INTERVIU Fosta campioană europeană la gimnastică lucrează acum la circ: "E foarte multă muncă, dar îți dă o super-energie!"

Fosta campioană europeană la gimnastică lucrează acum la circ: E foarte multă muncă, dar îți dă o super-energie! Gimnastica

În 2010, devenea campioană europeană la gimnastică în proba de bârnă, iar 12 ani mai târziu este una dintre vedetele Circului Metropolitan București.  

Amelia Racea (27 ani) are trei medalii la Campionatele Europene - aur în proba de bârnă și bronz cu echipa, în 2010, la Birmingham, și bronz la individual compus, în 2011, la Berlin. Una dintre cele mai valoroase gimnaste de la începutului deceniului trecut, sportiva născută la Tg. Jiu a trebuit să abandoneze sportul de performanță la doar 18 ani, din cauza unei serii interminabile de accidentări. Astăzi, Amelia este una dintre vedetele Circului Metropolitan București, unde are numere spectaculoase și evoluează cu săli mai pline decât în perioada în care făcea gimnastică de performanță. 

A început să practice gimnastica la vârsta de 6 ani

"De la 6 ani am început gimnastica, la Deva. Am continuat până la vârsta de 18 ani, apoi am decis să continui cu studiile și, ulterior, am ajuns la circ. În prima fază, la gimnastică a fost ca o joacă, cu câte un antrenament pe zi, de o oră, maxim două. Mi-a plăcut foarte mult, eram foarte încântată. Când am trecut la nivel de performanță, lucrurile s-au complicat puțin.

  • Fosta Campioana Europeana La Gimnastica Care Lucreaza Acum La Circ E Foarte Multa Munca Dar Isi Da O Super

Făceam câte două antrenamente pe zi, a câte două ore și jumătate - trei ore. Ne trezeam de dimineață, mergeam la masă, apoi la antrenament, de la 10:00 la 13:00. Urma școala, iar pe la cinci începea al doilea antrenament. Terminam pe la șapte și jumătate - opt seara, mergeam să mâncăm și seara făceam tratamente, dacă aveam nevoie de fizioterapie, masaj, recuperare. Era un serviciu cu normă întreagă, la zece seara deja dormeam. 

A fost campioană europeană, dar s-a lăsat la 18 ani

În 2010, am câștigat prima mea medalie la senioare, de aur, la bârnă. Am câștigat și locul trei cu echipa, tot atunci, la Campionatele Europene de la Birmingham. În 2011, am câștigat locul trei la inividual compus, tot la Campionatul European, la Berlin. 

Pe parcursul carierei de gimnastă am avut foarte multe accidentări și dureri, toate oasele, toate articulațiile m-au durut. Durerile de la coloană, de la mușchii spatelui m-au determinat să iau decizia de a spune 'Stop!'. Eram dezamăgită de fiecare dată când mă accidentam. Urma un concurs important, iar eu îl pierdeam din cauza accidentărilor. Era visul suprem să ajung la Jocurile Olimpice de la Londra, dar s-a întâmplat să mă accidentez la spate și nu am mai putut să merg. 

Imediat după gimnastică, m-am înscris la facultate, am licență de la Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport și am terminat și masterul, Performanță în Sport. Între timp, a venit și băiețelul meu, Marvin. Fix acum 4 ani de zile, am venit la un spectacol la circ și am simțit că aici îmi este locul și aici trebuie să fiu și eu. Am venit la un spectacol, mi-a plăcut foarte mult și simțeam că pot să fac și eu. Mi-era dor de atmosfera asta cu public.  

Pregătirea de la circ, aproape la fel de riguroasă ca în sportul de performanță

Este foarte multă muncă, e aproape ca la gimnastică. Avem antrenamente în fiecare zi, câte patru-cinci ore, plus atenție foarte mare la detalii. Spre exemplu, pentru numărul meu de echilibristică, fac handstand, cam 2 ani de zile m-am pregătit. Ne pregătim în funcție de numărul avut, avem antrenamente diferite, suntem destul de maturi ca să știm fiecare pentru ce lucrează.

Nu avem plase de siguranță, mai există loje de siguranță, dar nu se folosesc în spectacol, doar la antrenamente. Gimnastica este foarte complexă și te poți accidenta oricând. Eu nu lucrez la o înălțime foarte mare și mă bazez pe calitățile mele de gimnastă. Băiețelului meu îi place foarte mult că lucrez la circ, chiar ar vrea să vină în fiecare zi. Ar vrea să lipsească de la grădiniță ca să vină la circ. Și deja începe și el să se antreneze, să-mi arate că face și el anumite figuri. 

Este și antrenoare de gimnastică, la săli private

De gimnastică mi-a fost dor tot timpul. Poate doar atunci, după ce am terminat, în 2012, aveam încă durere în suflet că nu am participat la Jocurile Olimpice. O perioadă nu am vrut să mă mai uit la tv, la competițiile fetelor, sau să merg în sală. Dar, ulterior, odată cu maturitatea, mi-a revenit dorul de gimnastică. Mi-ar fi plăcut să am continuitate, să am puterea să trec peste toate accidentările. Poate să fi avut mai multă ambiție... Am antrenat, cât timp am fost studentă, am colaborat cu diferite cluburi. În prezent, antrenez la săli private, tot gimnastică fac. Dar nu cred că mi-aș lua un angajament atât de mare, să antrenez la nivel de performanță. 

Este și acesta un vis, să ajung la Cirque du Soleil, dar e mai complicat puțin. Având și un copil, ar trebui să părăsesc țara, să fiu mereu pe drumuri. Dar îmi doresc foarte mult, măcar să mă duc să văd un spectacol la Cirque du Soleil. Principalul număr este de echilibristică, stau în mâini. După care am numere de grup, cu colegi care au fost și ei gimnaști și care sunt campioni naționali și internaționali. Avem un număr de bare fixe, care se regăsește și în gimnastică, un număr de piramide, construcții umane, trambulină elastică. Încerc de fiecare dată să mă reinventez, să fac ceva nou, pentru că asta înseamnă circul, nu poți să faci același număr de fiecare dată, tot timpul trebuie să aduci ceva nou, ceva spectaculos. 

Săli mai pline la circ, decât la gimnastică

La noi în țară, la spectacolele de circ e mai multă lume decât la gimnastică. Acum am avut spectacol cu copii, de la grădinițe și școli, și a fost sala plină. Când am intrat în sală, s-au pus luminile și toată sala a început să urle. Foarte frumos, superb. Când auzi copiii că țipă și se bucură, sunt super-încântați, îți dă o super-energie, o stare de bine. Când am spus familiei sau altcuiva că lucrez la circ, prima reacție a fost 'Wow!'. Dar mama mea știe că am dureri foarte mari la spate, că în continuare mă dor toate cele. Mă întreabă cât vreau să mai fac, să mă gândesc și la altceva", a declarat Amelia Racea pentru PRO TV Sport. 

Text - Gabriel Chirea, contributor Sport.ro

Foto - Gabriel Chirea / arhiva personală

Modifică setările cookies
Don’t miss out on our news and updates! Enable push notifications
Get notifications about important news!