Alexandru Dedu, interviu cu cărțile pe față. "Cum vedeți lupta cu Voina, Din și Gavrilă?" Răspunsul a venit rapid. Alegerile la FRH au loc pe 28 aprilie
Handbal
La alegerile pentru preşedinţia Federaţiei Române de Handbal şi-au depus dosarele patru candidaţi: Alexandru Dedu, Constantin Din, Maximilian Gavrilă şi Bogdan Voina. Adunarea Generală de alegeri a Federaţiei Române de Handbal este programată la 28 aprilie, de la ora 11:00, la Hotel Marriott din Capitală
Preşedintele în exerciţiu al Federaţiei Române de Handbal, Alexandru Dedu, a afirmat, într-un interviu pentru Agerpres, că, indiferent de rezultatul alegerilor la şefia FRH din 28 aprilie, la care candidează pentru obţinerea celui de-al treilea mandat consecutiv, se va considera victorios.
În urmă cu patru ani, după câştigarea celui de-al doilea mandat, a fost dezamăgit că s-a impus în faţa Narcisei Lecuşanu cu doar un singur vot. Acum afirmă că este favorit în lupta în patru care se va da pe 28 aprilie la Hotel Marriott, având de partea sa experienţa: "Acum, având un pic de experienţă, cred că sunt favorit, dar, indiferent de ce se va întâmpla, şi o spun cu toată liniştea, indiferent de rezultatul de la alegeri, eu voi fi victorios".
De ce se consideră dinainte victorios, indiferent de rezultat? "Pentru că eu am dat totul handbalului. Cei care mă cunosc ca jucător şi acum ca preşedinte ştiu că mi-am neglijat viaţa personală şi familia, şi munca, pe care eu am depus-o cu frumoasă echipă care a început să se contureze la federaţie, o să se vadă în timp", a fost răspunsul lui Dedu.
Despre "războiul" cu foştii handbalişti, care îl acuză că nu le permite să ia cuvântul la Adunarea Generală a Federaţiei Române de Handbal, Dedu spune că este o poveste veche, începută chiar din prima zi a primului său mandat, fiind contestat vehement, de fiecare dată. "De ce? Atât timp cât băiatul unuia dintre ei candidează la funcţia de preşedinte, doar nu or ţine cu mine", a spus Dedu, făcând referire la contracandidatul său, Bogdan Voina, fiul fostului campion mondial Radu Voina. Este convins că "acest circ" nu face bine handbalului românesc, precizând că şi-ar fi dorit stingerea diferendelor "pe plan intern".
Întrebat cum anticipează că va fi lupta pentru câştigarea preşedinţiei Federaţiei Române de Handbal, Alexandru Dedu a afirmat că din punctul său de vedere nu este o luptă, alegătorii putând face o comparaţie între declaraţii şi fapte. "Eu nu lupt. Este doar un mesaj pe care l-am transmis permanent, să dai din gură este al naibii de uşor, este cel mai uşor", a afirmat Dedu.
El a enumerat părţile pozitive ale celor două mandate ale sale ca preşedinte al Federaţiei Române de Handbal, reamintind planul din urmă cu opt ani, când a câştigat pentru prima oară şefia FRH.
Alexandru Dedu s-a declarat optimist în ceea ce priveşte progresul echipelor naţionale în următoarea perioadă, fiind convins că handbalul nu mai are cum să regreseze, comunităţile locale dorind să obţină rezultate din ce în ce mai bune. El a evidenţiat şi anumite părţi negative ale întregului sport românesc, precizând că, în condiţiile actuale, anumiţi conducători de federaţii, fără a-i nominaliza, ar merita să li se ridice statui.
Referitor la cei opt ani de preşedinţie a FRH, Alexandru Dedu a afirmat că toate schimbările pe care le-a propus, iniţial au fost respinse şi "comentate" de către contestatarii săi. El a precizat că rezultatele măsurilor sale se vor vedea în perioada în care nu se va mai afla la conducerea federaţiei, considerând că este un "preşedinte de sacrificiu".
Redăm mai jos interviul acordat de Alexandru Dedu agenției Agerpres
Care consideraţi că sunt plusurile celor două mandate ale dumneavoastră?
