Trezirea la realitate: întinerire și accent pe Academiile de copii. Caramavrov, despre "cei mai slabi din Europa la echipele de club"
Fotbal intern
Trezirea la realitate se face greu în România. Trebuie să ajungi la limita de jos sau mai „adânc” de atât pentru a lua măsuri logice.
de Florin Caramavrov
Trezirea la realitate se face greu în România. Trebuie să ajungi la limita de jos sau mai „adânc” de atât pentru a lua măsuri logice.
Eșecul campioanei României în ce-a de-a treia competiție europeană ca valoare ne arată unde ne aflăm.
Mi-a plăcut discursul lui Cristi Balaj, noul președinte al CFR-ului, la finalul eșecului de la Randers: „Nu meritam victoria. Vom face schimbări, investim în Academia de juniori.”
Cred că e prima oară când aud asta la acest club. Vor investi, în sfârșit, în copii, pentru că asta este menirea unui club dintr-o țară cu un fotbal mic: să construiască de la temelie, cu răbdare și perseverență, să crească talente pentru viitor.
Ok, CFR a avut rezultate interne și europene cu strategia de până acum, dar tot aud că sunt mari datorii din urmă, că patronul Neluțu Varga a ajuns la un minus consistent. Deci ceva nu a funcționat cum trebuie, cheltuielile au fost mult mai mari decât veniturile obținute. La un moment dat, se va ajunge la scadență dacă nu există un echilibru.
Socotelile dau cu virgulă!
CFR a propus în ultimii ani un model de business care a funcționat ca rezultate interne și de câteva ori în cupele europene, dar, când se fac socotelile, acestea dau cu virgulă, cum se spune.
Aud că și Sepsi investește în Academia proprie, acolo unde banii din afara țării au dus la construirea unei baze moderne de pregătire, ca în Occident.
Plus Academia FCSB, un proiect demn de reamarcat într-un ocean de decizii contradictorii.
Îl mai avem pe Hagi, cu Academia lui, care ne-a arătat drumul, dar noi „nu și nu”. Am vrut mercenari, rezultate imediate și iată unde am ajuns: suntem printre cei mai slabi din Europa la echipele de club, iar cu naționala ați văzut cum ne chinuim cu Armenia, Macedonia și Islanda.
Sper să ne fi dezmeticit, în sfârșit, iar exemplele de mai sus să nu fie simple focuri de paie. Sunt 23 de ani de când n-am mai ajuns la un turneu final mondial. Eu sunt dispus să mai aștept câțiva, numai să văd o schimbare de concepție și viziune în tot fotbalul românesc.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
