INTERVIU Un fost secund al lui Grigoraș la Oțelul a ajuns doctor în management! Interviu cu Daniel Lovin, profesor de management sportiv la Universitatea din Rennes
Fotbal intern
Daniel Lovin (30 de ani) a fost junior la Oțelul și antrenor secund de curând, în ultimul mandat al lui Petre Grigoraș pe banca gălățenilor, iar acum este doctor în mangement și predă în Franța management sportiv, anul trecut la Universitatea din Rennes!
Daniel este foarte bine pregătit în acest domeniu, îi poate da lecții oricărui președinte de club de la noi, dar cine are nevoie de specialiști, de oameni foarte bine pregătiți în fotbalul românesc? Răspunsul e simplu: nimeni. Noi avem nevoie de personaje care să urle la emisiunile televizate, nu de tineri competenți, care ne pot scoate din mocirla în care ne aflăm.
Daniel Lovin a fost invitat să le vorbească în această toamnă cursanților de la Sports Business Academy, singura academie de sport și business din Europa de Est, recunoscută la nivelul Uniunii Europene.
Ai studiat foarte mult management sportiv, ai predat Gestiune economico-financiară în sport, Sociologia și Istoria Sporturilor, Marketing și management strategic în sport. Ai vrea să lucrezi în mangementul unui club sportiv?
În sport am lucrat ca antrenor secund, la Oțelul și la Sporting Liești. Sunt o fire destul de activă și îmi place să mă implic în mai multe proiecte. Și pe parte managerială, și pe parte sportivă. Încă mai joc fotbal, am jucat și în sezonul trecut în Liga a 8-a din Franța, cât am predat la Universitatea din Rennes. Am păstrat legătura cu sportul.
Dacă ți-ar propune cineva din România să conduci un club, ai accepta?
Sunt deschis. De ce nu? Mi-ar plăcea să mă implic, ar fi o provocare să-mi pun în aplicare competențele.
Să zicem că vede Gigi Becali acest interviu și zice: „Vreau ca Daniel Lovin să fie manager la FCSB!”...
Este Meme Stoica acolo...
Ai putea să lucrezi cu un om ca Gigi Becali?
Nu-l cunosc îndeaproape, dar eu sunt genul de om care încearcă să vadă calitățile fiecărei persoane. Toți avem calități, dar avem și defecte. Eu încerc să accept defectele, să-i iau pe oameni așa cum sunt și încerc să lucrez cu toată lumea, că până la urmă asta-i societatea. Iar dacă putem să cădem de acord, de ce nu? Eu sunt deschis întotdeauna la situații noi.
Bine, am făcut, așa, un exercițiu de imaginație...
Da, am înțeles, mie îmi plac exercițiile, îmi place să pun întrebări și să evaluez anumite situații.
Calitățile lui Gigi Becali și un defect „cultural”
Ce calități ai observat la Gigi Becali?
Din ce-am văzut, mi se pare foarte motivat în ceea ce face, ambițios, își respectă cuvântul față de jucători și este și pasionat de sport. Să vii cu banii tăi de acasă și să-i bagi în sport, înseamnă ceva. Sunt mulți oameni bogați care ar putea să investească în sport, dar nu o fac.
Defecte?
Răbdarea. În general, în România nu prea avem răbdare. Asta e o caracteristică generală, este și a mea și a altora. Este o caracteristică culturală. Țările care nu planifică economic și nu au răbdare nu au rezultate economice. Iar România e undeva la mijloc spre jos cu răbdarea și cu orientarea pe termen lung.
Ai jucat fotbal la Oțelul...
Da, de la 9 la 19 ani, la toate grupele de juniori. Am fost căpitanul echipei la Under 19, am jucat la Oțelul II imediat după ce echipa mare a luat campionatul în 2011. Când am terminat junioratul, eram pe post cu Miron, care e acum la „U” Cluj.
Deci jucai fundaș central?
În perioada aia, jucam și fundaș central, și mijlocaș central. Eram cu un an mai mare decât Miron, urmau să îmi facă un contract după ce am terminat junioratul, dar m-au imprumutat la Sporting Liești și l-au păstrat pe Miron. Am promovat din Liga a patra în liga a treia cu acestă echipă, unde am jucat patru sezoane, cu intermitențe. Pentru că, după doi ani, am plecat cu o bursă Erasmus la Liege, am jucat în Liga a patra din Belgia, iar apoi m-am întors și am jucat încă trei sezoane la Liești, din 2015 până în 2018. Apoi am jucat la Sportul Chițcani și la echipa Universității Dunărea de Jos, CSU Galați, cu care am promovat din Liga a patra în Liga a treia. A venit pandemia, n-am mai jucat, dar m-a sunat Alex, băiatul domnului Mihai Ciobanu de la Oțelul, și mi-a propus să-i fiu secund.
Erai foarte tânăr...
Eu oricum voiam să merg pe partea asta de antrenorat, de management, și mi-am zis că, dacă cineva mi-a propus să fiu antrenor, înseamnă că nu mai e cazul să joc. Ciobanu a fost demis după o lună și a venit Petre Grigoraș, am rămas tot sezonul secundul lui, dar am ratat promovarea în Liga a doua, când ne-a invins Brăila. Apoi a venit Dorinel Munteanu, eu m-am întors la Sporting Liești și i-am bătut pe Oțelul în prima etapă, 2-1, cu Cristi Brăneț principal și eu secund. Asta în sezonul 2021-2022, când am termint pe locul 5.
Am văzut că ai studiat și comunicarea în cadrul unei echipe. Ce ai constatat?
