România s-a calificat la Campionatul Mondial de handbal feminin din 2025, dar Gheorghe Tadici nu e deloc impresionat de prestația „tricolorelor” în dubla cu Italia.
Naționala de handbal feminin a trecut fără emoții de Italia în play-off-ul pentru Campionatul Mondial (PRO ARENA și VOYO), cu scorurile de 30-21 și 31-17. Totuși, reputatul antrenor a fost dezamăgit de nivelul jocului și a criticat atitudinea unor jucătoare.
Tehnicianul în vârstă de 73 de ani consideră că handbalul feminin românesc a pierdut din pretenții. Pentru Sport.ro, Tadici a avertizat că viitorul nu arată bine, din cauza lipsei de performanță la nivel de junioare și tineret.
Interviu cu Gheorghe Tadici: „E momentul ca România să formeze o echipă competitivă pentru titlul olimpic”
Cum vi s-a părut meciul?
Am urmărit ambele meciuri, dar le-am analizat din perspectiva handbalului, cu accent pe componenta echipei și pe viitorul handbalului feminin în vederea Olimpiadei din 2028.
Din punct de vedere sportiv, meciul nu m-a mulțumit deloc. Nici prima repriză din Italia, nici cea de aici nu au fost la nivelul așteptat. Nu îți poți permite să intri în jocul unei echipe de nivelul patru mondial. Echipa Italiei nu s-a calificat niciodată la un turneu final și probabil nici nu o va face în următorii ani. Deși se spune că se lucrează pentru a ajunge la nivelul băieților, nu văd și nici nu cred că e posibil.
Câteva idei despre meci?
Nu m-a impresionat. M-a deranjat faptul că jucătoarele tinere în care se pun multe speranțe, ar fi Stoica, de exemplu, nu își respectă statutul, nici ca membre ale lotului național, nici din perspectiva contractelor la nivel de club. Desigur, cineva ar putea spune că nu e treaba mea, dar eu vorbesc din prisma a ce înseamnă echipa națională.
Nu este singurul caz. Mai sunt cel puțin 5-6 jucătoare care par să își dorească să își construiască o imagine prin echipa națională doar prin echipamentul pe care îl poartă, nu prin respectul față de handbalul de performanță.
Așadar, stăm acum să vedem dacă vom avea noroc la tragerea la sorți. După aceea, vom afla dacă trebuie să ne scuzăm sau nu.
"La nivel de junioare suntem chiar jos"
Handbalul feminin românesc a avut mereu pretenții de a fi între primele 4 sau 6 echipe, dar acum, după spusele oficialilor, un loc 8-10 ar fi o bucurie. Pentru mine, acest lucru nu e suficient. Ar fi doar un pas înainte față de ultimii cinci ani. Să vedem ce urmează, dar perspectivele, uitându-mă la tineret, nu sunt prea optimiste. Dimpotrivă, sunt destul de sumbre.
Polonia ne-a învins la Plopeni, la Bistrița, atât la tineret, cât și la junioare. La nivel de junioare suntem chiar jos. Junioarele și tineretul sunt anticamera echipei naționale de senioare. O mare parte din echipa de ieri este formată din astfel de jucătoare.
La contracte din bani publici și bugete, la anumite cluburi, în detrimentul comunităților locale, suntem pe primul loc în Europa și în lume! La handbal, însă, suntem pe locurile 11-13, aceasta fiind media ultimilor 5 ani. Vorbesc cu argumente, nu cu poezii sau sloganuri.
Să sperăm că se va elabora în sfârșit o strategie pe termen scurt și mediu pentru a redresa situația, pentru că nu mai e mult până vom ajunge la nivelul băieților și la fete.
Pe ce jucătoare din lotul actual le cunoașteți cel mai bine?
Le cunosc pe toate, nu se pune problema. Pe unele le-am și antrenat.
Liderul?
Desigur, liderul rămâne Ostase, dar nu la nivelul pe care mi l-aș dori.
Ce pretenții aveți de la lider?
Ostase, Bazaliu, Gogîrlă, Stoica au ales contracte "călduțe" în detrimentul performanței, exact în perioada în care ar fi trebuit să joace. În 3-4-5 ani, nu știu dacă au adunat, cu excepția lui Ostase, 300-400 de minute de joc. Ostase a început să joace la Bistrița și la Slatina, dar celelalte au un timp de joc extrem de redus. E prea puțin pentru a progresa.
Din cauza banilor mulți și a confortului, performanța este scăzută.
"E momentul să formeze o echipă competitivă pentru titlul olimpic"
Un sfat pentru Florentin Pera?
Pe Pera l-am avut alături timp de 12 ani, de când l-am luat antrenor secund la echipa de junioare, împreună cu domnul Burcea. Atunci am primit multe critici, pentru că nici el, nici Burcea nu trecuseră prin filiera de antrenori de lot, nici la junioare, nici la tineret. E un minus care se simte și acum.
L-am susținut timp de 12 ani, inclusiv în ultimii doi ani și jumătate, de când a fost numit de consiliul de administrație, din care fac parte de câteva decenii.
Îmi pare rău pentru rezultatele obținute până acum. Cred că, la a treia participare la un turneu final, ar trebui să arate ceva concret. A acumulat experiență, nu mai poate invoca lipsa ei.
E momentul să formeze o echipă competitivă pentru titlul olimpic – o echipă care să obțină rezultate, care să intre cel puțin în top 8 la Mondialele și Europeanul de anul viitor.
Doar așa va putea gândi cu argumente la posibilitatea ca, în 2027, la Campionatul Mondial, să ajungem în grupele preolimpice. Căci direct la Olimpiadă nu știu dacă mai avem forța să ne calificăm.
