EXCLUSIV / Interviu / Singurul Samurai. Ce spune despre Romania Takayuki Seto, fotbalistul strain cu cele mai multe meciuri in Liga 1
Superliga
Takayuki Seto (32 ani) are in acest moment 257 de meciuri in Liga 1, fiind jucatorul strain cu cele mai multe partide jucate in primul esalon din Romania.
De Gabriel Chirea:
Mijlocasul japonez a ajuns la Astra in 2007, cand echipa evolua in Liga a 3-a si isi juca meciurile de pe teren propriu la Ploiesti, si are peste 350 de meciuri in toate competitiile in tricoul "alb-negrilor". El a fost unul dintre artizanii promovarii in Liga a 2-a si in Liga 1, a castigarii titlului de campiona, a Cupei si a Supercupei Romaniei, dar si a jucarii unor meciuri memorabile in cupele europene contra lui West Ham United, Olympique Lyon, Celtic, Dinamo Zagreb, AZ Alkmar, Viktoria Plzen, Austria Viena sau AS Roma. In ultimii 11 ani, "Taka" s-a casatorit si i s-au nascut doi copii la Bucuresti, iar el recunoaste ca a devenit putin roman.
Spune-mi despre familia ta si despre Japonia.
Sunt nascut la Nagoya. Este un oras foarte mare, dupa Tokyo, Osaka, vine Nagoya. Familia mea sta acolo - parintii, un frate mai mare si o sora mai mica. Dintre ei, doar fratele meu a facut sport, a jucat fotbal, dar nu la nivel de profesionisti. A fost pentru pregatire in Brazilia, inainte sa ajung eu. Sora mea nu face sport, vrea sa devina cantareata, dar deja are aproape 30 de ani, nu stiu mai exact ce vrea sa faca. Face cursuri, pregatire, sa vedem... Parintii mei muncesc. Tata lucreaza in constructii, pe un utilaj de demolare de case si blocuri, iar mama lucreaza intr-un magazin de bijuterii, vinde ceasuri, inele, ce au acolo.
De cate ori pe an te duci acasa?
Ma duc de doua ori, se stie dinainte pentru ca ma duc cand este pauza in campionat in Romania. Merg o data vara si o data iarna, cateva saptamani, depinde cat timp liber avem. E greu pentru ca fac aproape o zi pe drum: doua ore si jumatate pana la Frankfurt si de acolo cam 11-12 ore, de acolo e avion direct. Sunt cam vreo 10-12.000 de kilometri, plus vreo 1.500 km din Romania pana la Frankfurt. E distanta mare rau.
Ce iti lipseste cel mai mult de acasa?
Pe langa familie, cel mai mult imi lipseste mancarea. La noi se mananca multe legume si peste, dar mancam si carne. Dar se prepara altfel, in Romania e mancare un pic mai grea, cu sarmale, carne tocata... E gustoasa, dar nu prea m-am obisnuit cu mancarea din Romania si nu prea mananc, decat rar, pentru ca nici nu prea e indicata pentru un sportiv. Sotia gateste mancare japoneaza acasa. Cand merg in Japonia iau 1-2 bagaje doar cu condimente si diverse preparate. Se gasesc si in Romania, dar sunt foarte scumpe si e mai bine sa vin cu ele de acolo.
Spune-mi despre familia ta din Romania...
In Romania stau cu sotia si cu cei doi copii. M-am casatorit in ianuarie 2010, jucam deja de 2-3 ani in Romania. Pe sotie am cunoscut-o inainte sa vin in Romania, eram impreuna. Dar eu am venit aici in Liga a 3-a si aveam salariul foarte mic. Ea lucra acolo la Toyota si avea salariu mai mare. Si nu puteam sa ii zic sa ne casatorim, nestiind daca pot sa o intretin aici. Nu puteam sa ma duc la tatal ei si sa o cer in casatorie. Copiii mei sunt amandoi nascuti in Bucuresti, sunt jumatate romani.
Familia s-a obisnuit cu Bucurestiul?
Ploiestiul era mai mic, in Bucuresti avem mai multe mall-uri, magazine, scoli, parcuri... Aici sunt si mai multi prieteni japonezi. In Bucuresti e o comunitate de 300 de japonezi, e destul de mare.
Copiii au invatat limba romana?
Ei merg la o scoala japoneza, dar profesoarele sunt romance si nu vorbesc numai in japoneza, mai ales ca au si elevi romani sau de alte nationalitati. Se vorbeste acolo in japoneza, romana si engleza si copiii mei le invata pe toate. Baiatul are 6 ani, e nascut si crescut aici, deja a invatat limba romana. Se uita la televizor si intelege tot. De fapt, intelege mai bine decat sotia mea. Fetita e la gradinita, are 3 ani. Si ea intelege, vorbeste... Cand ne vom intoarce in Japonia, cred ca va fi un pic ciudat pentru ei. Pentru ca aici au crescut si acolo e o tara mai inchisa.
