A fost la Steaua, Dinamo si Rapid, a inscris GOLURI IMPOSIBILE si s-a retras pentru ca ERA MAI BUN decat colegii sai! Citeste o poveste incredibila!

Dennis Serban are argumente care te ajuta sa-i intelegi decizia. Retraieste cu umor meciurile de Liga Campionilor, singurul gol la echipa nationala si recunoaste  pentru www.sport.ro ca nu putea sa joace in Perfect eleven-ul lui Benitez la Valencia.

Istoria pleaca de la Steaua, continua in Primera si ajunge pana in Stefan cel Mare si Giulesti. Cum ajung tricoul nationalei, Rafa Benitez, Claudio Lopez si Mircea Rednic intr-un singur text cu sens? Citeste-l pe Dennis!

"Am jucat si la Steaua, si la Dinamo, si la Rapid. E greu sa fii peste tot. :) Mi-a ramas aproape de suflet Steaua, acolo am invatat sa joc in Champions League, am trait din titluri, din cupe, m-am educat ca profesionist.

Aveam o calitate nativa, Dumnezeu mi-a dat-o. Unu contra unu nu stiu daca a reusit cineva sa ma blocheze. Totul era natural, nu m-am antrenat pentru asta. Aveam o tehnica foarte buna. Si acum, daca m-ar tine picioarele sa alerg, as mai putea sa fac una-alta. De asta am reusit in viata, de aia m-au luat cei de la Steaua, unu la unu era greu de tot sa ma opreasca cineva.

M-am retras la 31 de ani. Sigur vreti sa ma intrebati de ce. Va spun tot. Nu mai suportam sa stau pe banca, mi se parea nedrept. Simteam ca sunt peste colegii mei. Nu dau nume, nu vreau sa jignesc pe nimeni.

Dar nu pot sa nu fiu sincer, simteam ca sunt peste ei si sunt luat de rezerva, credeam ca sunt nedreptatit. Nu mai puteam continua ca jucator cu sentimentul asta.

Aveam deja o experienta. Am fost si la echipe mici si stiam ce se intampla acolo. Nu cred ca mai aveam rabdarea sa vad inca un inceput. La o echipa mica, atunci cand ai un jucator de valoare, te astepti sa-ti rezolve meciul. Multi nu se prind ca fotbalul e colectiv si ca nu se poate sa ai un singur om care sa-ti dea punctele.

Gata cu episodoul trist. Sa va zic de Valencia. Oamenii m-au primit foarte bine in Spania. Am jucat cu Steaua contra lor in Cupa UEFA si m-au placut mult. La Bucuresti l-am avut adversar direct pe Carboni si, daca va amintiti, am facut cam ce-am vrut cu el. M-am dus sa joc in Primera. Din pacate, aveau o regula legata de extracomunitari. Era voie doar cu doi in teren si unul pe banca. Asta a fost ghinionul meu maxim. Adrian Ilie si Claudio Lopez erau cei doi extracomunitari titulari. Si in ce forma i-am prins! Nici nu puteam sa ma gandesc ca le voi lua locul.

Adrian dadea doua-trei goluri, pe urma aparea Lopez, inca doua-trei. Credeam ca fac intrecere la un moment dat, nu mai intelegeam mare lucru. Ii cautau toate echipele mari din Europa! Cu toate astea, am jucat, sa stiti. Intram cate 10-15 minute, incercam sa iau din fiecare meci cat mai mult.

La ce am vazut pe teren, adversarii de-acolo nu mi s-au parut extraordinari, n-am simtit niciun plus fata de Romania. Aveam calitatea despre care v-am zis, nu mi-era frica de nimeni. Dar, am patit-o cu pregatirea. Am avut un soc cand am vazut cum se antreneaza, credeam ca nu stau mai mult de 6 luni.

Concurenta in lot era imensa. Aveam 27 sau 28 de jucatori in lot, in orice moment fiecare putea sa intre. Nu erau probleme daca se acccidenta cineva sau daca unul mai primea cartonase. Avea cine sa-i inlocuiasca. Chiar si in conditiile astea, cel mai bun jucator alaturi de care am jucat e Laca. Dupa ce am ajuns la Steaua, a fost extraordinar de important sa joc alaturi de un fotbalist care a luat Cupa Campionilor.

Eram un copil, aveam 20 de ani. Marius m-a ajutat foarte mult, foarte mult, il simteam pe teren ca e alaturi de mine. Si credeti-ma ca nu era doar sentimentul meu.

Da antrenori ce sa spun? Cel mai mult am invatat de la Rafa Benitez. E cel mai tare meserias pe care l-am vazut. La Valencia am luat doua campionate cu el, a facut lucruri fantastice. Cand l-au prezentat cei din conducere, nu-l voia nimeni, pe urma s-a schimbat situatia.

Erau nume mari la Valencia atunci, dar cand aparea el, ingheta vestiarul. Prin felul lui de a fi s-a impus, e un personaj incredibil. Pregateste extraordinar meciurile, face antrenamente atractive si pentru tine, ca jucator, se gandeste la tot. Organizeaza absolut tot, o personalitate uriasa.