Tot ceea ce s-a făcut, clar, cu ajutorul echipei şi al consiliilor de administraţie, s-a făcut în baza unei gândiri şi a unei strategii foarte clare. Aşa cum am mai spus, am încercat să fac precum ţări ca Franţa, Spania, Germania, Portugalia, în urmă cu 35 de ani, 20 de ani. Unele mai devreme, altele mai târziu. În planul cu care am plecat la drum au fost trei obiective majore: 1 - transformarea handbalului în fenomen social. Să fie prezent cât se poate de mult pe parcursul unui an în spaţiul public, să fie vorbit, văzut, dorit. Lucru care se întâmplă.
Al doilea lucru, crearea unor produse delimitate şi foarte clar vizibile, marketate, în interiorul handbalului, pentru că în urmă cu ceva ani handbalul era un tot. În momentul de faţă avem produse de sine stătătoare, cum ar fi ligile naţionale, Liga Zimbrilor, Liga Florilor, cum ar fi fiecare echipă naţională în parte, Cupa României, Supercupa României. Şi să nu uităm că în urmă cu opt ani un jucător avea 22 de meciuri pe sezon, în condiţiile în care un oponent cu care se bătea la echipa naţională avea 50-60 de meciuri. Şi acest lucru s-a întâmplat. Avem nişte produse foarte clar definite, produse premium pe piaţa sportului din România. Pot să spun că după fotbal, ca vizibilitate, suntem pe locul doi şi mi-am dorit foarte mult ca aceste campionate, aceste produse premium, să fie de foarte bună calitate şi cu prezenţă masivă în cupele europene, lucru care iarăşi se întâmplă. Ultimul mare obiectiv, şi care în aceste ţări pe care le-am enumerat a apărut după ceva timp, două, trei, poate chiar şi patru cicluri olimpice, este consolidarea rezultatelor echipelor naţionale şi previzibilitatea rezultatelor.
Dacă ne uităm un pic în urmă, în istoria ultimilor 40 de ani ai handbalului masculin şi feminin din România, vedem că avem rezultate meritorii, dar rezultatele sunt sinusoidale. Niciodată nu sunt predictibile, se întâmplă. Ţările pe care le-am enumerat mai devreme pot spune cu mare marjă de siguranţă că se duc în primele cinci, sau că se duc în primele opt, sau că se duc în primele trei, an de an. Asta înseamnă să ai predictibilitate în rezultate şi ceea ce eu încerc să fac este să creez cadrul ca în următorii patru ani să ştim: mă duc la Campionatul European feminin şi iau locul 8 cel puţin, sau mă calific cu echipa naţională de băieţi. Urmând ca în timp, şi nu cred că foarte departe, eu cred că în opt-zece ani România o să devină o putere în handbal. Pentru că avem ce ne trebuie, eşafodul este creat. Am mari dubii că handbalul mai are vreo şansă să o ia înapoi, fiindcă este o dorinţă vizibilă la nivelul comunităţilor să performeze în handbalul intern şi internaţional.
Spuneţi-mi, vă rog, la capitolul minusuri, ce aţi nominaliza? Ce v-aţi propus să faceţi în aceşti opt ani şi nu v-a ieşit?
Eu când am venit preşedinte, am fost şocat. Am fost şocat, fiindcă eu am crezut că vin într-o instituţie sănătoasă, într-o instituţie aşezată, în care eu, Alexandru Dedu, îmi pun planurile în aplicare. Lucrurile au fost departe de a fi aşa, şi nu era doar Federaţia Română de Handbal în situaţia asta, era sportul în general. Dificultăţile sunt majore în sportul românesc, din toate punctele de vedere şi şi mă duc aici la partea materială, la finanţare, la pregătirea tuturor celor care lucrează în sport, de la antrenori până la oameni de pe partea administrativă, sunt probleme majore. Şi o spun cu toată puterea cu care pot să o spun, sunt câţiva preşedinţi de federaţie şi conducători ai sportului în momentul de faţă care merită statui.
Daţi-mi câteva exemple.
Nu vreau să dau exemple, pentru că cei care despre care vorbesc se ştiu şi cei care pot într-adevăr să fie obiectivi ştiu şi ei. Lucrurile nu stau deloc aşa, iar sistemul are o reticenţă la schimbări şi o suficienţă majoră, iar schimbările pe care le-au introdus au fost tot timpul la limita suportabilităţii.
În sensul în care au fost foarte dure sau considerate a fi foarte dure?