Baiatului ii place fotbalul?
Nu, nu cred ca fac fotbalist din el (rade). Copiilor nu cred ca le place fotbalul. Poate ca le place tenisul si ii duc la o scoala de tenis a Simonei Halep, daca isi deschide una.
Cum a fost pentru tine cand ai venit in Romania?
A fost greu la inceput, pentru ca eram departe de casa, de familie si de prietena. Dar ma gandeam doar la fotbal si voiam sa joc cat mai bine. Doar la asta imi era mintea. In primul rand, am venit sa castig experienta si sa prind un contract de fotbalist profesionist. Sigur ca, venind din Japonia, unde exista o organizare mare, m-a surprins sa vad aici gropi, cai pe strada si caini loviti si lasati pe sosea. Insa, imi place Romania. Are mai multe lucruri pozitive decat lucruri negative. M-am obisnuit cu tot ce este aici.
Cum ti s-au parut romanii la inceput?
Cand ieseam primele dati prin Ploiesti, pe strada imi strigau "Chinezu" sau "Cichicean" (rade). Cand vedeau un asiatic spuneau automat ca e chinez. Nu m-a suparat. A fost mai greu pana am invatat eu limba si au inceput sa ma cunoasca, sa stie ca joc fotbal. Acum ma cunoaste lumea si vor sa facem poze, am dat si multe autografe in ultimii ani. Stau de multi ani aici si mi se par niste lucruri normale si, cand ma duc in Japonia, ma simt un pic ciudat. Cand ma duc in Japonia simt ca japonezii sunt un pic "nebuni". Ma simt un pic ciudat acolo, inseamna ca sunt un pic roman.
Care ar fi numele tau romanesc? Tache Setescu?
Am vazut ca N’Doye spunea ca el e Osmanescu (rade). Eu sunt Ionut sau Mihai. Cand ma duc sa iau o cafea de la Starbucks si ma intreaba numele, spun Ionut sau Mihai si fetele de acolo rad. Cred ca sunt doua nume care mi se porivesc.
Ti-a fost greu sa inveti limba romana?
Nu, pentru ca imi place sa invat limbi straine. Dupa 6 luni - 1 an am inceput sa vorbesc in romana cu cei de la echipa, jucatori, antrenori, cu prietenii. Nu mi-a fost greu, pentru ca stiam si portugheza de cand am fost in Brazilia. Nu am avut profesor, am invatat cu dictionarul in mana. Dupa mutarea in Bucuresti, am intalnit si alti japonezi sau chiar romani care vorbesc japoneza, profesori de limba japoneza. Cunosc si romani care vorbesc japoneza.
Cum ai ajuns in Romania, la Astra?
Am fost junior in Japonia, am plecat in Brazilia, unde m-am pregatit cu Corinthians, Avai si Portuguesa, apoi m-am intors din nou in Japonia. Nu am reusit sa gasesc un contract de profesionist in prima liga si lucram la un supermarket. Fratele meu avea un prieten japonez din perioada cand a fost in Brazilia si prietenul asta al lui jucase la Targoviste, in Liga a 2-a. Dupa ce s-a retras din fotbal, s-a facut impresar si a pastrat legatura cu mai multe cluburi din Romania. Eu am ajuns in 2007, am venit singur, dar mai erau inca doi japonezi veniti inaintea mea. Cand am venit, Astra era in Liga a 3-a si am prins toata ascensiunea clubului.
Cum au fost acesti aproape 11 ani?
Am jucat la Ploiesti si la Giurgiu, am castigat campionatul, Cupa si Supercupa, am jucat si in cupele europene. A fost o perioada foarte frumoasa. Nu ma asteptam sa fie atat de bine. Initial, am zis ca vin la Astra, prind un contract de profesionist, stau 2-3 ani, joc bine si apoi ma duc la alta echipa mai buna sau intr-un campionat mai puternic.
Fotbalul romanesc cum ti s-a parut la inceput?
In ligile inferioare a fost mai usor, dar mi-a fost foarte greu, la inceput, sa joc contra lui Steaua, Rapid, Dinamo, CFR Cluj... Era un nivel destul de ridicat, erau jucatori foarte buni atunci. Am debutat in 2009, nu aveam experienta, nu jucasem la un nivel asa de ridicat, iar 1-2 sezoane, pana m-am obisnuit, a fost mai dificil. Uitati-va pe loturile echipelor din acei ani!
Pe ce stadion ai intalnit cel mai fanatic public?
