SPECIAL | 10 ani fara Dobrin: "Oameni nu l-au uitat, inca ii lasa poezii si mesaje la mormant". Scoala sa de fotbal merge mai departe
Fotbal intern
In 2017 se implinesc 10 ani de la trecerea in nefiinta a lui Nicolae Dobrin, cel mai mare fotbalist dat de Pitesti si unul dintre cei mai importanti jucatori romani din toate timpurile. Gica, vaduva "Gascanului", conduce in continuare scoala de fotbal infiintata de sotul sau, care i-a format de-a lungul timpului pe Rat, Maftei sau Bilasco, si a vorbit despre acest deceniu dureros si plin de incercari.
Sotia regretatului fotbalist a vorbit intr-un interviu acordat www.sport.ro.
Cum sunteti dumneavoastra si cum se descurca Scoala de Fotbal Nicolae Dobrin?
Eu, multumesc lui Dumnezeu, sunt bine. Familia mea este bine, scoala de fotbal functioneaza cu rezultate. Restul, sa ne poarte Dumnezeu de grija... Noi nu ne vaitam de nimic, functionam. Exista inca multi copii talentati la Pitesti si avem jucatori la echipa nationala de juniori. Ne descurcam cu bani putini, multumesc antrenorilor care inteleg ca functionam adaptati la timpurile de azi. Avem concesiunea terenului la Valea Ursului, dar, pentru ca sunt cheltuielile mai mici, ne-am mutat langa stadionul din Pitesti. Avem intelegerea organelor locale si functionam la stadion. Incercam sa ducem mostenirea mai departe, o sa functioneze scoala asta cat o sa imi dea mie Dumnezeu zile. Avem rezultate bune cu juniorii, dar nu am tintit mai sus, pentru ca acolo sunt si cheltuieli mai mari. Daca voiam doar sa ne aflam in drum, poate renuntam...
FOTO: Arhiva
Va ajuta lumea din oras?
Niciodata nu am dorit sa ma bazez pe cineva, ne bazam pe ce avem si ce putem noi. Lumea ne iubeste, ne-a indragit, lumea nu uita cu toate ca au trecut 10 ani. Vorbim despre Gicu zilnic, dar ajutor nici nu am solicitat, nici nu as vrea... Niciodata nu am fost genul sa ma duc cu palaria. El a scos multi fotbalisti, dar nu sunt multi langa cei mici de acum. Ei isi vad de drumul lor, vremurile sunt mai grele acum, fiecare e cu treaba lui.
Va vine sa credeti ca au trecut 10 ani de zile?
Perioada asta de timp a fost foarte grea, dar cu ajutorul oamenilor care m-au inconjurat, cu familia mea care e langa mine, nici nu imi vine sa cred ca a trecut 10 ani. Eu tot ii simt prezenta si nu imi vine sa cred ca ne-a parasit de 10 ani. Nu stiu unde sunt 10 ani, parca ieri il vedeam la spital... Nu hotaram noi daca a plecat prea devreme, hotaraste cel de sus. Sunt multumita ca am avut o casnicie fericita de 41 de ani, a lasat in urma ceva - scoala, numele, dragostea oamenilor care e tot timpul cu noi.
L-a uitat lumea in Pitesti pe Nicolae Dobrin sau e la fel de prezent ca inainte?
Sa va zic ceva! Nu l-au uitat. A intrat in ritualul oamenilor ca duminica sa fie la cimitir, isi viziteaza mortii dansilor si automat este in program si mormantul sotului meu. Ii lasa flori, lumanari si biletele cu mesaje. Ii scriu poezii, scriu despre faze memorabile ale lui Gicu, cu Kempes, despre meciul cu Dinamo... Fiecare are cate o amintire frumoasa cu el, pentru ca el facea mereu si ceva pentru public, un dribling, o pasa... Chiar si din alte orase vin, intreaba unde e mormantul lui si merg acolo. Ma opresc pe strada, in Pitesti si in alte orase, oamenii pe care nu i-am vazut in viata mea si ne transmit sanatate si imi spun ca il iubeau mult pe Gicu. Multa putere mi-au dat acesti oameni. Poate mi-ar fi fost mai greu, daca eram inconjurata cu nepasare...
Ar fi frumos ca stadionul din Pitesti sa fie reconstruit si sa ii poarte in continuare numele?
Nu pot sa stiu daca ar fi bine sa faca un nou stadion si la Pitesti, pentru ca nu stiu ce bugete sunt in primarii... Dar stadionul si strada ii poarta numele, are si o statuie acolo. Sa dea Dumnezeu sa se construiasca si un nou stadion, dar vedeti ca timpurile sunt asa grele de am ajuns sa construim stadioane si nu mai avem echipe.
Fiul dumneavoastra este si el implicat la scoala de fotbal?
Baiatul nostru, Daniel, a facut foarte putin fotbal, pentru ca a avut o mama care nu l-a lasat sa il ploua, sa il ninga... Ca orice mama, care isi iubeste copilul, voiam doar sa mearga la stadion ca sa joace, nu sa mearga la antrenament. Dar tatal avea alte conceptii si atata timp cat nu venea la antrenament... Talentat a fost si el, dar nu s-a tinut. Asta este si destinul si soarta. Poate si mama sotului meu l-a protejat, dar daca aia a fost soarta lui, sa ajunga fotbalist... Copilul este bine, are 49 de ani, am o nepoata de 22 de ani. Are familia lui, este la casa lui, societatea lui. Nu a vrut sa se implice, poate multi se intreaba de ce nu e el implicat la scoala de fotbal si sunt eu. Raspunsul este: pentru ca eu am stat langa Gicu si am invatat din mers, pentru ca nu am vorbit cu sotul meu si nu m-am gandit eu vreodata ca o sa ajung sa conduc aceasta scoala. Nu i-a placut, ii place ce face el, e fericit si, daca nu iti place, nu poate sa iti impuna nimeni.
E greu pentru o femeie in fotbal?
Sunt una dintre putinele femei care am lucrat o perioada asa de lunga cu un club de fotbal. Am avut satisfactii mari si a fost o perioada foarte frumoasa. Sa dea Dumnezeu sa promoveze in Liga 1 o echipa din Pitesti. Pentru ca asta e durerea cea mai mare, ca nu mai putem sa promovam copiii la echipele de seniori din zona. Scoala mea poate sa creasca juniori pana la un anumit nivel si pe urma trebuie sa treaca la echipe de seniori. Nu mai e FC Arges, Bascov, Valea Ursului, Stefanesti... Nu mai sunt echipe. Am avut cateva grupe promitatoare, dar unde sa mearga copii aia ca sa progreseze? Si-au luat alte ganduri, au plecat prin strainatate, au ales alte domenii, si-au facut facultati... Sunt bine, dar nu mai sunt in fotbal.
FOTO: Arhiva
Nicolae Dica este unul dintre fostii elevi ai lui Dobrin. Ce ii transmiteti?
Ma bucur pentru Dica, pentru ca sotul meu a avut incredere in el cand era jucator tanar. Nu neaparat pentru ca e pitestean, dar este un antrenor tanar si ii urez noroc si sa aiba multe satisfactii. Stiu ca e mult mai greu ca antrenor decat ca jucator, asa ca ii urez sa aiba rezultate bune.
Articol scris de Gabriel Chirea
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
