Cornel Oțelea, singurul handbalist român prezent pe teren la trei dintre cele patru titluri mondiale cucerite de România, a încetat din viață la vârsta de 84 de ani.
Palmaresul lui Cornel Oțelea este unul de-a dreptul fabulos: trei titluri mondiale ca jucător (1961, 1964, 1970) - singurul handbalist român triplu campion mondial, plus medalia de bronz la Campionatul Mondial din 1967, iar ca antrenor încă o medalie de bronz la Campionatul Mondial din 1990. Cu Steaua Bucureşti are două trofee de Cupa Campionilor Europeni câștigate – 1968, ca jucător, și 1977, ca antrenor.
În ultimul an, alți doi campioni mondiali au trecut în neființă, Ștefan Birtalan (decedat pe 27 mai 2024) și Valentin Samungi (decedat pe 15 septembrie 2024).
Steaua, omagiu pentru Cornel Oțelea
”Ne-a părăsit Cornel Oțelea, cel mai medaliat handbalist român din istorie!
O zi tristă pentru sportul românesc și stelist. Cornel Oțelea, singurul handbalist român care a câștigat de trei ori titlul mondial, s-a stins din viață la vârsta de 84 de ani. A contribuit la succesul echipei naționale la turneele finale de la Dortmund 1961, Praga 1964 și Paris 1970.
A câștigat, de asemenea, Cupa Campionilor Europeni atât din postura de sportiv, în anul 1968, cât și din cea de antrenor, în 1977. Este considerat, de mulți, drept cel mai valoros handbalist pe care l-a avut România. Cornel Oțelea a îmbrăcat de 92 de ori tricoul echipei naționale pentru care a marcat 147 goluri.
Între 1983-1984, iar apoi între 1991-1997, Cornel Oțelea a fost comandantul Clubului Steaua București. Tot el a fost primul handbalist avansat la gradul de general.
Nea Cornel va rămâne pentru totdeauna scris în cartea de aur a sportului românesc drept un uriaș sportiv, un mare antrenor, dar și unul dintre cei mai valoroși conducători. Clubul Steaua transmite condoleanțe familiei îndoliate! Dumnezeu să-l odihnesacă în pace!”, a transmis clubul Steaua București în această dimineață.
Cornel Oțelea, la împlinirea vârstei de 80 de ani
”Sunt bine, mă îngrijesc prin efortul comun al meu şi al celor dragi. Fac mişcare zilnic, aşa cum mi-a prescris medicul cardiolog de câţiva ani. Mă plimb 6-7 kilometri zilnic, dar plimbare, adică acea plimbare în care admiri o arhitectură, oamenii, te bucuri de ce e în jurul tău. Nu mai face lumea aşa zilele astea.
Vara trecută eram cu Rodica, soţia mea, la Predeal, ne plimbam. În vacanţă, că tot în vacanţă sunt din anul 2000, de când m-am pensionat. Am trecut prin faţa unei braserii centrale, o braserie de pe vremuri, drăguţă, iar la o masă, doi tineri – un băiat şi o fată. Erau cu capul în jos, mi-au atras atenţia, nu înţelegeam de ce sunt faţă în faţă şi se uitau în jos, nu unul la altul. Se uitau la telefoane. Am stat cu Rodica de mână cam un minut şi jumătate şi i-am urmărit, dar nu au ridicat capul. Am oftat şi am plecat.
Mă bucur că nu am prins această perioadă şi cum au ajuns oamenii. Sigur că mă vor contrazice tinerii, că acesta e progresul, că nu se poate fără el, aşa o fi. Dar eu cred că trebuie să fim cu capul sus, să putem admira ce e în jurul nostru, mai ales o fată frumoasă, când stai cu ea la masă”, declara Cornel Oțelea la împlinirea vârstei de 80 de ani, într-un interviu pentru news.ro.
”Mi-e dor de handbal”
Când campionii mondiali din mai multe generaţii s-au întâlnit la sărbătorirea a 50 de ani de la al treilea titlu şi au depănat amintiri, s-au bucurat să fie împreună, ca de fiecare dată:
”Am fost colegi din diferite generaţii. Am încercat să dăm culoare evenimentului, să ne amintim de când eram băieţii care luptau pentru medalii mondiale şi olimpice. Din păcate, pe mulţi colegi i-am pierdut. Din delegaţia de la primul titlu mondial mai sunt în viaţă patru. Din 15. Am fost puţini la aniversare, dar ne-am bucurat să fim împreună, să-i pomenim pe cei care au plecat. Noi am fost prieteni întotdeauna. Adversari eram la meciuri cu echipele de club, Steaua – Dinamo, Steaua – Timişoara, Dinamo – Universitatea Cluj, dar atât! La naţională eram prieteni şi luptam toţi pentru România.
Mi-e dor de handbal. Uneori mai merg şi la sală, la meciuri, dar, din păcate, acum aud atâtea înjurături de mamă şi de tată, nu am auzit în toată viaţa atâtea câte sunt acum la un singur meci. Refuz să particip la aşa ceva. Şi atunci mai bine mă uit la TV sau citesc despre ce se mai întâmplă. Handbalul pe care îl ştiu eu, pe care îl iubesc, nu este aşa. Şi nici fanii sau oamenii din acest sport”, mai declara în 2020 marele campion Cornel Oţelea.
