Dinamo a venit la acest derby ca un diamant bine împachetat, dar care s-a dovedit a fi fals când a fost scos din cutie.
Băieții lui Kopic or fi făcut ei câteva meciuri bune până acum, dar sunt modești din punct de vedere tehnic și ca valoare individuală.
Editorial Florin Caramavrov după Dinamo - FCSB 0-2
Când ești gazdă (teoretic) și tragi primul șut pe poartă în prelungiri, înseamnă că îți lipsesc niște mijloace fotbalistice.
Jocul lui Dinamo a fost unul încâlcit, static, niciun fotbalist nu și-a asumat răspunderea de a lua o fază pe cont propriu sau de a încerca mai mult decât această plimbare a mingii gen „Danga-langa, langa-danga / Sună-n asfințit talanga”, care a adus o posesie de 56%, dar fără a pune în pericol poarta adversă.
Cu Olsen un fel de salahor pe o poziție de pianist, Dinamo n-a produs pericol dinspre mijlocul terenului, așa că jucătorii din față au așteptat cam degeaba o pasă luminoasă. În plus, danezul a sărit la cap ca și cum ar fi avut picioarele legate cu șireturile de la ghete la faza primului gol fecesebist.
Gol la care gerșelile dinamoviste s-au înlănțuit: Golubovic respinge greșit, Olsen sare prost la cap, iar Boateng îi face un marcaj larg lui Bîrligea, de parcă n-ar fi vrut să-l deranjeze pe musafirul venit în vizită.
La 1-0, nu s-a mai pus problema învingătoarei
FCSB și-a arătat superioritatea din start până la final. Mulți dintre jucători au ajuns la maturitate fotbalistică, sunt conștienți de propria valoare și de faptul că formează o echipă puternică, s-au călit în confruntările europene din acest an. După 1-0, deși toată lumea se aștepta la o reacție a dinamoviștilor, impresia a fost că nu s-a mai pus problema învingătoarei și că FCSB nici măcar n-a mai forțat, ci a plimbat câinii în lesă ca la un concurs de dresaj.
Mi-a plăcut Dawa, fără greșeală duminică seara. A făcut uitate gafele de la începuturile sale la această echipă, e tot mai sigur pe el și mai prompt în intervenții, anticipează baloanele trimise în adâncime, e ca un vultur care atacă prada la mingile aeriene, greu de depășit, greu de păcălit. A făcut un cuplu indestructibil cu Mihai Popescu, parcă și el mai atent și mai responsabil de la venirea la FCSB. E drept că ei n-au avut probleme și pe fondul neputinței ofensive a gazdelor.
Buni și fundașii laterali ai echipei lui Becali. Crețu e din ce în ce mai bun, ca vinul vechi, și, foarte important, îi mai ies și centrările față de sezoanele precedente, când trimitea în primul adversar.
Un fluier pentru Octavian Popescu
La negativ, teatrul ieftin jucat de Octavian Popescu și de maestrul lamentărilor Olaru. Primul se crede deja mare fotbalist după două sau trei meciuri bune, cu Buzăul și cele două de la naționala de tineret. Aseară a fost veriga slabă, nu a creat nimic periculos, fiind preocupat doar de arbitru. Propun ca la meciul următor să i se dea un fluier.
Concluzionând, FCSB nu are cum să rateze play-off-ul, în ciuda programului încărcat, iar Dinamo mai are nevoie de niște jucători cu 'cojones' pentru a spera la primele șase locuri.