Era frumos si pe Ghencea, Craiova si Dinamo mai au galerii mari... Rapidul avea stadion vechi, dar galeria era foarte frumoasa. O sa fie frumos cand se vor construi stadioanele pentru Euro 2020. Eu am jucat si in Liga a 3-a, cu stadioane mici sau vechi, cu gazoane rele si cu linii care nu erau drepte, cu poarta mai mica, mai mare... Se vor schimba lucrurile cu stadioane noi, va veni mai multa lume la meciuri.
Colegilor le-ai pus muzica japoneza in vestiar?
Nu, nu prea se lipeste de ei. Ascultam alta muzica in vestiar. Ascult muzica japoneza doar cand sunt singur. In masina ascult ce se da la radio. Baietii mai baga manele in vestiar, dar mie nu imi plac prea mult manelele. Chiar stateam si imi imaginam cum ar suna manelele in japoneza si nu cred ca ar suna prea bine.
Ce au romanii si nu au alte popoare din Europa?
Am jucat in Turcia, am calatorit cu echipa pentru meciurile de cupe europene. Nu pot sa generalizez, dar cred ca romanii sunt mai libertini. Mai arunca o hartie pe jos, mai traverseaza pe unde nu e trecere de pietoni sau mai trec cu masina pe rosu... Nu toti sunt fani reguli sau legi. Cred ca romanii sunt deschisi ca oameni. Am fost la biserica, am fost la nunta, la botez, la petrecere... Si in Japonia se mananca si se bea, dar nu se sta pana dimineata ca aici, cu muzica tare. In Japonia e mai liniste.
Ai trecut cu masina pe rosu de cand esti in Romania?
Nu, nu, nu (rade). Nu, nu fac d-astea.
Lumea te stie ca japonezul care venea la antrenament cu bicicleta.
Da, dar am mers cu bicicleta doar cateva luni, la inceput, apoi mi-am luat masina. Acum stau in Bucuresti si fac naveta pana la Ploiesti, pentru antrenamente. E cam greu sa ma duc cu bicicleta 60 de kilometri.
Ai masina japoneza?
Nu, am Peugeot. E masina data de club.
Ce vrei sa faci cand nu o sa mai fii jucator?
Am 32 de ani, am ajuns cel mai batran din echipa. Cand am venit eram aproape cel mai tanar de la Astra. Cred ca pot sa mai joc 3 ani. Nu stiu daca putem sa ne mai luptam la titlu, dar ne vom lupta mereu pentru play-off. Am atins toate obiectivele la Astra: titlul, Cupa, Supercupa, cupele europene. Daca jucam in Champions League, puteam sa ma las de fotbal. Nu m-am gandit concret, dar cred ca vreau sa fiu antrenor. La inceput, antrenor de copii si juniori si dupa aia sa vedem. Inca nu am mers la cursurile scolii de antrenori, ca sa imi iau o licenta. Inca sunt jucator si ma simt bine si vreau sa joc cat mai mult. Probabil ma voi intoarce in Japonia si voi face o scoala de fotbal in Nagoya. Fratele meu deja are un club de copii si poate o sa ma duc acolo.
In Turcia, la Osmanlispor, cum a fost?
La inceput jucam pe final de meci, apoi nu mai prindeam lotul. Cateodata eram rezerva si nu mi-a placut sa stau fara sa joc, sa fac doar antrenamente. Erau conditii foarte bune, dar tineam legatura cu Dani Coman. El mi-a propus sa vin inapoi si am venit inapoi la Astra. Am stat in Ankara, un oras mare. Romanii nu se aseamana cu turcii. Sunt mai inchisi decat romanii, pastreaza o distanta. Romanii sunt mult mai deschisi si catre straini si fata de oameni pe care nu ii cunosc prea bine. Daca ma intalnesc cu cineva care ma stie, dar eu nu il cunosc prea bine, vorbeste de parca ma stie de ani, stam la vorba, nu mai pot sa plec.
Care a fost adversarul cel mai puternic pe care l-ai avut in astia 11 ani?
Dintre romani, cred ca pe Sanmartean mi-a fost mai greu sa il opresc. Budescu si Alibec au fost la mine in echipa si acum mi-e mai usor, pentru ca le mai stiu driblingurile de la antrenament, imi e mai usor sa ii opresc. In cupele europene a fost mai dificil si mai frumos cu Roma si cu West Ham, erau jucatori foarte buni. L-am prins si pe Totti la ultmul lui sezon si ma gandeam, cand Roma a castigat 3-0 cu Barcelona, ca noi am jucat cu ei si am facut egal pe Arena Nationala. Ma uitam la jucatori si erau cam aceeasi. Am jucat contra lui Salah si acum e printre cei mai buni fotbalisti din Europa si marcheaza non-stop.
Ai facut schimb de tricouri cu cineva de la Roma?
