Don't cry for them, Romania! "Nu plangeti pentru infrangerile lui CFR Cluj si FCSB, pentru ca am primit ce meritam!" Gabi Chirea despre infrangerile echipelor romanesti in Europa

Calificarile „pentru binele fotbalului romanesc” si „pentru coeficientul de tara al Romaniei”, care se tot vantura isteric prin aer cand vine vorba de incercarile echipelor romanesti de a intra in grupele banoaselor competitii europene, sunt doar niste sintagme care simuleaza fals entuziasmul si sprijinul pentru niste cluburi disfunctionale. Calificarile in grupele competitiilor europene, fie ca a fost vorba de Champions League sau de Europa League, ale unor cluburi ca Unirea Urziceni, Otelul Galati, Pandurii Tg. Jiu, Poli Timisoara, FC Vaslui, CFR Cluj si FCSB, s-au realizat tot sub aceste motto-uri si am vazut ce a urmat, cu insolvente, falimente si batai de joc.

Calificarea FCSB in grupele Europa League si varsarea a 6-10 milioane de euro in conturile clubului de catre UEFA ar fi justificat comportamentul si deciziile patronului Gigi Becali din ultimii 5 ani, ar fi perpetuat bataia de joc fanariota pe care o promoveaza in fotbalul romanesc, fara nicio retinere in ultima vreme. Ar fi insemnat ca este in regula ca sportivii sa fie cumparati, vanduti sau goniti ca niste berbeci, ca antrenorii sa fie considerati doar niste morti de foame, care se prostitueaza profesional pentru maruntis, ca un club inseamna doar o balanta contabila, ca echipa si schimbarile le dicteaza „stapanul” prin telefon, ca e in regula sa iti angajezi prietenii si rudele in locul unor oameni competenti sau ca banul inseamna totul in fotbalul romanesc - si frumusete, si emotie, si maiestrie, si desteptaciune, si dreptate, si chiar semnificatia suprema a celui mai frumos sport.

Pierderea calificarii de catre FCSB in dauna unei echipe modeste, poate nici macar la nivelul unora din play-off-ul Ligii 1, este in primul rand o palma data unui patron/finantator/actionar/sau cum vreti sa ii spuneti, care a reusit sa bage in coma un club perfect sanatos, care si-a pierdut in ritm accelerat identitatea, numele, stema, stadionul, mare parte dintre fani, directia, respectul de sine si stima celorlalti. FCSB s-a calificat de multe ori in grupele Champions League si Europa League, dar ce a schimbat asta in traseul clubului, care s-a scufundat din ce in ce mai mult? S-a vazut vreo schimbare in strategia clubului, in afara de goana dupa bani? S-a schimbat ceva in atitudinea patronului, care continua sa isi vada angajatii si colaboratorii ca pe niste idioti utili si niste oameni coruptibili? Nu! Atunci nu avem niciun motiv sa plangem ca FCSB se va uita la televizor la meciurile din Europa League.

Esecul lui CFR Cluj in play-off-ul Champions League pare si el o justitie poetica. Clubul a pacalit cu un proces de insolventa zeci de fotbalisti, antrenori si angajati, care au muncit si nu si-au mai recuperat banii datorati, dar nu a invatat nimic din acest act de cainta contabila si juridica si continua pe aceeasi linie, cu cheltuieli mult mai mari decat ii permite buzunarul. Dincolo de eliminarile lui Astana, Maccabi Tel Aviv si Celtic, trebuie sa vedem dependentul de jocuri de noroc, care mizeaza toti banii pe care nu ii are pe o singura carte, in ideea ca va castiga si isi va acoperi datoriile uriase. Acum ar trebui sa ne para rau pentru un club al carui patron nu stim cu siguranta cine este, care nu stim sigur ce surse de finantare are, care a tot schimbat generatii intregi de jucatori si antrenori mercenari, care este acuzat an de an ca are parte de arbitraje mult mai favorabile decat adversarele din Liga 1 sau care pare imun la orice se intampla in jurul sau.

Ne-am tot calificat in grupele Europa League si Champions League, dar  nu am evoluat deloc din punct de vedere sportiv, chiar dimpotriva, am regresat si banii nu au adus echilibru, cumpatare si profesionalism. S-au facut transferuri si banii au fost intr-o oarecare masura redistribuiti celorlalte cluburi din Liga 1, dar tot s-au desfiintat cam toate cluburilor de traditie, jucatorii tot neplatiti au ramas, stadioanele sunt tot goale, respectul fata de antrenori tot la nivel minim este, am continuat sa transferam toti refuzatii Europei, arbitrajele se mentin tot proaste sau partinitoare si cluburile au fost si sunt conduse tot de fripturisti. Poate banii gratis de la UEFA creste osanza unora, dar se pare ca nu aduce o minte mai clara, o responsabilitate mai pronuntata sau o urma de proiect pe termen lung.

Asa ca mie nu imi mai pare rau de aceste necalificari, ca in anii trecuti, iar locul 33 in topul coeficientilor, unde am fost depasiti de Kosovo si Luxemburg, este ceea ce meritam cu adevarat.