Romancele au talent! Patru motive pentru care nationala a spulberat Danemarca si viseaza la o MEDALIE la Rio

Fotograful Marius Ionescu a urmarit mii de meciuri de handball. A urmarit pe viu nationala in China, Brazilia, Danemarca, Norvegia, Serbia sau Ungaria. Astfel ca atunci cand scrie ca “nu am vazut vreodata sa avem un atac positional asa bun ca in meciul asta”, parerea este una avizata. Iar cand in primele 15 minute ale meciului, procentajul de reusita al atacurilor este 92%, adevarul este “crystal clear”, cum spun americanii. Pentru ca niciodata nationala nu s-a achitat atat de bine de sarcini si, mai ales, nu a tinut un nivel atat de ridicat pe parcursul tuturor celor 60 de minute ale unui meci. Victoria cu 32-25 in fata Danemarcei, chiar la Aarhus, e “the beginning of a beautiful friendship”. In aceste conditii, nationala nu doar ca ar trebui sa se califice fara emotii la Rio. Ci ar trebui sa reprioritizeze: obiectivul e clar o medalie. Motivele sunt clare.

The best of the best, inconjurata de valori

In primul rand, Romania are cea mai buna handbalista din lume in lot. Iar daca cu Mariana Tirca sau Carmen Amariei am gresit, situatia e cu totul alta acum. Langa Neagu se formeaza incet, dar sigur, o adevarata echipa. Dupa propriile spuse, Cristina e obosita si are probleme fizice. S-a vazut si in procentajul de azi, unul slab la aruncare, 4 goluri din 12 aruncari, dar si in meciurile lui Buducnost, unde media de goluri pe meci a scazut in precedentele partide, din finalul grupei principale. Insa ce s-a pierdut pe o parte, s-a castigat pe alta. Din era lui Tadici, in perioada 2005-2010, Romania nu a avut un joc cu pivotul atat de eficient, de imprevizibil si de imposibil de oprit. Atunci, Manea era doar rezerva lui Galca, acum a devenit principala gura de foc in prima repriza. Insa nimic nu s-ar fi putut realiza fara tehnica, inteligenta si forta Cristinei Neagu. 

Din „tunarul” de la 9 metri, Neagu s-a transformat intr-un point guard, un conducator de joc din NBA. Practic, dualitatea Cristinei o aduce langa Stephen Curry, starul momentului in NBA. Aruncarile puternice – casca Sandrei Toft e „opera” lui Neagu de la Mondialul din decembrie – au pus in garda defensiva daneza, care a facut „double team” la interul stanga. Asteptandu-se la asta, Romania a exersat de sute de ori jocul cu pivotul, iar Manea nu a dezamagit nicio secunda. Libera pe semicerc, pivotul a fructificat faza cu faza, fiind coloana vertebrala a cresterii diferentei in prima repriza.

Progresul Elizei Buceschi, gura de oxigen a nationalei

Daca jocul cu pivotul a functionat fabulos, un merit important pentru victorie il are si Eliza Buceschi. Transferata in vara trecuta de Thuringer, Eliza s-a maturizat in ultima perioada si a devenit un centru capabil sa si marcheze. Nu doar de la 7 metri, ci prin patrunderi abile, care rup coloana adversarelor si destabilizeaza defensiva adversa. Brusc, Buceschi incepe sa confirme si sa ajute la o tranzitie normala, luandu-i locul in centrul atacului Aureliei Bradeanu, care a fost „exilata” in dreapta, in lipsa unui inter de mana stanga.  Inteligenta in joc, increderea in sine si abilitatea de a evolua cu o durere sacaietoare la glezna au facut-o pe Buceschi un „must have” in nationala Romaniei si, de ce nu, o tinta importanta pentru CSM Bucuresti in vederea unei repatrieri. Totodata, ultimele luni au adus o crestere impresionanta in viteza a atacului Romaniei, blocajele inexplicabile din era Tadici fiind sterse cu buretele. Minusul e evident, lipsa experientei in aparare, din cauza caruia Ryde a fost nevoit sa schimbe pe faza defensiva.  Dar cele zece goluri marcate au fost arhisuficiente pentru a da uitarii aceste probleme.

