România, atât de aproape, dar atât de departe! Caramavrov, despre naționala de handbal. "Antrenorul și liderul echipei au fost convinși că am fost furați cu Muntenegru, dar șefii Federației?"
Handbal
Înainte de meciul cu Muntenegru, eram în cărți pentru semifinalele Campionatului European. La o zi distanță, suntem pe ultimul loc în grupa principală.
Impresia este că am fost foarte aproape de o mare peformanță la acest Campionat European, intrarea în primele patru, dar ne-am dus până la urmă acolo unde ne-am obișnuit în ultimul timp. Fără mari victorii, cu un joc lent și previzibil, România nu mai este o forță europeană în handbalul jucat de fete. Trebuie să ne obișnuim cu acest gând.
Dar de ce am ajuns aici având în componență cea mai bună jucătoare din lume, Cristina Neagu? Câteva răspunsuri le-au dat chiar componentele actualei naționale.
Lacune de la junioare
Eliza Buceschi a spus-o clar după eșecul umilitor din partida cu Franța (21-35). Avem o mare problemă, pe care șefii handbalulu nu au reușit să o rezolve până acum. Nici nu cred că și-au dat seama că aceasta există, altfel ar fi trebuit să ia niște măsuri. Iată esența cuvintelor spuse de Eliza: atacăm bine pe pozițional, înscriem de multe ori în această fază a jocului, dar pe contraatac și pe faza a doua suntem la pământ. Nu se învață asta la copii și juniori!
Handbalul a evoluat fantastic în ultima vreme. Se joacă într-un ritm drăcesc, cu o viteză uluitoare. Noi atacăm lent și previzibil, pentru că asta antrenăm. OK, am avut ceva rezultate la junioare, dar acolo, probabil, ritmul este altul. După 19-20 de ani, suntem ca melcul pe lângă panteră. Adică nu existăm.
Cam aceasta ar trebui să fie preocuparea federalilor în acest moment al handbalului, dacă vrem să evoluăm: să schimbăm strategia generală a acestui sport, să pefecționăm antrenorii în străinătate, să vedem ce au făcut Franța și celelalte mari de nu ne mai putem apropia de ele.
Nu suntem respectați
Este ideea Cristinei Neagu, liderul naționalei noastre din ultimii mulți ani, venită după un meci pierdut la limită cu Muntenegru, unde am fost dezavantajați de arbitraj. Corect, au fost niște faze interpretate în favoarea muntenegrencelor, plus acel dublu dribling din ultimele secunde, dar ideea e alta. De ce am fost respectați odată, iar acum nu mai suntem?
Și revenim la ideea de mai sus. Nu suntem respectați pentru că nu ne-am mai dezvoltat și pentru că am ajuns într-o lume a treia, undeva la „și altele”.
În plus, nu suntem respectați și pentru că ne e frică. Antrenorul și liderul echipei au fost convinși că am fost furați cu Muntenegru, dar șefii Federației? Cum i-au susținut pe Neagu, Pera și pe celelalte jucătoare? Aici era nevoie de acțiune, de un protest către EHF, de inițierea unei acțiuni de imagine la meciul cu Germania. Fetele să fi intrat cu banderole albe sau cu tricouri pe care să scrie „Vrem respect”.
Dar federalii noștri nu vor să se pună rău cu șefii Federației europene. Și atunci, trebuie să ne resemnăm și să ne acceptăm condiția.
Suntem slabi, da plătim cel mai bine din Europa
Vă spun sincer că nu înțeleg de unde există bani în România pentru a oferi niște salarii imense jucătoarelor străine. Și, atenție, nu numai la CSM București! Sunt vedete europene și la Rapid, și la Vâlcea, și la Bistrița sau Brăila.
De ce nu am crește sănătos cu acești bani? De ce să nu-i investim în antrenorii despre care vorbeam mai sus? Sau în Academii locale de handbal. Și să reînvățăm în ele handbalul. Pentru că noi jucăm alt sport în acest moment. Nu se mai joacă în Europa ce jucăm noi.
Concluzie. E nevoie de măsuri radicale la FRH. Oamenii de acolo trebuie să se reunească, să-și pună mintea la contribuție, să se uite cu atenție la ce se întâmplă afară și să acționeze. Altfel, vom vorbi și peste 10 ani că ne mișcăm ca melcul sau că nu suntem respectați.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
