INTERVIU Motivul pentru care una dintre cele mai frumoase handbaliste românce vine la antrenament cu metroul
Handbal
Alexandra Prodan (25 ani) este originară din Brașov și a fost legitimată la CSȘ Dinamo Brașov (juniorat), Centrul Național Olimpic de Excelență Rm. Vâlcea (4 ani / juniorat, Divizia A), CS Universitatea Cluj-Napoca (6 ani), Măgura Cisnădie (un sezon), iar în ultimul an a evoluat la CSU Știința București, în prima ligă de handbal feminin.
Portărița face parte din generația care a câștigat titlul de campioană mondială U18, în august 2014, fiind în lot fără să evolueze la competiția găzduită de Strumița şi Ohrid (Macedonia de Nord), unde fetele lui Aurelian Roșca au învins în finală Germania (32-21). În urmă cu trei ani, handbalista aflată acum sub contract cu Știința București a fost inclusă de Sport.ro în top 10 cele mai frumoase handbaliste din Liga Florilor.
"A fost un sezon greu, având în vedere că sunt echipe foarte puternice în campionat. Lotul nostru a fost format în acest sezon, majoritatea suntem jucătoare noi. Nu avem omogenitate. Pentru mine, personal, a fost un an bun. Însă, îmi doream să nu mă mulțumesc doar cu prestațiile mele individuale, voiam să reușim prestații colective bune și să avem rezultate.
E greu să construiești o echipă într-un an de zile, mai ales la cât de puternic este campionatul. Să se termine sezonul și voi ști și ce voi face în viitor. Am avut și alte oferte, dar mi-a plăcut proiectul, faptul că Știința este o echipă cu multe jucătoare tinere. A fost normal să aleg o echipă unde să am mai multe șanse să joc.
Bucureștiul pot să îl compar cu Clujul, pentru că acolo am stat 6 ani de zile. Dar este foarte diferit, aici oamenii sunt mult mai agitați. Mai merg și cu mașina, dar prefer să mă deplasez cu metroul. Bucureștenii sunt într-o continuă grabă, nu știu unde se grăbesc. Pe lângă București, la Cisnădie și la Brașov parcă ești la pensiune, în vacanță. Cred că mi-am schimbat și eu puțin modul de a conduce mașina, sunt un pic mai agresivă acum. Mă mulez pe ce se întâmplă în traficul din oraș.
Îmi doresc să joc handbal, până nu o să mai pot. La portari, se spune că ajung în vârful de formă după 28 de ani. Iubesc handbalul și abia în ultimii trei ani, de când am început să joc mai mult, am început să simt ce înseamnă cu adevărat acest sport.
Din generația care a ieșit campioană mondială, în 2014, pot fi numărate pe degete fetele care evoluează la echipe ce se bat la titlu sau la cupele europene. Cred că acea generație trebuia să fie mult mai ajutată. Jucătoarele străine de valoare au crescut nivelul Ligii Naționale, dar acesta este reversul medaliei. Jucătoarele tinere ajung să joace la echipe nou-promovate și imediat retrogradate, ori în divizia secundă.
E păcat, pentru că sunt jucătoare românce extraordinar de talentate, doar că nu sunt băgate în seamă. Lumea nu mai are răbdare cu ele să le crească, să vadă ce potențial au, toată lumea vrea rezultate imediate. Cum a fost la mine, în poartă, nu mai au răbdare să te învețe toate secretele postului, toți vor să fii o jucătoare completă imediat ce ai ajuns la echipa de senioare.
Ca hobby, îmi plac plimbările. Am o cățelușă, îmi petrec foarte mult timp cu ea. Îmi place să citesc, să mă uit la filme. Activități normale, nu pescuitul sau... De fapt, îmi place și pescuitul, dar să nu stau foarte mult. Tatăl meu este pasionat de pescuit și am fost cu el, însă pentru mine este prea static.
Nu știu dacă este un avantaj sau un dezavantaj că lumea mă consideră o sportivă frumoasă. În handbal, din punctul meu de vedere, nu prea contează asta. Poți să fii cea mai frumoasă, dacă nu faci ce trebuie pe teren, nu mai contează. Frumusețea e în ochii privitorilor. Eu mulțumesc și mă simt flatată că am fost introdusă în acel top, dar aș vrea să fiu considerată în primul rând o handbalistă valoroasă", a declarat Alexandra pentru Sport.ro.
Text și foto - Gabriel Chirea, contributor Sport.ro
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
