Cel mai frumos meci in istoria Ligii I care a decis titlul: Cum a pierdut Dinamo in ultima secunda!

Totul se intampla in sezonul 1978/79.

Campioana de toamna, FC Arges era pusa pe fapte mari, avand si o echipa foarte buna, in care creatorul Dobrin se simtea bine si putea construi cu incredere. Dupa un tur mai putin convingator, Dinamo a recuperat in retur din terenul pierdut si a ajuns sa se bata cu pitestenii pentru intaietate.

Fara sa vrea, Steaua a fost un mic arbitru la titlu. Dupa ce a batut-o pe Dinamo in et.31, a pierdut in cea urmatoare la FC Arges, 0-1.

Cu o etapa inainte de final, situatia la varf se prezenta astfel:

1. FC Arges 43 p (50-26)
2. Dinamo 41 p (48-24).

Coincidenta a facut ca ultima runda sa programeze chiar meciul direct dintre cele doua, la Bucuresti, o veritabila finala. Dinamo avea neaparat nevoie de victorie. Partida a fost una formidabila, cu un scor pe masura, 4-3 pentru FC Arges (Radu II 11, 24, Doru Nicolae 69, Dobrin 90 / Dragnea 6, Dudu Georgescu 76-pen, 89).

Dinamo: Anutei – Marin Ion, Szatmaryi, Dinu, Lucuta – Augustin, Dragnea (75 Tevi), Custoff – Talnar, Dudu Georgescu, Vrinceanu (63 I. Moldovan).

FC Arges: Cristian Gheorghe – M. Zamfir, Cirstea, Stancu, Ivan – Toma, Iovanescu (78 Barbulescu), Chivescu – Doru Nicolae, Radu II, Dobrin.

Dobrin a fost cosmarul lui Dinamo in acel meci: A dat pase decisive la trei din golurile echipei sale, iar al patrulea i-a apartinut, fiind o adevarata opera de arta, sut cu efect din marginea careului, la radacina barei. El a lasat in acea zi senzatia ca pana si sistemul comunist era vulnerabil.

Peste ani, Dobrin a declarat referitor la acel moment: "La 3-3, prelungirea aia cred ca mi-a scos peri albi, dar m-a si infuriat, imi amintesc doar ca am cerut mingea si am cautat cel mai scurt drum spre poarta dinamovista. Simteam ca trebuie sa marchez un gol, pentru a-i linisti pe baieti si pe mine insumi”.

Astfel, dupa sapte ani, FC Arges reintra in posesia titlului si tot cu Florin Halagian la timona.