Antrenorul lucrului bine facut

Nu in ultimul rand, marele merit este si al lui Tomas Ryde. Incoltit de multi, criticat inclusiv de autorul acestui articol la inceputul Mondialului din decembrie 2015, suedezul a aplicat perfect postulatele handbalului scandinav. Spre exemplu, fosta sa echipa, Viborg, nu a fost niciodata un club care sa calce totul in picioare. In mandatul succesorului lui Ryde, Jakob Vestergaard, danezii au castigat Liga Campionilor in 2010 dupa ce au spulberat in finala Oltchimul, avand o echipa stelara, cu surorile Lunde, Bojana Popovici, Rikke Skov sau Cristina Varzaru. Putini isi amintesc, insa, ca Viborg pierduse pe terenul Oltchimului in grupe. Aici intervine tactica. Echipa e programata sa atinga punctul maxim exact in momentele importante. La Mondial, dupa trei infrangeri in grupe, au urmat meciuri senzationale cu Brazilia, Danemarca, Norvegia sau Polonia. Aici, la turneul preolimpic, cel mai important meci era cel de debut, contra Danemarcei. Iar diferenta s-a facut inca din start. Un start lansat, calculat perfect de nationala noastra, care a pacalit sistematic adversara prin pase cu pivotul sau succesive care au dus mingea in extrema, puncte considerate problematicepentru nationala noastra. Asadar, e si meritul unui tehnician strain, care tace si face, nu intra in clinciuri si, desi a fost ironizat, si-a expus parerea pe teren.

Dorinta de revansa: catalizatorul victoriei cu Danemarca

Nimic nu s-ar fi putut realiza, insa, fara dorinta arzatoare de reusita a fetelor. Declicul a fost la Mondialul din Danemarca, de unde a aparut si permanenta incurajare „Pentru cine jucam noi? Pentru noi!”. Descatusarea de vineri seara e produsul unei frustrari cu care Romania trebuie sa traiasca permanent, un complex de inferioritate pe care nu reusim sa il invingem. Dupa ce a terminat pe 3 la Mondial, Romania ar fi trebuit sa organizeze acest turneu preolimpic. Imaginati-va doar sala din Cluj, arhiplina, cu 7500 de fani gata sa plece fara voce pentru nationala noastra. Doar ca IHF, Federatia internationala, a ales ca acest turneu sa fie mutat in Danemarca pentru o vizibilitate mai buna si o reteta financiara mai profitabila. Rezultatul?  O sala de 4000 de locuri care nu s-a umplut si un esec rasunator al gazdelor inca dela primul meci. Motivatia fetelor noastre a fost clara: „daca putem sa le batem la 13 goluri, la 13 le batem”, a spus Cristina Neagu la ultimul timeout. Nu au fost decat 7 goluri. Dar mesajul a fost clar. Suntem aici si nu mai cedam niciun metru. Iar tinta e clara: medalia olimpica. De aur? De ce nu? 25-20-ul cu Norvegia de la Cluj, de acum o saptamana, e un barometru bun. Keep walking, girls!

Romania - Danemarca 32-25 (19-13)

Romania: Munteanu 5 interventii (42% al paradelor), Ungureanu 4 interventii (19% al paradelor) - Buceschi 10/12, Manea 7/8, Elisei 5/6, Neagu 4/12, Chiper 3/3, Chintoan 2/2, Bradeanu 1/3

Danemarca: Poulsen 6 interventii (21% al paradelor), Toft 2 interventii (17% al paradelor) - Dalby 4/6, Spellerberg 4/4, Ostergaard 3/3, Hansen 3/9, Tranborg 3/7, Woller 2/2, Jorgensen 2/8, Poulsen 1/1, Norgaard 1/1, Kristiansen 1/2, Heindahl1/1.

AUTOR: ADRIAN COSTEIU