Da, am schimbat cu Leandro Paredes, mjlocasul central argentinian care a plecat la Zenit St. Petersburg. La Totti nu am prins, pentru ca a fugit Lovin (rade). Lovin s-a dus imediat la el dupa finalul meciului, pentru ca face colectie de tricouri.
Cum s-a schimbat fotbalul din Romania in acesti 11 ani?
Cred ca inainte erau mai multi bani si era normal sa vina jucatori mai valorosi. Strainii aveau salarii mai mari si veneau jucatori mai buni. Acum sunt mai multi jucatori romani, mai multi tineri, exista si regula U21, care cred ca ajuta sa creasca tinerii si cred ca e bine pentru viitor.
In Japonia cum s-a dezvoltat fotbalul cat timp ai lipsit de acolo?
Acum 10 ani erau foarte populare baseball, sumo... Acum cred ca fotbalul e sportul numarul 1. S-a dezvoltat si infrastructura, e bine pentru fotbalul din Japonia. Sunt si multi jucatori sau antrenori care au mers in alte tari si au adus expertiza lor in Japonia. De exemplu, eu am fost in Brazilia, Romania si Turcia, tari total diferite fata de Japonia. Acasa fotbalul e destul de fizic, se alearga mult, echipele si cluburile sunt foarte organizate, se joaca asa cum se invata la scoala. Pe cand in Brazilia sau Romania exista mai multa fantezie, joci impotriva unor fotbalisti mai tehnici, care poate nu respecta regulile si tu trebuie sa te adaptezi. Japonia e o orchestra si in Romania exista lautari, se canta si dupa ureche, se improvizeaza, nu se canta doar dupa partitura pe care o ai in fata. Asta e diferenta.
La un moment dat s-a dorit sa primesti cetatenia romana si sa joci pentru nationala. Te-a cautat cineva de la FRF?
Pe mine, personal, nu m-au cautat. Am inteles ca au discutat cu cei de la Astra, cu patronul, ca sa afle care e situatia mea. Dar era mai greu in cazul meu, pentru ca trebuia sa renunt la cetatenia japoneza, ca sa o primesc pe cea romana. La nationala Japoniei e mai greu sa ajung, am deja 32 de ani. Sunt pe lista federatiei, dar s-a schimbat si selectionerul. Cred ca puteau sa ma cheme cand am jucat cu Astra in cupele europene, acum nu cred ca mai prind lotul de Mondial. Dar orice e posibil.
Cum te-ai inteles cu antrenorii de la Astra?
Am avut multi, cred ca au fost 20-25 de antrenori in astia 11 ani. De exemplu, pe Sumudica l-am prins de trei ori antrenor la Astra, pe Multescu de doua ori... Si cu Sumudica, si cu toti antrenorii eu m-am inteles bine, nu am avut probleme cu niciunul, pentru ca imi vad de treaba mea, fac 100% antrenamentele. Ei vad ca sunt serios si dedicat si apreciaza asta.
Pentru un japonez care ar veni acum in fotbalul romanesc ar fi greu sa inteleaga ce se intampla aici?
Cred ca, in prima faza, da. Scandaluri cu arbitraje, mai multe echipe cu acelasi nume, patronii care fac declaratii mereu la televizor... Ar fi destul de greu sa ii explic. Poate ce se intampla in Romania te ajuta sa te adaptezi mai usor in alte tari. In Japonia nu exista atata nebunie ca in Romania. De exemplu, in Japonia nu se intarzie salariul 3 luni, 5 luni... Eu am avut 2-3 luni, maxim. Au intarziat, dar tot timpul au platit. A fost si chestia cu prima de play-off de acum. Dar patronul face ce crede el, noi trebuie sa ne antrenam si sa jucam.
Din cele peste 300 de meciuri de la Astra, care ti-e cel mai drag?
Nu stiu, au fost multe... Poate cel in care am debutat in Liga 1, cu Pandurii, la Ploiesti, sau primul in care am marcat in Liga 1, cu Otelul, in 2009. Astea sunt meciuri importante. Victoriile in cupele europene, poate victoria cu West Ham de pe Wembley...
Cum ti se pare ca s-au dezvoltat lucrurile in Romania, in afara fotbalului, in ultimii 10 ani?
S-au schimbat multe lucruri in bine, dar mai e nevoie sa se schimbe si altele. E si greu sa imi dau seama. Poate ca, daca veneam acum 11 ani si mai veneam acum, sigur mi se parea ca s-au schimbat multe. Dar asa, daca stau aici, e mai greu sa le sesisez pe toate. Mai glumesc baietii, imi spun sa le aduc niste japonezi sa faca aici niste autostrazi suspendate. Mie imi place pentru ca mai descoper in fiecare an un restaurant, o cafenea, un parc, care imi plac foarte mult.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
