Florin Halagian, una din LEGENDELE Ligii 1. "Pe Piturca l-a scos din puscarie!" Ce episod a avut cu Marius Lacatus

Cunoscut ca unul dintre cei mai duri antrenori din istoria fotbalului romanesc, pentru celebra sapca cu Chicago Bulls si pentru indemnul „Focu’ la ei!”, prin care le cerea fundasilor sa degajeze mingea departe de propria poarta, Florin Halagian ramane un nume respectat in lumea antrenorilor romani de fotbal.

El a jucat ca mijlocas la Dinamo, Progresul, Pompierul Bucuresti (viitoarea Victoria), Dinamo Pitesti (viitoarea FC Arges), Petrolul, Minerul Baia Mare, Politehnica Bucuresti (viitorul Sportul Studentesc) si Vagonul Arad. Ca antrenor, el le-a pregatit pe FC Arges (1972-1973, 1974-1979, 1979-1981, 1985-1988, 1999-2000, 2001-2002), Romania (interimar, mai-iunie 1979), FC Olt Scornicesti (1981-1984), Steaua (1984), Universitatea Craiova (1985), Victoria Bucuresti (1988-1989), Romania B (1990-1991), Dinamo (1991-1994), Inter Sibiu (1994-1995), FC National (1995-1997), FCM Bacau (1999), FC Brasov (2000), Ceahlaul (2000), Gloria Bistrita (2009-2010, 2011) si Dacia Mioveni (2010). In palmaresul sau se regasesc trei titluri de campion al Romaniei, doua cu FC Arges si unul cu Dinamo, iar multi il considera ca fiind cel care a pus piatra de temelie a echipei Stelei din 1986, castigatoare a Cupei Campionilor Europeni, el fiind cel care i-a adus pe Boloni, Bumbescu, Barbulescu, Radu II, Stangaciu sau Piturca.

In 2000, cand Florin Halagian implinise 61 de ani si era antrenor principal la FC Brasov, echipa sa a mers in cantonament in Italia, la Norcia. Intr-o zi, tehnicianul a dorit sa comande portocale pentru toti jucatorii si pentru cei din staff si s-a adresat vanzatoarei: "Una portocala per tutti persone". Cei de langa el au izbucnit in ras, traducerea mesajului antrenorului fiind: "O portocala pentru toate persoanele".

In 1998, cand era antrenor la FCM Bacau, dupa un antrenament obositor, Halagian se pregatea sa iasa din vestiar, moment in care unul dintre fotbalistii sai l-a intrebat: “Nea’ Florine, maine la ce ora avem antrenament?”. Fara sa se intoarca, Halagian s-a indreptat spre usa, rasfirandu-si degetele de la mana dreapta, in semn de cinci, ora cinci. Cum la acea mana avea degetul mic retezat de la jumatate, dupa un accident din tinerete, unul dintre jucatori, se crede ca Giani Capusa sau Radu Ciobanu, vazand patru degete plus un ciot, nu s-a putut abtine: “Adica la patru si jumatate, asa-i?”. Hala s-a intors rapid, dar nimeni nu a indraznit sa revendice gluma, asa ca le-a zis jucatorilor sa se schimbe in echipament si sa iasa din nou pe teren.

In perioada petrecuta la FC Olt, unul dintre jucatori i-a furat carnatii din geanta, cumparati intr-o deplasare la Campia Turzii. Halagian a facut plangere la Militie, urmand perchezitii prin casele tuturor jucatorilor pentru a gasi care e faptasul.

Marius Lacatus, despre duritatea lui Halagian: "Sa stii ca nu era atat de dur Halagian. Era doar strict, avea fixurile lui. Barbieritul era unul dintre ele. Ne spunea <Sunteti o trupa de actori si meciul e reprezentatia voastra. Trebuie sa apareti barbieriti, aranjati, ingrijiti!»". Inaintea unui meci a aparut Fane Petcu. Avea barba. Halagian ii zice <Bai Fane, ce am vorbit noi, ma? Actorii, reprezentatia...>. <Bre nea Florine, azi personajul meu e cu barba!>”.

Narcis Raducan despre cum isi pedepsea Halagian jucatorii: "Daca jucai prost in deplasare, te lasa acolo! M-am trezit abandonat la stadion, fara un ban in buzunar. Echipa plecase cu autocarul. Halagian isi inchisese telefonul. Dar am scapat sunandu-l pe presedintele Chivorchian. Dupa al doilea meci mai slab, n-am mai avut scapare. Halagian, telefonul închis. Chivorchian, la fel! Banditi amandoi!".

Despre tactica de joc si meseria de antrenor: “Informatiile erau putine, dar erau exacte. Acum este cam multa vorbarie. Atunci oamenii nu stateau atata la vorba, stăteau mai mult pe terenul de antrenament. Antrenorii de atunci isi iubeau cu pasiune meseria. Ganditi-va ca ne luam informatiile si din presa. Aveam evolutiile adversarilor si pot sa va spun ca cel mai bun jucator din echipa adversa avea un tratament special din partea mea. Eu, in toata cariera, m-am folosit de presa si de informatiile care apareau in ziare. Pai cum sa nu am incredere in ce scria Ioan Chirila la acea vreme? Apoi mai erau si unele reviste de specialitate la care reusisem sa ne mai abonam pe vremea comunismului, chiar daca era extrem de dificil. La inceput nici nu intelegeai nimic din ele, dar odata cu experienta le-am descifrat si noi”.

Despre Victor Piturca, elevul sau: "A avut un mare defect, jocurile de noroc. Eu l-am scos din puscarie. L-au luat direct din joc, era la barbut, iar atunci era o pedeapsa clara, 6 luni cu executare. L-am adus la Scornicesti si a facut pedeapsa jucand la noi".

Despre participarea in meciurile „Cooperativei”: "Meci strategic, pentru mine, nu exista niciodata. Bateam eu acasa, batea el in deplasare. Am facut 8-10 reciprocitati toata viata mea, dintre care 6, daca nu ma insel, au fost cu Jean Padureanu. Suporterii? Suporterii se bucurau pentru echipa lor, de obicei castiga echipa gazda. Reciprocitatile, dupa parerea mea, au adus beneficii mari fotbalului romanesc. Echipele si-au pastrat jucatorii".

Cel mai mare regret al lui Halagian: „Poate as fi meritat sa fiu si eu antrenorul nationalei Romaniei. Rezultatele mele m-ar fi recomandat, dar asta a fost. Am antrenat cele mai mari echipe din Romania din perioada mea - Dinamo, Steaua, FC Arges si Universitatea Craiova, am fost antrenorul echipei nationale olimpice si al nationalei de tineret, deci am avut pe mana cam toti marii fotbalisti din anii ‘80. Normal ca orice antrenor care e pasionat isi doreste sa ajunga la cel mai inalt nivel, iar cel mai inalt nivel este nationala mare. Poate asta este regretul carierei mele. Poate as fi meritat, dar n-au vrut altii”.