Alibleg. Caramavrov scrie despre gestul necugetat al lui Alibec, care ar putea decide câștigătoarea campionatului
Superliga
Alibec este un mare talent, dar, să mă scuze, și un mare nătărău. Și-a bătut joc sistematic de toate calitățile fotbalistice pe care i le-a dat Dumnezeu. De mic, de când a plecat la Inter Milano. Avea numai 18 ani când a semnat un contract pe patru ani cu celebra formație italiană, ceea ce denotă că n-a fost talentat doar din vorbe, ci a fost considerat cu un mare potențial.
Din păcate pentru el și chiar pentru fotbalul românesc, confirmarea n-a venit. Din nu se știe ce motive, Alibec n-a reușit să devină fotbalist atunci, la 18-19 ani și, din păcate, el nu a devenit unul complet nici până la 32 de ani, atât cât a împlinit pe 5 ianuaie anul acesta.
A prins doar două meciuri în tricoul lui Inter, după care a fost împrumutat la Mechelen, în Belgia, unde, de asemenea, n-a convins (11 jocuri, un singur gol). Și cariera lui a continuat apoi în România, cu vârful de formă de la Astra Giurgiu, unde a reușit să câștige, la 25 de ani, titlul de campion.
S-a spus că doar Șumudică l-a înțeles și l-a capacitat la maximum, dar nu poți să ții de mână un fotbalist ca un copil-problemă o intreagă carieră.
După încercări nereușite prin Turcia și Grecia și chiar la CFR Cluj, adus tot de tăticul Șumudică, acesta din urmă fiind demis apoi destul de repede, Alibec a fost reinventat în acest campionat de Hagi, la Farul. După 14 ani în care am tot așteptat ca marele lui talent să expandeze, ne-am pus din nou speranțe pentru națională, unde avem nevoie ca de aer de un atacant care să ne scoată din mlaștina fotbalistică în care am ajuns.
A plutit deasupra fotbalului
Am avut impresia că Alibec s-a maturizat, în sfârșit, la 32 de ani. Parcă mai scăpase și de meteahna lamentărilor inutile și ale reproșurilor prostești la adresa coechipierilor. Revenise cu picioarele pe pământ după o lungă călătorie spațială în care a plutit deasupra fotbalului 14 ani, cu pauza de luciditate de la Astra.
Mai avea doar două etape și jumătate ca să-și încununeze renașterea cu un nou titlu de campion, al doilea după cel cu Șumudică. Ratase un penalty, dar se reabilitase cu pasa decisivă la golul de 1-0. Totul mergea spre o victorie a echipei sale, dar, cu numai câteva secvențe înainte de finalul primei reprize, ceva ce l-a urmărit toată cariera, nu se știe ce, i-a încețoșat mintea.
Putea s-o lase naibii de minge, era un duel la mijlocul terenului, fără niciun fel de implicație în desfășurarea jocului. Dar nu. Alibec redevine Alibleg, personajul negativ din filmul vieții lui, și duce cotul în capul lui Vlădoiu. Cartonaș roșu, Farul egalată după asediul din partea a doua, Alibec suspendat pentru ultimele două etape ale play-off-ului!
Un gest stupid, de neînțeles, care îi poate costa pe el și pe coechipierii lui titlul de campioni. Salvarea i-ar putea veni doar dacă Farul câștigă, totuși, campionatul, dar Alibec va rămâne, din păcate pentru el, Marele Bleg al fotbalului românesc.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
