Recunosc că nu l-am înțeles pe Cristi Chivu când s-a retras de la națională în finalul anului 2010, mai ales că a mai jucat la Inter Milano încă patru ani! Dar l-am auzit povestind la Sports Business Academy prin ce momente dificile a trecut după accidentarea la cap, petrecută pe 6 ianuarie 2010, și mi-am schimbat părerea. Iată de ce:

- A fost la un pas de moarte, norocul lui constând în faptul că meciul în care s-a ciocnit violent de Pelissier s-a disputat la Verona, un oraș cu un centru de neurochirurgie foarte avansat.

- Nu mai putea să meargă, nu avea puncte de reper, cădea pe jos, efectiv, doar dacă stătea în picioare.

- Când a reînceput antrenamentele și apoi când a reintrat la meciuri, trebuia să-și stabilească niște puncte de reper, gen fanion, bară. Altfel, cădea fără să fie lovit sau atacat!

După vindecarea cutiei craniene, au rămas sechele la nivel mental. Era irascibil, își pierduse calmul proverbial, a sărit chiar la bătaie în câteva rânduri!

Titlul, Cupa Italiei și Champions League!

Și, atenție, în acel an, băgat pe teren de Mourinho după așa-zisa refacere, câștigă cu Inter campionatul și Cupa Italiei și joacă titular finală de Champions League (schimbat în minutul 68), în care triumfă cu 2-0 în fața lui Bayern Munchen!

Ce mostră mai mare de profesionalism vreți? Iar Chivu a mai jucat de atunci încă patru ani pentru Inter la nivel înalt!

Bineînțeles că a avut nevoie și de specialiști pentru a-și reface moralul și pentru a se echilibra. Dar a reușit.

După retragerea din fotbal din 2014, Chivu a avut timp să se gândească în amănunt la ce vrea să facă în continuare. Obiectivul a fost să-și ia licența Pro la Covercianno, celebra școală de antrenori italiană. 

6 ani la juniorii lui Inter!

A început de jos, la Inter U14, a luat apoi licența A în 2017 și a antrenat tineretul lui Inter, apoi Inter U17. În 2020 e antrenor la U18 (aceeași generație pe care o preluase) și devine posesor al licenței Pro. Antrenează Inter U19, cu care participă și în Youth League. 

Noul obiectiv al lui Cristi este să antreneze în Serie A. După 6 ani la juniorii și tineretul lui Inter, rămâne în așteptare din vara lui 2024, iar oferta pe care o visa vine acum, în februarie 2017. Parma îi oferă postul de antrenor, iar Cristi Chivu semnează cu echipa de pe locul 18 (din 20) în Serie A!

Frumoasă ascensiune și un exemplu de urmat. Greu de duplicat în România, acolo unde antrenorii care au avut un nume ca fotbaliști, gen Adrian Mutu, nu au răbdare să câștige experiență și se aruncă în abis, cu capul înainte, la fie ce-o fi, cu gândirea păguboasă că le știu pe toate.

Rememorând toate cele de mai sus, sunt aproape convins că antrenorul Cristian Chivu va avea o carieră remarcabilă. România are nevoie de oameni precum Chivu, echilibrați, modești, cu obiective clare în minte.

Mult succes, Cristi Chivu! Iar unul dintre obiectivele tale să fie naționala României!