Păi hai să facem un remember şi să vedem că tot ceea ce am făcut a fost comentat şi răscomentat în toate felurile. Până şi Liga Zimbrilor, Liga Florilor, care au devenit o obişnuinţă de a fi rostite, au trezit tone de pagini scrise şi ca asta multe alte lucruri. Rezultatele se vor vedea peste nişte ani, când eu nu voi mai fi preşedinte, lucru pe care eu l-am spus atunci când am fost ales prima oară. Eu am spus că voi fi un preşedinte de sacrificiu, nu am nicio problemă cu chestia asta. Îmi asum şi o duc mai departe.
Spuneţi-mi, vă rog, care sunt mesajele cu care veţi veni pe 28 aprilie în faţa alegătorilor?
Planurile vi le-am spus, main point-ul va fi consolidarea echipelor naţionale, pe toate pârghiile propuse, pe urmă ca o consecinţă trebuie să facem centrele de juniori, cele opt centre de juniori trebuie să le facem să lucreze la cel mai mare potenţial posibil, şi al treilea punct, prin diferite metode, cum ar fi încercarea de introducere a VAR-ului sau stimularea prin bareme mai mari, dar şi pedepse mai mari sau suspendări mai mari, în caz de arbitraj prost, să facem în aşa fel încât arbitrajul să devină cu o secundă mai bun. Cam astea ar fi punctele principale. Mie îmi este foarte uşor să spun puncte principale, fiindcă sunt o tonă de puncte mici, dar care sunt proiecte în desfăşurare, nu trebuie decât să le ducem mai departe.
Cum vedeţi lupta cu Din, Voina şi Gavrilă la alegerile acestea?
Eu nu lupt. Eu nu lupt. Este doar un mesaj pe care l-am transmis permanent, să dai din gură este al naibii de uşor, este cel mai uşor. Cred că oamenii ar trebui să ia şi să scaneze nu ceea ce se vorbeşte, ci ceea ce s-a făcut în viaţă, şi pe urmă să pună pe o foaie de hârtie în stânga valorile lor, ale fiecărui alegător în parte şi valorile pe care le vede la candidaţi. Şi s-ar putea că răspunsul să nu fie atât de greu.
Cum comentaţi acuzele din ultima vreme venite dinspre foştii mari handbalişti, care pare că s-au întors împotriva dumneavoastră?
Ah, nu s-au întors împotriva mea, au fost tot timpul. Ei au fost tot timpul şi mă contestă din prima zi a preşedinţiei mele, când nu făcusem nimic, doar plăteam datorii lăsate în federaţie. De atunci mă contestă şi continuă să mă conteste, nu este o noutate.
De ce credeţi că au fost tot timpul împotriva dumneavoastră?
De ce? Atât timp cât băiatul unuia dintre ei candidează la funcţia de preşedinte, doar nu or ţine cu mine...
Am înţeles, deci consideraţi că este o luptă electorală?
Nu neapărat. Încă o dată, dacă dânşii ar fi avut o atitudine cel puţin neutră acum opt ani de zile, şi, pe parcurs, văzând că nu le place ceva ar fi fost critici, aş fi înţeles, dar din moment ce tu dai cu pietre din prima zi de preşedinţie, a devenit o obişnuinţă. Iar faptul că eu nu răspund şi nu am răspuns, nu înseamnă că nu am argumente sau nu am ce să spun. Ideea este că acest circ nu face bine handbalului românesc şi dacă lor le-ar păsa într-adevăr de handbal românesc ar încerca să rezolvăm problemele intern, aşa cum este frumos.
Să ne întoarcem la alegeri. Acum patru ani câştigaţi la un vot distanţă de Narcisa Lecuşanu, cum vă aşteptaţi să fie acum?
Să nu uităm că atunci puteam să nu intru în turul doi, la un vot. Eu am avut 99 de voturi în turul întâi şi îmi trebuia 100 să câştig. La fel, am câştigat la un vot. Nu pot să spun că a fost greu, dificil, dar pentru mine a fost un şoc. Am fost foarte dezamăgit. Acum, având un pic de experienţă, cred că sunt favorit, dar, indiferent de ce se va întâmpla, şi o spun cu toată liniştea, indiferent de rezultatul de la alegeri, eu voi fi victorios.
Dezvoltaţi un pic ideea, vă rog.
Pentru că eu am dat totul handbalului. Cei care mă cunosc ca jucător şi acum ca preşedinte ştiu că mi-am neglijat viaţa personală şi familia şi munca, pe care eu am depus-o cu frumoasă echipă care a început să se contureze la federaţie, o să se vadă în timp.
