte mult succes. I-am zis să fie la fel de serios și să creadă în el. Horică a crezut în el și când alții nu au crezut. Oblak e unul dintre portarii lui favoriți, e titular, dar eu spun că se poate întâmpla orice și are șansele lui. Trebuie să ne bucurăm că România a reușit să dea un jucător la Atletico Madrid, care e an de an între primele trei-patru echipe din Spania și trece de grupe în Champions League. Unii sunt răutăciosi, în loc să fie bucuroși și să se mândrească. Dar suntem țara în care criticăm prima dată. Cred că are calitățile să impună în Spania.
Horațiu Moldovan, carte de vizită
Horațiu Alexandru Moldovan (26 de ani / 185cm) este născut la Cluj-Napoca și s-a format la juniorii cluburilor Școala de Fotbal Ivansuc Cluj, Ardealul Cluj și CFR Cluj. La seniori a fost legitimat la CFR Cluj (20017), FC Hermannstadt (2017-2018), Energeticianul Tg. Jiu (2018), Ripensia Timișoara (2019, 2020), Sepsi OSK (2019), UTA Arad (2020-2021), FC Rapid 1923 (2021-2024) și Atletico Madrid (2024).
Are nouă selecții pentru echipa națională a României cu care a reușlit calificarea la Euro 2024. În palmares are o promovare cu Hermannstadt în Liga 2 și una cu Rapid în Liga 1. Este cotat la 2.6 milioane de euro, dar a fost cumpărat de "Atleti" pentru doar 800.000 de euro, după ce s-a achitat clauza de cumpărare către Rapid.
Text - Gabriel Chirea / Foto - Gabriel Chirea, Mezei Janos (FB), Getty Images
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
.webp)
 (9).webp)
