Romania, echipa paradox la Europeanul de handbal! 5 lucruri care definesc parcursul "tricolorelor" in Suedia

Un nou turneu final, aceleasi ambitii. Sau, de fapt, ambitii mai reduse fata de alti ani? Poate pentru prima data, vocea sefilor Federatiei, dar si a jucatoarelor a devenit, oarecum, una comuna. Nu se mai vorbeste despre medalii, ci despre o reconstructie. Poate doar Cristina Neagu, noul capitan al nationalei, simte ca se poate sau, pur si simplu, vrea mai mult de la EHF Euro 2016. Insa intr-un mix de accidentari si schimbari de generatii, nationala se vede descoperita pe cel putin un post. Adaugand aici o grupa cu Norvegia, Rusia si Croatia, sansele la o medalie se diminueaza simtitor si fiecare eroare va fi platita scump. Care sunt, insa, cu adevarat sansele tricolorelor la un podium la turneul din Suedia? Sport.ro cantareste atat punctele forte ale nationalei, cat si slabiciunile. Concluzia? Dupa meciul cu Croatia, de vineri.

Martin, cu un lot decimat la debut

Principala problema cu care se confrunta Ambros Martin e cea a numeroaselor accidentari pe care le-au suferit jucatoare importante din lot. Cu 5 turnee finale la activ la doar 22 de ani, Gabriela Perianu era una dintre jucatoarele experimentate si care stiau la ce sa se astepte intr-un astfel de turneu. Din pacate, jucatoarea Brailei s-a accidentat la unul dintre ligamentele din talpa piciorului stang si va rata turneul din Suedia. Insa nu neaparat accidentarea interului stanga e marea problema, ci postul de extrema stanga al nationalei.

Valentina Ardean-Elisei, titulara postului, a suferit o ruptura de ligamente intr-un meci al echipei de club, SCM Craiova, si va lipsi inca cel putin 3 luni. Aceeasi situatie o are si Ana Maria Tanasie, care are probleme la ligamente, dar si Camelia Hotea, extrema Coronei Brasov suferind o ruptura la tendonul lui Ahile, ratand al patrulea turneu final din cauza unei accidentari! In aceste conditii, debutantele Ana Maria Iuganu (HCM Roman) si Cristina Florica (HCM Ramnicu Valcea) vor fi solutiile pe acest post. Va fi interesant de vazut cate mingi vor ajunge in extrema stanga, dat fiind faptul ca jocul Romaniei se va concentra, din nou, pe Cristina Neagu, care va incerca fie sa arunce, fie pase la pivot, mingile pe extrema fiind extrem de putine atat la CM 2015, cat si la Rio 2016. O problema pentru nationala, avand in vedere ca, probabil, si apararile adverse se vor orienta in acest sens.

In ce stare e Neagu?

O alta problema de rezolvarea careia depinde viitorul nationalei la EHF EURO 2016 e forma Cristinei Neagu. Cea mai buna jucatoare a lumii in 2015 a fost si este punctul in jurul caruia se misca nationala Romaniei. Daca Neagu e in forma si e 100% apta de joc, Romania are sanse mari sa se lupte de la egal la egal cu orice nationala. Fara Neagu, lucrurile au o perspectiva destul de neagra. Totusi, in acest moment, Neagu e undeva intr-un purgatoriu pe care doreste sa il paraseasca repede.

Cu dureri la umar, la genunchi si o accidentare la glezna, sezonul Cristinei nu a fost nici pe departe atat de dominant pe cat ar fi vrut. Buducnost a pierdut doar un meci in grupele Ligii Campionilor, in care Neagu a jucat doar de patru ori, ratand meciurile de acasa cu Metz si Glassverket. Chiar si asa, romanca a marcat de 22 de ori pentru formatia muntenegreana, la 25 de goluri de golghetera Ligii Campionilor, norvegianca Riegelhuth Koren, in ciuda unei medii de 5,5 goluri pe meci, evolutiile nefiind stelare. Totusi, Neagu s-a motivat mereu pentru meciurile nationalei si a fost, cu adevarat, jucatoarea care a tras Romania dupa ea partida de partida.