Da, am analizat două echipe feminine de volei, care aveau în componență mai multe jucătoare străine. Am analizat, am observat, am stat de vorbă. Eram curios să văd cum comunică oamenii ăștia într-o limbă străină. Se poate comunica? Nu se poate comunica? Într-un sport în care trebuie să iei decizii foarte rapid, e mai complicat când ai de spus ceva foarte repede într-o limbă care nu este limba ta maternă. Pentru cei care nu vorbesc mai multe limbi străine, e greu să înțeleagă. Mi se mai întâmpă și mie: vreau să zic ceva în engleză și îmi vine în franceză. E posibil ca un portar să strige aiurea la un fundaș central, iar acesta să nu lase mingea. De multe ori te poți înțelege și din priviri, așa este. Putem spune că la un meci cu 50.000 de omeni în tribune nu se aude nimic. Dar comunicarea influențează. Și la transmiterea mesajului influențează sau când antrenorul explică sarcinile tactice. Sau când comunică de pe marginea terenului. Sau când antrenorul vrea să afle ce probemă are un jucător. Poate să fie o problemă de comunicare și când întrebi „Ce te doare?” Trebuie să explici într-o limbă străină ce te doare. Să-i spui ce simți la genunchi sau la gleznă.
Una din marile probleme ale neadaptării fotbaliștilor români în străinătate
E o problemă din acest punct de vedere și cu jucătorii români care pleacă în străinătate, nu?
Da, am studiat în ce măsură jucătorii de la noi care pleacă în străinătte știu o limbă străină în care să comunice bine. E foarte greu să te adaptezi dacă nu cunoști bine o limbă străină.
Poate fi aceasta marea problemă a neadaptării românilor în străinătate?
Da. Plus dacă nu faci efort să înveți limba locală. Ok, știi engleză, dar francezii, de exemplu, parcă ar vrea să vadă un efort din partea ta. Ei nu prea vorbesc engleză. În Italia, probabil că e la fel. Ai văzut, Neymar nu vrea să vorbească deloc franceza. Asta îi deranjează pe francezi, sunt supărați foc. Sau să joci în Malaga, să zicem. Oamenii apreciază dacă spui bună ziua și la revedere în limba lor. Și într-un vestiar, sunt unii care vorbesc spaniolă, alții franceză, alții engleză. Și-i vezi cum stau separat, apar „bisericuțe”, pot apărea tensiuni în echipă. Contează să-i duci la un numitor comun. Uite, Ancelotti, în cartea lui „Leadership tăcut”, spunea că l-a pus la început pe Kroos cu Khedira, ca să-l ajute, au stat o perioadă împreună. Apoi, l-a pus lângă Ramos, ca să înțeleagă și cum e mentalitatea spaniolă. Sunt detalii de finețe care pot ajuta în dinamica grupului.
Te-ai gândit ce temă vei aborda la Sports Business Academy?
Voi pleca de la baza managementului, cam ce ar trebui să facă orice manager aplicat pe sport. Niște studii de caz inspirate de la alți manageri, poate voi aborda și partea de management în diversitatea asta culturală, poate și un pic de motivație. Poate fi o temă bună și asta cu adaptarea jucătorilor din România în străinătate sau a străinilor în România.
„Să ai încredere în forțele proprii și să rezolvi”
Pe scurt, ce ar trebui să facă un manager de club?
Să anticipeze, în primul rând, să planifice, să organizeze, să motiveze, să ia decizii la orice nivel și să evalueze la final rezultatele. Apoi, să continue ciclul ăsta. Cu cât anticipezi mai mult, cu atât e mai simplu după. Iar dacă n-ai reușit să anticipezi tot, să ai încredere în forțele proprii și să rezolvi. Ai nevoie să planifici la punct un sezon, să planifici pe doi ani, pe trei ani, pe cinci ani. Apoi să strângi resursele de care ai nevoie, să coordonezi. Mai ai nevoie și de oameni motivați, iar aici nu intră doar banii, ci multe alte aspecte. La sfârșit, vezi dacă ai obținut rezultatele pe care ți le-ai propus. Dacă da, te uiți să vezi ce ai de repetat și ce ai de îmbunătățit, iar dacă nu ai obținut ce ți-ai dorit, trebuie să înțelegi de ce nu ai reușit. Sunt factori care țin de tine și factori care nu țin de tine. Cam asta ar fi pe scurt. Se poate vorbi foarte mult despre asta. Planificare, coordonare, motivare și decizie. Asta e baza.
Ce ar trebui să facă un tânăr ca să urmeze o carieră în mangement sportiv, în afară de studii, normal?
Ar ajuta puțin și o experiență în sport, oricare ar fi ea, chiar dacă nu ai jucat la cel mai înalt nivel. Dacă ai anumite capacități de observare, poți să faci conexiuni, să înțelegi de ce se întâmplă un anumit lucru. Deci e nevoie de un minim de experiență în sport. Te pot ajuta călătoriile, să vezi cum e afară, cum fac alții. Asta e partea bună a diversității culturale. Sigur, ai nevoie să vorbești cu niște oameni care au trecut prin asta, ai nevoie să participi la evenimente sportive, să citești ce au spus alți oameni și să încerci să practici. Măcar începe așa: organizează cu prietenii un turneu pe teren mic sau la squash. Și de acolo poți trece la lucruri mai mari. În Franța, în anul II și în anul III, chiar au asta în programa facultății, să organizezi un eveniment sportiv. Trebuie să aduci sponsori, să strângi bani, să vinzi clătite, sucuri, etc, ca să faci rost de bani și să organizezi evenimentul. Asta-i materia, pe lângă altele. Și așa se acumulează experiență.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