Consideraţi că handbalul românesc este în regres în ultimul timp? Şi mă refer la ratarea calificării la JO a echipei feminine, la masculin nu ne-am calificat la turnee finale. Ce măsuri consideraţi că se impun pentru redresarea handbalului, în cazul în care consideraţi că este într-un regres?
Pentru rezultate previzibile şi constante în viitor trebuie să creştem organic, pe o bază solidă dacă se poate, încercând să nu fim foarte deştepţi şi să ne uităm ce au făcut alţii. Faptul că nu sunt rezultate la băieţi... Eu fac parte din ultima generaţie care a fost la campionatele europene, vorbim de 1996. De atunci, de vreo 30 de ani ne-am calificat de două ori la Campionatul Mondial dacă nu mă înşel. Despre ce rezultate vorbim? Pe urmă, dacă vorbim despre rezultate contradictorii, nu cred că a existat un eşec mai mare decât să fii vicecampion mondial şi să nu te califici la europene în 2006. Cu o super-generaţie. Haideţi un pic să ne uităm la nişte realităţi. Ce se putea face în sportul românesc în 2006, cum arată sportul românesc în întregimea lui în 2022? Sunt nişte realităţi pe care nu le putem nega.
Campionatul feminin intern este unul dintre cele mai puternice din Europa. Cu toate astea, naţională a ratat calificarea la Jocurile Olimpice. Credeţi că e posibil ca una dintre probleme să o constituie jucătoarele străine legitimate la cluburile româneşti?
Este acelaşi gen de legendă urbană care se lansează mai ales în perioada alegerilor. Jucătoarele străine îşi au rolul lor, aduc un plus în toate sensurile. Federaţia şi ceea ce eu am propus în aceşti opt ani a fost ca în campionat, atât la băieţi, cât şi la fete, să intre cele şi cei mai buni. Sunt criterii valorice şi criterii financiare care te obligă să te gândeşti de multe ori înainte să aduci. În acelaşi timp, am avut şi o politică paralelă de stimulare a tinerilor români, să facă pasul către liga naţională, Under 21, Under 23, o să pară şi Under 25. Opt centre deschise, sunt lucruri care necesită timp. Dacă noi ne uităm la fete şi la băieţi, la cei care se bat să câştige cupele europene, o să vedem că peste tot este la fel. Sunt multinaţionale, asta nu înseamnă că ţările de unde provin nu au rezultate la nivel mondial. Fiindcă meciurile de cupele europene, împreună cu meciurile la vârf din fiecare campionat sunt cele mai bune antrenamente pentru echipa naţională. Iar chestia legată de tineri şi de pătrunderea lor, a juniorilor în liga naţională, la fel, este o legendă urbană. Am făcut un studiu în urmă cu câţiva ani, tocmai pentru a mă lămuri şi eu, pentru că se discută foarte mult. Şi ghici ce? Studiul, făcut din 1990 până în urmă cu trei-patru ani, arată că numărul tinerilor care pătrund în liga superioară este acelaşi, variază foarte puţin. Deci, în 1990, când nu aveam străini, numărul juniorilor care ajungeau la seniori era la fel ca acum.
- Alexandru Dedu, 50 de ani, a fost component al echipei naţionale de handbal a României, care a ocupat locul opt la Jocurile Olimpice de la Barcelona, în 1992. El a fost prezent cu echipa naţională şi la campionatele mondiale şi europene, fiind, câştigător de trei ori al Ligii Campionilor EHF şi de două ori al Supercupei Europei. Dedu a evoluat la cluburi de top precum FC Barcelona, Wuppertal sau Porto, având 232 de prezenţe în echipa naţională.
- Din 10 februarie 2014, Dedu ocupă funcţia de preşedinte al Federaţiei Române de Handbal, pe 28 aprilie candidând pentru cel de-al treilea său mandat.
La alegerile pentru preşedinţia Federaţiei Române de Handbal şi-au depus dosarele patru candidaţi: Alexandru Dedu, Constantin Din, Maximilian Gavrilă şi Bogdan Voina. Adunarea Generală de alegeri a Federaţiei Române de Handbal este programată la 28 aprilie, de la ora 11:00, la Hotel Marriott din Capitală. În cadrul acesteia cei 245 de membri afiliaţi vor alege preşedintele, vicepreşedintele şi membrii Consiliului de Administraţie.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