Cum a devenit apararea o problema

Retragerea Micai Bradeanu si accidentarea Gabrielei Perianu pune sub intrebare axul central al defensivei nationalei, unul dintre punctele forte traditionale ale Romaniei. E clar ca Ambros, un antrenor pentru care defensiva e, probabil, cel mai important lucru din filosofia handbalistica, va trebui sa lucreze serios in urmatorii ani la acest punct, insa pe termen scurt trebuie sa ia hotarari care vor decide parcursul nationalei la Europeanul din acest an.

Solutiile nu sunt, neaparat multe, dar fiecare are problema sa. E clar ca Gabriella Szucs va fi punct fix in centrul apararii, ceea ce inseamna ca Martin va face deja o schimbare intre atac si aparare faza de faza. Una dintre variante ar fi Crina Pintea, pivotul lui Thuringer, insa sansele ca ea sa poata sa evolueze in atac pe termen lung sunt minime, ceea ce ar duce la o mini-revolutie faza de faza, cu doua schimbari atac-aparare, care ar putea crea confuzie in defensiva noastra. O alta varianta e Cristina Zamfir, alta ar fi Madalina Zamfirescu, insa si aceste solutii ar urma sa duca la o dubla schimbare pe faze. In fine, Neagu ar putea fi trasa din intermediar in centru, insa efortul depus acolo ar putea sa o expuna in finalul partidelor la un „rezervor gol” din punct de vedere fizic.

Noua fata a handbalului feminin, prezenta la Helsingborg

Fata de echipa care a evoluat la Rio, media de varsta a scazut cu aproape trei ani si jumatate, la circa 26 de ani, cu prezenta in lot a unor jucatoare precum Cristina Laslo, Madalina Zamfirescu, Iulia Dumanska sau Laura Popa (ultimele doua nu vor evolua cu Norvegia, fiind lasate in afara lotului de 16 jucatoare). E drept, Laslo sau Zamfirescu pot fi viitorul handbalului romanesc, insa sunt predispuse la erori, asa cum au facut in meciurile din Liga Nationala, acolo unde evolueaza pentru Universitatea Cluj si Dunarea Braila. Ramane de vazut cum se vor descurca noile promisiuni ale handbalului romanesc in conditii de presiune.

Totusi, pe langa toate aceste noutati, plusuri momentan, se remarca si o mica problema de organizare: cum poti face performanta daca tu ajungi la Helsingborg atat de tarziu, cu o zi inainte de startul turneului? E cunoscut ca jucatoarele au nevoie sa isi ia anumite repere in teren, acest lucru fiind, practic, imposibil in aceste conditii. Desi nu e vorba de schimbarea majora a fusurilor orare, lucrurile ar fi putut fi organizate mai bine, macar din punct de vedere al oboselii fetelor.

Motivatia, cheia succesului

Pentru a incheia, insa, intr-o nota optimista, istoria recenta a handbalului feminin romanesc dovedeste ca in situatii dificile, echipele noastre au reusit victorii incredibile. Nimeni nu ii dadea Romaniei sanse la CM 2015, dupa o faza a grupelor catastrofala, iar „tricolorele” lui Tomas Ryde au reusit sa castige medalia de bronz, dupa o semifinala in care s-au batut de la egal la egal cu Norvegia. La fel si in cazul lui CSM Bucuresti, care a cucerit Liga Campionilor la finele unui sezon in care niciun specialist si nici macar fetele nu au crezut ca pot face asta. Si, in ambele cazuri, nu a fost vorba despre antrenori, ci despre dorinta de victorie a echipei, a jucatoarelor. Ramane de vazut daca „Pentru cine luptam noi? Pentru noi” e mai mult decat un slogan temporar. Pentru ca daca nu e, atunci avem o sansa macar la Grupele Principale, obiectivul declarat de Cristina Neagu intr-un interviu pentru PROTV.