Agonia lui Dinamo! Mihai Mironică, după înfrângerea suferită de „câini” în fața lui Gaz Metan Mediaș

Nu e însă nicio întâmplare la acest “Budescu de stângu’”, omul deja ne-a obișnuit la 24 de ani cu goluri formidabile din afara careului. În sărăcia tehnică a Ligii 1, “Ronaldescu” aduce aminte de vremurile când imenși fotbaliști jucau în campionatul nostru și Hagi, Mateuț, Irimescu, Boloni, Panduru, Cătălin Munteanu ne uimeau cu “bombele” lor.

Ronaldo Deaconu este un maestru al unor astfel de execuții fantastice, dar și un excelent pasator decisiv. Însă, pentru că nu e de la clubul care trebuie, al patronului care trebuie, un fotbalist cu calități atât de rare a fost ignorat de selecționerul care a vânturat cei mai mulți jucători pe la echipa națională.

În contrast cu această frumusețe a golurilor lui Deaconu, este întunericul din jocul lui Dinamo. Te întrebi cât de mult poate să decadă acest club uriaș al fotbalului nostru și descoperi că nu există o limită a abisului pentru coșmarul dinamovist. Și în compania unei echipe din subsolul clasamentului cum era Gaz Metan, Dinamo nu a arătat nimic, chiar și protejată de bodyguard-ul cu fluier Adrian Cojocaru, cel care i-a salvat pe câini de un penalty, le-a făcut rost acelorași câini de o lovitură de la 11 metri de care îi era jenă chiar și lui Mircea Rednic și a închis ochii la niște simulări ale fundașilor dinamoviști cu care a tăiat atacuri ale gazdelor.

La cum arată jocul său, de data asta Dinamo nu mai are cum să rateze retrogradarea care ar putea fi sinonimă cu falimentul. O retrogradare care ar putea fi evitată doar cu o revoluție a lotului în iarnă, pe modelul patentat de Voluntari în stagiunile trecute. Însă jucăria lui Pandele avea bani și nu era amenințată cu procese ruinătoare pe la TAS.

Bolnăvicioasă este și această obsesie a dinamoviștilor de a merge pe oameni din istoria lor și jucători crescuți la club. Dario Bonetti sau Mircea Rednic nu au demonstrat nimic bun ca antrenori în ultimii ani, Ionel Dănciulescu sau Florin Răducioiu nu au demonstrat nimic remarcabil ca directori sportivi, Gabi Torje, Cosmin Matei, chiar Steliano Filip sunt niște umbre ale fotbaliștilor care au fost. Iar faimoșii câini crescuți în Groapă, de care ne-a vorbit până la saturație șeful centrului de juniori al acestui club, sunt de o perfectă mediocritate.

Miza salvării lui Dinamo este însă una imensă în campionatul în care asistăm la disoluția brand-urilor clasice. Etapa trecută am văzut un antrenor al UTA-ei, al UT-ei? anesteziat, în etapa aceasta am văzut un arbitru intrând pe teren cu tricoul lui Dinamo pe el. Dar nici măcar cu astfel de proptele, Dinamo nu o poate scoate la liman. Iar mărirea Ligii 1 nu poate fi scoasă din joben chiar în fiecare sezon. Unica speranță este Marea Revoluție din Iarnă. Rămâne de văzut dacă impresarul de familie, Luana, poate veni de mânuță cu salvatorii adunați de prin străfundurile fotbalului de pe afară.