Iesim de la cabine, mergem inapoi pe teren Ma gandeam zilele trecute daca a existat vreun adversar de care sa nu am cum sa trec. N-am gasit niciun raspuns, n-am avut niciodata problema asta. Nu mi-a fost niciodata frica de nimeni. De-abia asteptam meciurile mari, pentru asta traiam. Ce frica sa simt?

Chiar niciodata nu mi-a fost teama. Nu dormeam noaptea, asteptam sa vina ziua meciului. Ah, nu mai treceau zilele odata! Ca antrenor am vazut copii timorati, cred ca am reusit pe unii sa-i fac sa-si dea seama ca n-au motive sa tremure.

Am antrenat 3 echipe, doua chiar in liga secunda. Am fost la Farul si la FC National. E greu sa patrunzi in sistem, inca se tine cont de anumite prietenii, de relatii. Nu accept sa se bage nimeni in echipa mea. Sunt constient ca mi-e greu in momentul asta sa am un contract, la noi e mai greu cu principiile.

Ziceam de gazon. Sa stiti ca mi-am dorit foarte mult sa ma intorc la Steaua. Din pacate, cand am revenit din Spania, nu m-au dorit cei de acolo. Mult de tot am vrut sa ma intorc, vedeam stadionul ala ca pe casa mea. Cand am semnat cu Rapid, parca mi-am vandut casa! A fost un sentiment nasol, dar asta-i viata.

Ce gluma. M-am retras chiar dupa un meci cu Steaua, in care am inscris un gol care i-a zapacit pe multi, in 2007. Nu m-am simtit bine sa inscriu contra echipei la care am tinut. A fost o revansa fata de cei care nu m-au vrut in Ghencea. Ii stiu, se stiu si ei. Am vrut sa revin la Steaua chiar la 6 luni dupa ce plecasem.

Valencia a dat niste bani pe mine, oamenii mi-au spus ca ma apreciaza si n-au cum sa ma lase sa plec. Stiam ca nu pot juca, nu eram nebun sa nu-mi dau seama, dar felul in care au vorbit cu mine m-a convins.

Nu mi-au dat drumul sub nicio forma. Am avut contract 4 ani si jumatate. Poate au existat zeci de oferte, nu prea se stie de ele. Dinamo Kiev a venit sa ma cumpere, m-au mai vrut Real Sociedad, Sevilla,

Betis. Sefii de la Valencia n-au vrut sa ma lase sa plec decat imprumut pe la Villareal si Elche. Imediat cum aparea cineva cu oferta, afla ca pretul meu e urias si ca de fapt, nu si-l permit.

Ok, am fost la Valencia, am avut meciuri tari acolo. Cea mai frumoasa perioada din cariera mea stiti care e? Clar, cei doi ani si jumatate de la Steaua. In Ghencea m-am simtit cel mai bine. Camd imi aduc aminte de fotbal, primul lucru care-mi trece prin cap e Steaua.

Ce va mai intereseaza? Sa va zic de meciurile cu PSG din preliminariile Ligii Campionilor. In tur, la 3-2-ul transformat in 3-0 la masa verde, am avut belele cu un fotbalist de culoare. Nu mai stiu cum il chema. Era urias. Ma tragea de tricou, nu putea sa ma prinda si ma incerca in toate felurile. Voia sa ma enerveze, ma scuipa, a fost incredibil.

Ma mir ca am rezistat. Din retur il tin minte doar pe Leonardo. Cum a putut sa joace cu noi! Incredibil, un jucator fantastic. L-a luat Milanul imediat dupa ce ne-a scos din Liga.

Va intrebati ce-am cautat la Dinamo? Pai, acolo erau nasul meu, Cristi Borcea si socrul meu, Petre Buduru. Mi-au facut o oferta, am zis ca e un club mare si pot sa stau doi sau trei ani la ei fara probleme.

Dinamo era un club mare, am crezut ca trebuie sa incerc. Din pacate, a venit domnul Rednic si... Dupa meciul cu Steaua in care am dat golul pe care nu si-l explica nimeni, nu m-a mai scos nici la incalzire vreo 5 etape. Glumeau baietii dupa aia cu mine, imi spuneau ca ar fi trebuit sa intreb daca pot sau nu sa dau gol, cine stie ce facusem aiurea.

Nu mi s-a dat nicio explicatie, nici n-am cerut. Mi-am respectat toti antrenorii, nu-mi permiteam sa merg sa-i intreb de ce nu joc. Nici eu acum nu accept sa vina cineva sa ma intrebe de ce nu-l bag. E o chestie de respect, nu-ti tragi antrenorul la raspundere. Noroc ca nu ma suparam la glume, ca am indurat destule :)

Ce sa va mai spun despre mine? Am jucat de 13 ori in galben, la echipa nationala si am dat un gol. Poate v-ati fi asteptat la mai mult. Cu dedicatie pentru stelisti, am inscris pe Ghencea in amicalul cu Serbia, pe care l-am castigat cu 2-1 in 2000.

Acum, am tot timpul sa-mi explic trecutul. Sunt Dennis Serban. Am jucat la Valencia, Villareal, Steaua, Dinamo sau Rapid. Mi-a ramas aproape de suflet Steaua, acolo am invatat sa joc in Champions League, am trait din titluri, din Cupe, m-am..."