"Romania, taramul pe care schimbam arhitectura si materialele, dar nu si mentalitatile." Mihai Mironica despre inaugurarea stadionului din Ghencea

Vajnici constructori au ctitorit, din banii tuturor contribuabililor, o pomana de aproape 100 de milioane de euro pentru Ministerul de Razboi. Nu, nu este 1947, nu Ana Pauker a decis asta, este 2020, in vremea Orbanilor. Romania, taramul pe care schimbam arhitectura si materialele, dar nu si mentalitatile.

Acest stadion maret va avea nevoie de o inaugurare fastuoasa. Atunci cand va avea acces si publicul pe stadion. Este a doua arena a tarii ca nivel al investitiei. Acum, circula niste variante printre apropiatii Clubului Sportiv al Armatei. Una ar fi sa joace Steaua ‘86 cu adversara din finala Cupei Campionilor, Barcelona. Doi dintre titularii de atunci ai Stelei au decedat. Ceilalti sunt niste domni venerabili pe care trebuie sa fii dus cu pluta sa-i inviti sa alerge pe un teren de fotbal.

Apoi s-a vorbit despre un meci cu generatia care a ajuns in semifinalele Cupei UEFA in 2006. Dar aia este echipa “Necuratului”, a celui care a furat Steaua. Maestrii discriminarii, talpanistii, nu vor accepta sa fie infestat aerul din unitatea militara Steaua cu fotbalistii gloriosi ai lui Becali. Ce daca Talpan si talpanistii de la Peluza Sud erau in delir cand becaliotii ajungeau in 2006 in semifinalele Cupei UEFA eliminand-o si pe Rapid. Nu stiau, saracii, “adevarul”, erau toti mintiti in masa, pana la ultimul ultras, pana la ultimul jurist de la cazarma. Era ca-n Germania, nemtii spuneau dupa razboi ca unu’ n-a stiut de existenta lagarelor de exterminare.

Cu nationala, nu merge. Inaugurarea trebuie facuta cu Steaua. Asa se cheama stadionul, este bastionul stelismului in Romania. Nationala se identifica cu Arena Nationala. Si atunci nu mai raman pentru inaugurare decat “bucatarii” si “ospatarii” lui Daniel Oprita, cei care joaca in liga satelor sarace sperand ca si cu ajutorul golgeterului Talpan sa promoveze dupa lupte seculare in liga satelor mai instarite, Liga 3. Pe cine sa inviti sa joace cu CSA? Pe acel sat din Giurgiu? Sau pe cel mai tare sat din Calarasi? Sau pe Las Fierbinti? N-ar fi o idee rea, inaugurarea cu Las Fierbinti.

Bine, normal ar fi de chemat un nume mare din strainatate cu care a jucat Steaua in istoria sa. “Bucatarii” lui Oprita cu jucatorii de acum ai Barcelonei, ai Milanului... Sigur, cu clauza in contract, la 72-0, vorba Nenumitului, sa se opreasca aia din marcat.

O varianta, pentru a se evita un 72-0 la inaugurare, ar fi de invitat echipa unei alte armate. Dar unde sa mai gasesti o asemenea anomalie care tine de vremurile staliniste, nu de secolul 21? Mai gasesti prin Coreea, prin Pakistan... Cum ar fi sa vezi la inaugurarea celui de-al doilea stadion al Romaniei invitata o echipa din Pakistan? Ce sa faci daca Uniunea Sovietica nu mai exista, au desfiintat-o oamenii rai, capitalistii, burghejii?

Dar sa nu uitam si de spectacolul adiacent. Jucatorii lui Oprita adusi pe tevi de tun, pe tancuri, cum spunea legenda ca a fost adusa in Romania aceasta creatie sovietica, Steaua. Soldati postati strategic, la Peluza Nord, in amintirea traditiei “pastailor”, cum erau numiti soldatii adusi in tribunele vechiului stadion Steaua. Si pleiada de ofiteri aflata la tribuna oficiala ca intr-o dictatura asiatica, latino-americana sau africana transportata printr-un cosmar in Europa. Si dintre ei se desprinde juristul cu glas de privighetoare Florin Talpan, prezentat intr-un moment de apogeu de crainic, care repeta cuvintele nepieritoare ale golgeterului de la tribunal: “in sufletele stelistilor, oricum acest stadion se va numi Florin Talpan”.

Si sa nu uitam de invitatul special al inaugurarii, Valentin Ceausescu, cel mai iubit fiu al suflarii steliste. Se incadreaza perfect in peisaj. Un peisaj cu un stadion de 100 de milioane al armatei in Uniunea Europeana care ne aduce aminte de versurile cantecului Adei Milea: “Ceausescu n-a murit, Ne vegheaza indarjit, Ceausescu e o scoala, Ceausescu e o boala, E in mine e in tine, E in fabrici si uzine, Azi il poarta fiecare, Ceausescu-n veci nu moare”. Astept cu nerabdare spectacolul omagial de la inaugurarea stadionului pe care stim cum il cheama in sufletele noastre.