OPINIE Despre Oțelul, numai de bine. Andrei Grecu scrie despre cum și-a scos Dorinel soldații la înaintare
Superliga
La aproape 24 de ore după ce s-a uscat și ultima picătură de gheață de la Dinamo cu Oțelul mă bag și eu în seamă cu niște rânduri despre "defensivii ăia puși pe două linii" de Dorinel.
de Andrei Grecu
Da, sunt câteva secvențe de frustrare în textul ăsta despre o echipă care merită mai multă atenție. La propriu, atenție! Că de vorbe frumoase, dar goale, eu unul m-am cam lepădat.
Că Oțelul e echipă muncitoare, că e după chipul și asemănarea lui Dorinel tot aud, că atât știu să zică oamenii care prind doar rezumate din meciuri si vorbesc la TV doar pentru că au fost cineva cândva, nu c-ar merita să-și dea cu părerea și pentru că ar fi azi cineva.
Dar lăsând frustrarea doar în primele două paragrafe, încep să-mi scriu părerile în următoarele. Oțelul a demonstrat și cu FCSB(eaua) și cu Dinamo, că e o echipă care știe și fotbal. Mult fotbal chiar. ''Dacă ar avea și jucători, minuni ar face Dorinel” - alt clișeu pe care specialiștii îl bagă la înaintare.
Adevărul e că Oțelul are fotbaliști cam buni pentru o nou-promovată fără bani. Dar Oțelul nu e o echipă oarecare, niciodată n-a fost. Dar despre asta vorbim mai târziu.
Începem cu băiatul dintre buturi. Dur-Bozoancă e un portar care n-a păcălit deloc fotbalul până acum. Îți pui bazele în el și ești pe mâini bune. La propriu. Un bulgar găsit de nicăieri, Zhelev, care face ambele benzi de parcă ar fi aceeași. Pe stânga e un băiat de 1,91 m, Silva, care e mai tehnic decât mulți decari de la noi din campionat. Un portughez care o ghidonează cu talent și se apără așa cum și-ar dori suporterii naționalei s-o facă și Bancu atunci când joacă în galben.
În centru sunt două stânci. Lovric și Cisse, doi băieți de peste 1,95 m care nu prea ies din fișa postului. Asta e cea mai bună defensivă de la noi din campionat. Dacă te uiți la fotbal și ai mai fost și pe stadion să-l prinzi în carne și oase n-ai cum să nu-ți iei tricou cu Cisotti. Italianul cu peste 50 de meciuri în Serie B a ajuns la Galați de când deplasările erau la Focșani și Chișcani în liga a treia. Din prima zi, până acum, mijlocașjul italian a fost la același nivel. Diferența e că acum are în jurul lui și băieți care-l scot și mai mult în evidență. Iordănescu i-a zis juniorului să-l ia la Euro pentru România după FCSB(eaua) - Oțelul 0-2.
Pe scurt pentru cine nu l-a văzut pe Juri Cisotti în acțiune... i-aș zice că e fix ca Olaru, doar că mult mai bun. Și pe Teles l-aș pune pe lista remarcaților, dar mai multe aș scrie despre Maciel. Un portughez de buzunar cu Braga și Porto in CV care înșiră fundașii adverși doar în serie (dinamoviștii nici pe gheață nu l-au prins). Pop e băiat tânăr venit de la Dej cu un bagaj plin de goluri până acum, la debutul în Superligă. Pe scurt, Oțelul are și marfă de expus pe tarabă, nu doar băieți care aleargă până aud gongul.
Spre final trebuie să pun pe tablă și secretele neamțului. Dorinel e dirijorul de care Oțelul avea nevoie și viceversa. Cu o pregătire fizică precisă până la ultima secundă și ultima tură, Dorinel își pune în scenă pressingul pe care Steaua lui Reghe l-a adus la rangul de artă în România acum vreo 10 ani. Cam asta face acum și Oțelul. Nu-și lasă adversarii să respire și exploatează fiecare centimetru lăsat de izbeliște de rivali. Cu ceea ce se mai remarcă Dorinel e modul în care gestionează vestiarul și cum își motivează fiecare soldat în parte. Oțelul n-a intrat în teren la niciun meci din postura de nou-promovată ci în rolul de Oțelul.
Ce vreau să zic cu asta?
Păi, e simplu. Oțelul n-a fost un club oarecare aproape niciodată. Când a retrogradat, Oțelul n-a făcut-o așa, ca și cum nu merită să-și aducă lumea aminte de clubul ăsta. Oțelul a picat după ce a bătut cu 2-1 la Târgu Mureș și a făcut-o campioană pe Steaua, mă rog, FCSB. (asta după ce câștigase și cu FCSB în deplasare nu cu multe etape înainte).
Singura campioană din istoria Moldovei, echipa care a rămas în manuale cu un antologic Oțelul - Juventus 1-0, dar și un Oțelul - HIT Gorica 4-2 (ăsta-i pentru fanatici). La Galați era cimitirul granzilor încă de pe vremea lui Tofan și Pelin și până la generația cu Sârghi, Paraschiv și Costin. Cu un Intertoto în palmares după un dublu 2-1 cu Trabzonspor și lista merge departe.
Ce am vrut să zic cu rândurile astea?! Bine ai revenit, Oțelule!
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
