HAI, ROMANIA! Medalia de bronz a Romaniei la gimnastica la Jocurile Olimpice din 2008 care revine la Rio din postura de carmaci la 8+1. Povestea unica a Danielei Druncea

Are 25 de ani si deja are o medalie olimpica in vitrina. In anul 2008, Daniela era gimnasta si facea parte din lotul Romaniei deplasat la JO de la Beijing. Romania a obtinut bronzul pe echipe, Daniela fiind atunci rezerva.

Gimnastica a fost prima ei dragoste. Acolo a invatat disciplina, rigurozitatea si munca neincetata.

“Despre gimnastica as avea cu siguranta foarte multe de povestit. Inceputul a fost frumos. Parintii s-au gandit sa-mi faca un program, pe la 4, 5 ani, pentru ca eram foarte energica. Eram foarte energica, pe strada ieseam toata ziua si ma jucam. Acasa nu aveam stare”

“M-am dus pentru prima data in Bucuresti la clubul de gimnastica. Parintii nu aveau timp sa ma duca si antrenoarea ne spunea tot timpul: “Unde stati? O sa vin de fiecare data sa o aduc eu la antrenament, sa nu piarda. La inceput a fost o incurajare pentru mine si parinti." 

“De mica stiam de Nadia. Pentru mine a fost nu neaparat idol, mi-am dorit sa progresez eu, sa ajung cat de departe, dar gandindu-ma ca ea a luat prima nota de 10, o stie tot globul, e tare cunoscuta, pentru mine asta a fost, da, ceva tare frumos si m-am gandit de multe ori la ea.”, povesteste Daniela Druncea.

Un an mai tarziu, dupa Jocurile de la Beijing, Daniela a decis sa se retraga din gimnastica. Avea 19 ani in acel moment si nu credea ca va mai urma un sport de performanta. Apoi s-a reindragostit de canotaj.

“Amintirile placute sunt acelea impreuna cu colegele, cu grupul, acele zile cand mai aveam o dupa-amiaza libera sau cateva ore libere in care ne strangeam si povesteam”

“Am avut si noi momente dificile in general. Si eu, si fiecare gimnasta in parte. Doar ca ne-am asumat. Stiam ca nu e usoara performanta. Auzeam ca in gimnastica nu se mananca foarte mult, ca nu poti sa vorbesti cu parintii oricand. Dupa ce am terminat gimnastica, eram convinsa ca nu o sa mai fac sport de performanta si mie mi-a ramas in minte programul pe care l-am avut, ca la armata. Am zis ca niciodata nu o sa mai accept un program impus. Dar niciodata sa nu spui niciodata si am ajuns din nou sa respect un program si sa il accept cu brio.”

Astazi, Daniela Druncea este carmaciul echipajului de 8+1 al Romaniei care va merge la Rio sa se bata pentru medalii.

“Canotajul a inceput doar cu plimbarile in salupa, pe lac. Mi se parea tare frumos. Dupa ceva timp am vazut ce inseamna sa fii carmaci. In canotaj, eu ca si carmaci am fost si indrumata. E si de preferat sa fii mereu cu colegele din barca”

“Indiferent ca esti la antrenament, la sala de forta, la antrenamentul de pe apa, in timpul liber, e foarte important sa fii cu ele, sa le cunosti tot mai bine.”

“In barca, eu sunt cea care da toate comenzile. Se intampla sa mai si ragusesc. Un carmaci e sportiv pe apa si continua sa fie intre sportiv si antrenor si pe uscat. Rolul acesta e tare important. Fetele trebuie sa fie axate doar pe ce au ele de facut”

“Dupa anul trecut, in care noi nu am reusit sa ne calificam din prima catre Jocurile Olimpice, am auzit dese ori, de 40 de ani nu s-a mai intamplat lucrul asta, voi sunteti primele care nu ati reusit sa va calificati din prima. A fost o presiune pe umerii colegelor. Fiecare sportiv, dupa atatia ani de munca, isi doreste cu siguranta o medalie olimpica. Si cine va calca in satul olimpic isi va dori aurul olimpic”

“Suntem o echipa tanara, suntem la inceput de drum, sunt toate foarte hotarate si unite. Dupa antrenamentele facute cu seriozitate putem sa avem incredere si sa ne gandim ca dupa aceasta editie de Jocurile Olimpice vom fi fericiti. Eu zic ca fiecare sa se uite cu incredere si cu capul sus, putem face si noi ceva. Putem aduce rezultate si putem promite pentru viitorul canotajului” – Daniela Druncea.

DESCOPERA IN SECTIUNEA "HAI, ROMANIA" CELE MAI SPECTACULOASE POVESTI ALE SPORTIVILOR ROMANI DE LA RIO