OPINIE FCSB și Becali au revoluționat fotbalul
Superliga
Caramavrov scrie despre ștergerea și reinventarea unor reguli de bun simț ale sportului rege.
Deci se poate. Fără antrenor cu nume, fără atacant central, fără stadion propriu. FCSB a rescris multe dintre regulile de bun simț ale fotbalului și a câștigat titlul în fața unor echipe care, teoretic, respectă multe dintre aceste reguli.
Probabil că Șucu, Rotaru, Dioszegy își pun acum niște semne de întrebare. Mergem pe linia normală sau încercăm și noi niște aroganțe/extravaganțe?
Bine, ca să fim corecți, unii deja au uzitat anumite extravaganțe, iar pe locul 1 la acest capitol e Mititelu, care încearcă, dar nu reușește, să fie o copie fidelă a lui Becali. Și a fost și el la un pas de o mare performanță anul trecut, calificarea în Conference League. Însă anul ăsta a dat cu prazu-n fasole, deciziile lui amețitoare ducând echipa pe ultimul loc al clasamentului.
Rotaru ține la aparențe
Oameni din lumea fotbalului spun că și Rotaru e aproape de Becali, însă patronul celeilalte echipe din Craiova ține la aparențe. El nu se bagă pe față și nu a ajuns la aroganța supremă de a instala un „no name” ca antrenor, ci aduce niște băieți care, teoretic, sunt antrenori cu ceva experiență, gen Rădoi, Reghecampf, Neagoe, Petev, dar nu are răbdare cu ei mai mult de câteva luni sau nu au ei răbdare cu Rotaru.
Am mai spus-o, deși mi-am atras antiăpatiile celorlalți, că Șucu e singurul care încearcă să pună Rapidul pe niște piloni ai profesionalismului, dar el a crezut că, dacă bagă niște milioane într-o iarnă, poate face echipă de titlu imediat. Practica a demonstrat că nu e posibil. SE pare că jucătorii aduși trebuie să evolueze ceva timp împreună, să se cunoască bine din punct de vedere fotbalistic, și nu numai.
Farul este atipic, dar nici acolo n-aș putea spune că avem de-a face cu un club ca afară, de vreme ce Hagi e implicat la toate nivelurile, și la cel tehnic, și la cel administrativ, de marketing, la nivelul Academiei, și așa mai departe. Când patronul e și antrenor, fie el și legal, pe bancă, ceva nu se leagă.
Atuurile FCSB-ului
Revenind la FCSB, clar au avut cea mai bună echipă din acest campionat. Câțiva jucători au adunat multe meciuri în Liga 1, cum sunt Florinel Coman, Olaru, Radunovici, Crețu, chiar Târnovanu și Șut, a existat deci o bază, ei au jucat împreună măcar doi ani, alții mai mult.
Nu pot spune că echipa a dezvoltat un fotbal spectaculos, ba dimpotrivă, au fost multe momente cu un joc chinuit, dar băieții lui Becali au evoluat de multe ori economicos, atât cât au avut nevoie, și au reușit să închidă aproape orice adversar după ce au preluat conducerea, ceea ce înseamnă că și-au reglat un sistem defensiv stabil, bine închegat. Iar în atac Florinel Coman a rezolvat multe dintre situații (17 goluri și 10 assist-uri), susținut destul de aproape de Olaru (14 reușite și trei pase decisive).
Foarte bine s-a integrat în acest angrenaj sud-africanul Ngezana, punct fix alături de Dawa sau, mai recent, Chiricheș, în timp ce Șut a impresionat prin constanță, spirit de luptă și seriozitate.
FCSB a meritat să ia titlul pentru că a fost clar superioară, per ansamblu, celorlalte pretendente la titlu. Probabil că asta este cel mai important, dincolo de nebuniile lui Becali. Acesta a reușit, în sfârșit, să-și facă echipă, după 9 ani de rateuri. Marele examen va fi, însă, în cupele europene. Acolo nu prea mai merge cu improvizații și cu antrenori de decor.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
