OPINIE Dinamo e o săgeată boantă, FCSB trăiește din execuția lui Coman. Caramavrov își spune părerea despre meciul Dinamo - FCSB
Superliga
Dinamo e ca o săgeată boantă care pornește dintr-un arc și nu se înfige niciodată în țintă.
Burcă i-a învățat pe jucători să paseze, i-a antrenat ca să alerge foarte mult, le-a insuflat spiritul de luptă, le-a spus că trebuie să se bată pentru fiecare minge, să fie răi, să fie câini, dar n-are cum să le predea și driblingul. Acesta vine din interiorul și din valoarea fiecăruia. Iar dacă nu driblezi, nu prea ai cum să creezi superioritate în ofensivă.
Doar două driblinguri au făcut dinamoviștii în aceste joc, iar acelea au fost reușite de Ghezali. Dani Iglesias, purtătorul „ilegal” al tricolului cu numărul 10 din echipa roș-albilor, nici măcar nu a încercat un dribling, iar Ilicic, teoretic omul din spatele vârfului Gregorio, a încercat două driblinguri, dar le-a ratat pe amândouă.
Dinamo nu are un jucător care să limpezească jocul la mijlocul terenului. Aici ar trebui să se orienteze conducerea clubului în această iarnă și să transfere unul sau mai mulți băieți care știu un pic și cu mingea. Nu poți să joci tot timpul lupte corp la corp, fotbalul este despre altceva, e nevoie și de fantezie, de entuziasm creator. Degeaba deții o sală de concerte, dacă nu îți cântă nimeni în ea.
Deși senzația este că vor, mulți dintre jucătorii dinamoviști par că înoată împotriva curentului și, în loc să avanseze, stau pe loc. Ghezali era bun la Liga a doua, acum nu-i mai iese nimic, Abdallah e la număr, să mai sară și el la cap, Gregorio e bun de gură... Și-atunci, cine să dea gol?
Măcar Florinel mai driblează...
Spre deosebire de echipa „câinilor”, FCSB îl are în primul rând pe Florinel Coman. Acesta poate inventa un gol precum cel marcat duminică seara și îți poate aduce astfel victoria. Chiar dacă în rest nu a făcut nici el mare brânză. Ca să comparăm mere cu mere, adică driblinguri cu driblinguri, FCSB a reușit 10 din cele 14 încercate, iar Florinel – trei din patru.
Per ansamblu, nu mi-a plăcut FCSB. Dă aceeași senzație de brambureală cu vedete, fără o concepție de joc solidă, fără a reuși să pună presiune printr-un stil de joc propriu și printr-o superioritate care să vină din forța grupului. E un fel de „Hai să v-arăt cine sunt eu, Florinel Coman” sau „cine sunt eu, Alex Băluță”.
Mi-e și jenă să mai zic de improvizațiile fecesebiste. Când ai un vârf de meserie, pe Compagno, joci mereu cu altcineva pe acea poziție, ba cu Băluță, ba cu Radaslavescu sau acum, cu Miculescu. E un fel de autoflagealare a echipei dintr-o poftă bolnăvicioasă de a arăta că ești stăpân. Asta e, nici n-are rost să mai insist.
În rest, Miculescu e derutat total, Rotariu a fost deja catalogat ca transfer ratat, în timp ce Băluță parcă și-a mai revenit, dar nu mai are zvâcul din trecut.
Așadar, FCSB a câștigat pentru că-l are pe Florinel, nu a impresionat cu nimic altceva, în timp ce Dinamo se rostogolește printr-o neputință devenită cronică.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
